marți, 21 octombrie 2014

Frati de Cruce

               Westernmania a atins prin anii '50 cote de popularitate greu de imaginat astazi, cand despre lumea vestului salbatic se vorbeste numai cu totul accidental.Apogeul acestei "isterii" colective este atins pe la mijlocul deceniului 6, dupa care acest gen atat de popularizat de literatura, cinematografie si banda desenata incepe sa fie abandonat de noile generatii, in zilele noastre fiind aproape ignorat de marele public...
               Aruncand o privire retrospectiva asupra westernului produs de'a lungul timpului, iti vor atrage atentia cateva trasaturi care devin definitorii pentru acest gen...
               Cu foarte mici exceptii, in majoritatea productiilor western pieile rosii sau amerindienii (numiti astfel de vreun istoric binecrescut, probabil acelasi godfather care i'a rebotezat pe negrii din America de Nord, afroamericani!) sunt fie inexistenti, de parca ei sunt musafirii prin vastele preerii, fie sunt prezentati ca niste talhari de care e bine sa scape lumea prin orice mijloace!... Nu este nevoie sa'ti chinui prea mult mintea ca sa pricepi ca aceasta politica artistica este de fapt o comanda politica, discreta dar foarte eficace. De ce sa fie deranjat Establismentul de la Washington cu intrebari incomode despre motivele ce l'au determinat sa'i inghesuie pe indienii ce nu fusesera inca masacrati, in rezervatii pierdute prin desert, unde conditiile de viata sunt greu de imaginat?... Aceasta politica de a marginaliza complet problema indienilor este preluata fara intrebari si de producatorii italieni, atunci cand s'au hotarat pe la mijlocul anilor '60 sa invadeze piata cu westernuri spaghetti. Piata de film americana era vizata direct de westernurile italiene, ele fiind turnate nu de putine ori in ambele variante, americana si italiana. In cele peste 500 de westernuri spaghetti cu mare greutate am reusit sa gasesc un film onorabil care vorbeste despre problema indiana: "Navajo Joe", un film de Sergio Corbucci cu Burt Reynolds in rolul unui indian ce isi cauta dreptatea...
              Exceptiile de la aceasta regula ( o adevarata "omerta", "lege a tacerii", impusa producatorilor de westernuri de tot felul ), au fost adaptarile cinematografice facute la inceputul anilor '60 de studiourile cinematografice din Germania de Vest, dupa romanele cu Winnetou si Old Shatterhand ale lui Karl May, filme in care bravul indian cu pielea rosie era prezentat in lumina cea mai buna...
              La mare concurenta, in aceeasi perioada studiourile Defa Berlin din Germania de Est in colaborare frateasca cu studioul Buftea din Romania si alte case de film din Bulgaria, Ungaria sau Cehoslovacia, propuneau publicului tanar o multime de filme in care personajul principal era de obicei o mare capetenie indiana, plina de curaj si onoare: cine ar putea uita vreodata "Fiii Marei Ursoaice" cu atletul sarb Gojko Mitic in rolul principal?...
             O alta exceptie de la regula nr. 1 din westernuri, "niciodata sa nu vorbesti de bine un indian", a reprezentat'o politica dusa de editura Vaillant si publicatiile sale. Deloc dependenta de Washington (plecaciunile se faceau mai spre rasarit, spre Marele Urss), editura Vaillant nu pierdea nicio ocazie sa loveasca cu toate armele si din toate pozitiile politica imperialista dusa de marile puteri occidentale.
             Intotdeauna articolele referitoare la vestul salbatic priveau cu simpatie si compasiune spre omul rosu, in timp ce emigrantul alb, venit de peste ocean cu toata saracia in ghiozdan, era prezentat ca un invadator sau in cel mai fericit caz, ca un musafir nepoftit...

               Popularitatea povestilor cu indieni si cowboys era atat de mare incat revista "Vaillant, le Journal de Pif" organizeaza la un moment dat un mare "concurs indian"! Ai ocazia sa'ti verifici cunostintele in materie de Vest Salbatic! Ilustratiile foarte instructive si precise i se datoreaza lui Guy Michel, un grafician la care "Vaillant" a apelat de nenumarate ori in anii '60...






                Pierre Brice devine faimos in anul 1962, cand interpreteaza rolul Winnetou in "Comoara din Lacul de Argint", o adaptare foarte libera a romanului cu acelasi nume scris de Karl May... Imensul succes repurtat cu acest film il va determina pe Pierre Brice sa mai imbrace de 10 ori costumul capeteniei apase...
               In continuare, cateva afise senzationale din epoca...










          Cativa artisti care s'au aplecat cu dragoste asupra istoriei Vestului...








               Marele sfat al inteleptilor...
               ...in "Blueberry"...    © Ed. Dargaud, Charlier & Giraud

          ... in "Prince Valiant", serie imaginata de Hal Foster...

              ... intr'o ilustratie ce insotea un articol din "Vaillant, le Journal de Pif"...

                 Un dans ritual al omului rosu...
            ... in "Lucky Luke"...    © Ed. Dargaud, Goscinny & Morris

         ... in "Asterix"...    © Ed. Hachette, Goscinny & Uderzo

           ... in "Oumpah Pah"...    © Ed. Albert- Rene. Goscinny & Uderzo

          ...si in "Jehan Pistolet".       © Ed. Albert- Rene, Goscinny & Uderzo...

