joi, 24 iulie 2014

O Informatie pentru Pulitzer !...



 
                    Intr' o epoca in care clasicele ziare imprimate la rotativa pe hartie de proasta calitate tind sa devina doar o tandra amintire,  imaginile de mai sus nu ii mai spun absolut nimic unui tanar din noua generatie. Astazi, in timpul unei nemaivazute revolutii tehnologice si cand posibilitatea de a te informa este limitata doar de capacitatea noastra de a absorbi Informatiile ce ne bombardeaza neincetat pe toate canalele media, constat surprins o lipsa de interes tot mai accentuata a tinerilor vizavi de viata politica!... Un dezinteres invers proportional cu caile prin care poti obtine Informatia "la cald", din ce in ce mai diversificate si de neimaginat cu doar vreo 2 decenii in urma : cine ar fi visat la o Retea atat de complexa si atotcuprinzatoare cum este Internetul?... cine si' ar fi putut imagina ziua cand telefonul mobil va deveni aproape o prelungire a bratului fiecaruia dintre noi?...
                   Diversificarea cailor prin care Informatia poate fi obtinuta a permis si extinderea domeniilor de interes. Daca prin anii '70 Romania avea doar 2 canale TV cu timp limitat de transmisie, iar Franta cred ca 3, astazi numarul acestora deja a depasit de mult suta! Candva era de neimaginat ca vor exista canale ce transmit incontinuu desene animate!!!... Canale dedicate Istoriei si care vor fi atat de potente financiar incat isi permit sa realizeze propriile reconstituiri ale unor evenimente istorice!!!... Canale pentru muzica populara, pentru sport, manele, moda, geografie, turism, bucatarie, shopping, politica, sex!!!...
                    Suntem martorii unui adevarat bombardament informational, un minunat caleidoscop ce reflecta lumea in culori mai expresive chiar si decat in realitate! Ceea ce ma ingrijoreaza insa este raportul  dintre Informatia Reala si cea Fictiva, balanta incepand sa se incline periculos de mult in favoarea Fictiunii... Nesfarsitele seriale care sezon dupa sezon ne tin cu privirile lipite de ecranele TV,  emisiunile care simuleaza viata adevarata si ele tot pe sezoane, devenind parte din cotidianul nostru curent, emisiunile de tip "Big Brother" care ne permit sa intram in intimitatea altora, molipsindu' ne cu un voaierism maladiv...
                   Habar nu am daca apetenta pentru Divertisment ne este intretinuta si incurajata doar pentru ca televiziunile sunt niste afaceri private, drept care ele traiesc atata timp cat noi spectatorii ne holbam la tot acest circ mediatic...
                   Sau toata panorama difuzata atat de galagios, tehnicolor si Dolby pe canalele TV, prin posturile de radio, prin salile de cinema din mall-uri, prin Retea sau jocurile de pe calculator,... nu este altceva decat o forma premeditata si concertata de a ne tine cat mai departe de lumea Reala, acolo unde se iau adevaratele Decizii, cele care ne hotarasc ziua de maine?...

                   Astazi, cand ziarele clasice pe hartie incep sa dispara, nu pot decat sa arunc o privire plina de nostalgie spre o epoca in care singura sursa de informare, in afara de "radio- sant", erau gazetele cotidiene!... Cand Ziarul era Rege!...

                   Lumea agitata din marile redactii o poti intalni in 3 filme geniale...
                  

                            "His Girl Friday"- un film perfect realizat in 1940 de Howard Hawks, o adaptare a unei piese de teatru bulevardier de mare succes, "The Front Page" de Ben Hecht si Charles MacArthur, cu un Cary Grant foarte inspirat in rolul principal si Rosalind Russell in rolul jurnalistei care poarta premiul Pulitzer in varful pixului, de fiecare data cand se apuca sa redacteze un articol!...


                   Fireste, lumea presei depinde in primul rand de cat de bine merg liniile telefonice!...



                       "The Front Page"- filmul din 1974 al lui Billy Wilder, un remake dupa "His Girl Friday", cu Walter Matthau in rolul patronului de presa, complet lipsit de scrupule si Jack Lemmon in rolul unui reporter teribil de eficace...


                     Viata agitata dintr'o redactie...




                       "Teacher' s Pet", o alta comedie de zile mari din 1958 de George Seaton, cu Clark Gable si Doris Day. O lectie pentru oricine este interesat de gazetarie: un patron de presa, ziarist foarte capabil si un produs 100% al scolii vietii, nu crede ca aceasta meserie are nevoie de prea multe studii...





                 O redactie de legenda : revista "Pilote" si celebrii sai colaboratori.


                O alta echipa redactionala de legenda : artistii care au conceput revista "Vaillant" in anii '50. Interesant este ca in cele 2 fotografii reprezentand echipele care erau responsabile de succesul a 2 reviste concurente, figureaza 2 artisti care desenau deopotriva pentru "Vaillant" dar si pentru "Pilote": Jean Tabary & Raymond Poivet!...


