The Green Holocaust

          

TANT DE FORÊTS…

Tant de forêts arrachées à la terre

Et massacrées

Achevées

Rotativées

Tant de forêts sacrifiées pour la pâte à papier

Des milliards de journaux

attirant annuellement l´attention des lecteurs

sur les dangers du déboisement des bois et des forêts

         

                                             Jacques PRÉVERT "La pluie et le beau temps"

Éd. Gallimard, 1955

         Un avertisment spus pe un ton "mai in gluma, mai in serios" de Prevert, in anul in care eu am vazut lumina zilei... Versurile poetului aproape ca nu mai transmit nimic generatiei legate de computer prin cablul de la mouse, de parca ar fi vorba de niste feti ce nu s' au hotarat inca sa rupa cordonul ombilical: ce' ar putea intelege oare un tanar din versurile albe ale lui Jacques Prevert, ce deplang sacrificarea padurilor pentru necesitatile presei , un tanar a carui informare si cultura ( fie ca este vorba de stire, muzica, film sau lectura ), se face exclusiv prin Retea, ?...
        Intr' adevar, astazi cand cotidienele si revistele de mare tiraj dispar pe capete, orientandu' se spre presa on line, cand literatura si cartile in general sunt nevoite sa aleaga varianta digitala (nici nu e de mirare: in conditiile scumpirii aberante a spatiului locatic, o biblioteca clasica tinde sa devina un lux; solutia "digitala" rezolva o buna parte din problema spatiului vital individual), a acuza presa si editurile de sacrificarea in masa a padurilor este aproape o ineptie...
        Nici macar sistemul de incalzire al locuintelor nu poate fi tras la raspundere pentru atatea paduri culcate la pamant in ultimii ani: de multa vreme majoritatea locuintelor sunt incalzite prin sisteme centralizate, bazate pe gaz metan, curent electric sau carbune... o buturuga de pin ce trosneste complice in semineul din living room, umpland camera de miros de rasina si de fum irespirabil, a devenit de mult un lux...
        Mobila de lemn? Dragul mosului, oare cati dintre noi sau cei pe care' i cunosti, si' au cumparat in ultimii 20 de ani mobilier de lemn?... Tot ce exista pe piata in categoria "tout public" este mizerica din rumegus, facuta sa dureze un deceniu cel mult, caci altfel cum ar mai trai cei care sunt angajati in industria "lemnului"?...
        Vreo productie iesita din comun de statui de lemn, de xilogravuri, de linguri artizanale sau de casete pentru amintiri, ornamentate cu aparatul de pirogravat?... Nici vorba...
        Si atunci?... Atunci de ce sunt rasi muntii nostri de padurile seculare, de parca ar fi vorba de barba inutila a unui raspopit bucaliu?...
         Ridicand toate aceste semne de intrebare in compania unor initiati nu am facut altceva decat sa starnesc zambete: cu alte cuvinte, "chiar nu' ti imaginezi la ce este bun lemnul, acest aur verde al planetei, regenerabil este adevarat, dar in mult mai mult decat o viata de om"?...
         Aparent, resursele fatate in chinuri de Pamant de'a lungul erelor geologice si de neinlocuit, dar si padurile regenerative intr'un timp foarte indelungat, toate sunt rezerve strategice de care orice stat responsabil nu se atinge, atata timp cat le poate achizitiona pentru mai nimic de la vecinii terchea- berchea, ce le cedeaza pentru o acadea colorata si o vacanta intr'un paradis de plastic!...
          Am ramas ca la dentist cand am aflat ca firme onorabile din Austria culca la pamant padurile romanesti si fara sa aleaga, transforma tot copacul in rumegus, numai bune pentru prefabricatele ce ne vor umple casele...
         

              Cei care suntem astazi inca purtam in amintiri racoarea si misterul codrilor strabuni. Poate i'am strabatut candva iar daca nu, avem vie in suflet imaginea pe care ne'au transmis' o atatea lecturi si filme ce au stiut sa ne dezvaluie lumea nevazuta a padurilor.
             Pierderea codrilor seculari nu este echivalenta cu taierea salcamilor crescuti in batatura, pe langa gard... Odata cu ei dispare si intreaga lume fantastica, crescuta la umbra frunzei si racorita de muschiul copacilor: elfii, trolii, priculicii, spiridusii, strumfii, varcolacii, zmeii si frumoasele adormite, piticii si albele ca zapada, zgripturoaicele, robin huzii si sagetile lor justitiare, comorile pitite la radacina gorunului batran, tarzanii ce nu mai au cum si unde sa sara din ram in ram, dar si Mowgli, Bagherra si Baloo, caci cine ar mai putea intelege intamplarile lor petrecute intr' un desert?...
              Daca o padure se poate reface in 50 sau 100 de ani, folclorul si sufletul unei natii risca sa ramana infirm pentru totdeauna...
             
              Haide sa patrundem inca o data in adancul codrilor si sa incercam sa nu tresarim foarte vizibil atunci cand ne vom intalni cu lumea minunata ce sta pitita pe sub frunzele uscate. Riscam sa'i speriem si sa'i facem sa dispara pentru totdeauna...
              Ca sa intelegem mai bine imaginile apasa pe "Amazing Grace". Acum, spectacolul poate sa inceapa...

             Gustave Dore descopera misterele padurii in acelasi timp cu Alice...

               Fritz Lang tresare impreuna cu spectatorii sai atunci cand patrunde pe urmele lui Siegfried in codrul secular...

               Mircea Arapu atins de gratie: orasul traind in simbioza cu padurea...

        Yoda pe planeta- padure...

          Bambi aparat de ramurile codrului...

               Harry Potter in padurea plina de pericole...

          "Lord of the Rings" sau padurile crescute peste civilizatii stravechi...

          Avatar...

         Codrule, Maria Ta...