                    Ultimul Mare Saman...

luni, 20 octombrie 2014

The Last Warrior

                 Cam pe la vreo 10 ani ii descopeream pe Jules Verne, James Fenimore Cooper, Edgar Rice Burroughs si mai ales, Karl May. In acea epoca am avut sansa sa pot cotrobai prin cateva poduri uitate de timp, unde la adapostul prafului am gasit o multime de fascicule "interzise". Tentatia lucrului prohibit m'a inrolat definitiv in clubul cititorilor patimasi. Brosurile ponosite de trecerea anilor, cu coperti atragatoare in culori tipatoare ( asemanatoare cu cele promovate cateva decenii mai tarziu de Ed. Tineretului pentru legendara colectie" Clubul Temerarilor"), erau editate prin anii '30. Titluri ca "Aventurile submarinului Dox", "Cei 3 Cercetasi", "Voevodul Codrilor"(de fapt, "Tarzan") sau "Winnetou" de Carol May erau citite la lumina confidentiala a unei lampi de veghe, dupa ce si cel din urma semn de activitate familiala inceta in intreaga casa. Recitint mult mai tarziu unele romane cu Tarzan sau editia oficiala a lui "Winnetou", care avea sa apara la Ed. Tineretului prin '68- '69, am realizat cat de tampite erau traducerile unor carti altminteri foarte onorabile, scrise pentru niste pustani ce incearcau primele frisoane promise de o aventura virtuala... Acuratetea traducerilor conta insa prea putin pentru pustanul in cautare de senzatii tari. Acum realizez ca toate romanele de aventuri citite in copilarie erau autocenzurate: de pilda, la Jules Verne treceam intotdeauna cu usurinta peste interminabilele liste pe care le contabilizau eroii hotarati sa purceada spre noi aventuri sau naufragiati pe cate o insula pierduta... Tot asa, la Fenimore Cooper, topaiam vesel peste minunatele descrieri ale naturii inconjuratoare sau ale celei umane: preferam sa ajung cat mai repede la scenele trepidante, acolo unde eroii legendari isi incercau puterile!
               La fel de nerabdator sunt si astazi... Am sa trec peste trairile sufletesti pe care fara indoiala ca tre' sa le fi incercat candva pieile rosii din America de Nord si am sa trec direct la Marea Actiune. Sa inceapa marile Batalii!...

              In Far West, niciodata nu a inceput o infruntare intre Fetele Palide si Indieni pana ce intre triburile ce se pregateau sa se'ncaiere cu omul alb nu erau schimbate informatii si mesaje.
              Si cum puteau fi schimbate informatiile altfel decat cu ajutorul fumului?...
              Marele pictor "impresionist" al Vestului Indepartat, Frederic Remington si scrisoricile fumigene...

         ...cateva schimburi de "scrisori" intre triburile de apasi aflati pe picior de razboi...
          "Blueberry" desenat de Jije    © Ed. Dargaud, Charlier & Giraud

         ...alte mesaje schimbate intre indienii din "Lucky Luke"...   ©Ed. Dupuis, Goscinny & Morris


           ...cateva rotocoale de fum, pline de greseli gramaticale in seria "Jehan Pistolet"...   ©Ed. Albert- Rene,Goscinny & Uderzo

      ...ultimul semnal inaintea ultimei batalii...   ©Ed. Dargaud, Charlier & Giraud


                O serie de ilustratii magnifice, desprinse din seria "Jerry Spring" de Joseph Gillain (Jije): Razboinicii indieni pregatiti de atac...





         ...replica fetelor palide...

       ...si macelul final...


                 "Blueberry" este o serie plina de actiune, un care infruntarea dintre omul alb si indian este un fapt curent...



          ...Derib, un autor complet elvetian si "Buddy Longway", seria care i'a adus notorietatea...
          © Ed. Le Lombard & Derib



            "Comanche", o aventura care a fericit cititorii revistei "Tintin" timp de un deceniu si 10 albume, in anii '70...    © Ed. Le Lombard, Greg & Hermann


            Ultimul Razboinic in viziunea lui Michel Blanc- Dumont...

         Revista "Vaillant" (in formatul mare dar si in cel mic) si "Vaillant, le Journal de Pif" au acordat cu consecventa un spatiu generos pentru relatarea "adevaratei istorii" a indienilor din spatiul Americii de Nord... Ilustratiile care insoteau articolele erau de foarte mare calitate, adevarate picturi. De obicei, acestea nu erau executate de echipa de baza a redactiei "Vaillant" iar autorii au ramas necunoscuti. Materialele ilustrative erau furnizate de agentia Intergraph, iar desenatorii cel mai probabil erau italieni si spanioli...









       ...la sfarsitul unui razboi se'ncheie deobicei un tratat de pace...si cum poate fi intelegerea mai bine parafata decat impartind "pipa pacii"?...
        © Ed. Le Lombard, Greg & Hermann

         ..."pipa pacii" in "Lucky Luke"...     ©Ed. Dargaud, Goscinny & Morris

     ... si ultima "pipa a pacii" fumata in "Arthur, le fantome justicier", personaj imaginat de Jean Cezard pentru revista "Vaillant"...
                 ( va urma )...