                Prin 1958, Gerard Dorville sau "baiatul bun la toate" din redactia "Vaillant" (printre alte colaborari, este de remarcat ca o vreme a desenat... Placid & Muzo, celebra serie a lui Arnal!!!), a decis ca a sosit timpul sa'i tina la curent pe cititori cu viata tumultuoasa dintr'o redactie. Fireste, el avea sa vorbeasca despre o revista pe care o cunostea foarte bine: "Vaillant"! Asa avea sa se nasca o serie foarte efemera, dar nu lipsita de mult umor de calitate: "Alfred, Auguste, Popaul et Cie..."
                 Marele boss din aceasta serie este... Jean Ollivier, redactorul sef al revistei "Vaillant" din acele vremuri, unul dintre cei mai importanti scenaristi de banda desenata pe care i'a avut banda desenata franceza. Seriile scenarizate de el poarta nume legendare: "Yves le Loup", "Ragnar", "Robin des Bois", "Davy Crockett", "Loup Noir", "Dr. Justice"...
                 Cei 3 comperi (Alfred, Auguste si Popaul) sunt niste neispraviti care se'ncurca in picioarele redactorilor si care se fac atat de nostim ca muncesc!...

















                         Din pacate, "Alfred, Auguste, Popaul et Cie" nu are succesul scontat si revista renunta la aceasta poveste amuzanta... Dupa vreo 2-3 ani seria revine pentru alte vreo 30 de gaguri, din care curand iti voi face cunoscuta o mica selectie. Merita!...
                         (va urma)

luni, 21 iulie 2014

Un Tiran pentru linistea noastra !


    
                 In limbajul curent, revine tot mai des notiunea "dictator". Se pare ca este un cuvant la moda si care da fiori unei generatii crescute in fata televizorului...
                 DEX-ul ne spune transant ca Dictator inseamna : "In Roma antica , magistrat superior ales de Senat in vreme de razboi, de rascoale etc., pe o perioada de sase luni, cu puteri nelimitate"...sau " Persoană autoritară, care își impune punctul de vedere, voința; tiran, despot"...
                  Wikipedia, dupa ce ne invata originea cuvantului este si mai transanta: "Ulterior termenul va defini monarhi sau sefi de stat cu puteri   nelimitate care au un regim de dictatură, fără recunoașterea altor partide politice din opoziție.O caracteristică a dictaturii este lipsa alegerilor democratice, nerespectarea drepturilor omului, suprimarea brutală a mișcărilor progresiste democratice."
                 Foarte greu de contestat o astfel de definitie. Daca Dex-ul este insa un instrument "rece", care' ti explica semnificatia unei notiuni si radacinile etimologice, de la Wikipedia te' ai  astepta sa' ti ofere niscai explicatii cioclopedice, cum ar fi de' o pilda motivatia aparitiei dictatorilor. Daca in Roma antica istoria veche ne explica foarte simplu ca dictatorii erau alesi intr' o perioada de criza sociala tocmai pentru a evita ambiguitatile unei democratii, in perioada moderna Istoria uita sa ne mai explice de ce au aparut dictatorii si tiranii. Ori unul dintre cele mai importante roluri ale Istoriei este sa ne invete sa nu repetam greselile trecutului...
                   Istoria moderna este plina de dictatori: Franco, Salazar, Hitler, Stalin, Mao Zedong, Kim Ir- Sen, Ceausescu, Sadam Husein, Gaddafi iar mai nou, fara sa aibe cineva curajul sa' l declare dictator in gura mare, Putin... De cate ori vine vorba despre ei, Istoria si comentatorii scot rezervele de laturi si le arunca pe impricinati, pentru ca mirosul sa' i tina cat mai la distanta pe curiosi.
                   Si totusi... Nu doresc si nici nu sunt capabil sa devin avocatul acestora, dar o serie de intrebari sunt nevoit sa mi le pun: in ce imprejurari un stat a abdicat de la democratie si a ales calea dictaturii?... ce conditii sociale au impus o astfel de alegere?... au existat presiuni externe care au provocat o astfel de alegere extrema?... Sunt numai cateva intrebari carora in general li se ofera raspunsuri trunchiate, niciodata complete.
                    Marii dictatori, Stalin, Hitler sau Mao au aparut pe fondul unei pauperizari fara precedent a maselor largi. Rusia si China, tari extrem de bogate, au fost intotdeauna tinute departe de prosperitatea occidentala: idea ca aceste tari cu populatii foarte numeroase s' ar putea emancipa au dat intotdeauna frisoane Westului! Asa ca, Europa si America au inchis ochii in fata unor situatii sociale inacceptabile atat in Rusia tarista, cat si in China imperiala, mai ales ca erau partase la jaful sistematic la care erau supuse aceste uriase imperii. Revolutiile care i' au adus la putere pe Stalin si Mao sunt rezultatul unei indiferente politice a lumii Westului. Germania, intotdeauna o regiune prospera nu atat prin bogatia solului cat prin gradul inalt de mobilizare a spiritului national, a fost dintotdeauna un motor al dezvoltarii europene. Este de neinteles complotul marilor puteri impotriva Germaniei, dupa Marele Razboi Mondial, cand tara a fost ingenunchiata de saracie. Este suficient sa citesti "Obeliscul negru" de Eric Maria Remarque ca sa' ti faci o idee despre inflatia infioratoare din care Germania nu mai parea capabila sa iasa. In aceasta situatie, abdicarea germanului de rand de la regulile democratiei si alegerea dictaturii devine aproape o situatie de inteles...
                      Franco, Salazar, Mussolini si Hitler si' au strans coatele in fata pericolului rosu. Politica lor comuna impotriva comunismului a avut intotdeauna acordul celorlalte puteri occidentale (Franco in Spania si Salazar in Portugalia vor "dictatorii" bine merci in tarile lor multi ani dupa ce cel de' al Doilea Razboi Mondial se va fi incheiat, o dovada evidenta ca de fapt Westul nu este atat de deranjat de o dictatura, atata timp cat nu' i este deranjata politica internationala)...
                       Si dictatorii arabi au fost tolerati atata timp cat politica economica a Westului putea sa traga oaresce beneficii din raporturile bilaterale: in definitive, banii n' au miros! Mai mult, in Libia si mai ales in Irak era nevoie de o mana forte la conducere, pe care doar o dictatura o putea asigura. Odata cu caderea lui Sadam Husein era limpede pentru toata lumea ca s'a deschis Cutia Pandorei!...
                       Se pare ca nimeni nu este dispus sa invete ceva din  Istorie. Lumea o citeste fie din obligatie, ca sa poata trece clasa, fie din pasiune si atunci o face ca si cum ar citi un roman istoric de aventuri... O fraza a devenit deja o butada: "Istoria se repeta!"...
                  


                      Spirou si Fantasio aveau sa infrunte nu doar o data capriciile unui dictator. Aici, tiranul este chiar verisorul lui Fantasio, Zantafio, iar actiunea se petrece intr'un mic stat imaginar din America de Sud, acolo unde loviturile de stat sunt la fel de obisnuite ca rasaritul soarelui!...





                     Un gag minunat cu "adeziunea spontana a maselor largi la politica de stat": daca lozincile nu sunt suficient de locvace, un sut in fund poate sa faca minuni! O poanta care poarta marca Franquin & Rosy si care avea sa fie reluata cativa ani mai tarziu, in 1959 de Goscinny in "Lucky Luke"...


        Aceeasi gluma povestita de Rene Goscinny pentru Morris in "Lucky Luke"...



                   Zorglub, celalalt mare dictator imaginat de Franquin si Greg...



                     La plecarea lui Franquin, Fournier este artistul care preia destinul acestei minunate serii care este "Spirou et Fantasio", timp de 9 albume... Si el a descoperit undeva prin Asia indepartata un dictator de opereta : Kodo!...




            Dictatorii din "Tintin" sunt cat se poate de autentici si periculosi, chiar daca sunt prezentati intr'o nota comica...




                 Alternanta la putere dintre generalul Tapioca si generalul Alcazar, intr'o tara imaginara din America de Sud tine deja de folclor. Loviturile de stat se succed cu mare viteza, astfel ca cei doi dictatori nu prea mai au timp si de ceva transformari sociale. Scuze, am uitat de lozinca din décor, care in functie de dictatorul aflat la putere, aclama "Viva Tapioca!" sau "Viva Alcazar!"...
                 Herge se pare ca stie cate ceva despre dictatori...



                Maurice Tillieux si un alt dictator din America de Sud in aventurile lui Gil Jourdan...



              Basam Damdu, tiranul "galben" care era gata sa distruga civilizatia iudeo- crestina!...
              "Blake & Mortimer" o serie belgiana de Edgar P. Jacobs de prin anii '50- '60, de un sovinism si rasism rar intalnit in banda desenata!...



              Natacha si un tiran arab! Walthery se descurca admirabil...


               Un alt tiran arab, plin de petrodollari si care isi poate plati orice extravaganta: aici il injura de mama focului pe agentul de politie, dupa ce a aflat ca amenda nu costa mai mult decat o Havana!...
              Quentin Gentil, o banda desenata superba de Michel Greg...

              ... si in sfarsit, tiranul arab imaginat de Tillieux in "Gil Jourdan"...
               Pentru toti dictatorii si tiranii pe care'i contabilizeaza cu multa ravna, la fel de vinovata este si Istoria, care nu a vrut niciodata sa explice mecanismul aparitiei a unor astfel de monstruozitati: orice boala are si o cauza si prevenind, evitam aparitia acesteia. Este un dicton din medicina dar care se potriveste si acestui tip de grava deviatie sociala...