Era o replica devenita celebra prin anii '60 printre toti pustanii din cartier, un fel de trambita militareasca (.) ce dadea ordinul de aliniere a tuturor iubitorilor de aventuri in fata televizoarelor, sambata de sambata. Nu conta ca gasca se afla in toiul unui joc pasionant: ferestrele de la toate apartamentele ce aveau copiii imprastiati pe strada se deschideau simultan, anuntandu' se iminentul debut al unui nou episod din serialul "Invadatorii". Instantaneu, strazile se goleau de zurbagi si linistea isi recastiga toate drepturile... Aventura putea sa inceapa, toata suflarea era numai ochi si urechi, in fata micilor ecrane...
Daca astazi cineva care a vazut lumina dupa anii ' 90 ar urmari orice episod din "The Invaders", s' ar intreba pe buna dreptate cum e posibil ca o generatie intreaga sa' si piarda timpul la astfel de naivitati, filmate cu un buget microscopic si fara prea multe pretentii artistice... Este evident ca televiziunea a facut in aceste decenii niste pasi uriasi, atingand si chiar depasind nu de putine ori, performantele marilor studiouri cinematografice de altadata. Singura justificare pentru timpul "pierdut" revazand un astfel de serial ( dincolo de nostalgia careia cred ca niciun psiholog nu' i poate gasi o explicatie coerenta ), nu poate fi decat demersul artistic inedit al producatorilor. Pentru publicul roman era prima data cand i se propunea un serial, care dadea un raspuns transant la o intrebare pe care orice homo sapiens si' a pus' o la un moment dat: "Suntem singuri in Univers?:...
Fara prea multe complexe, "The Invaders" raspunde direct: "Nu!". Mai mult, partenerii din Univers nici macar nu sunt manati de intentii onorabile, declarandu' se de la inceput inamicii terrienilor. Si de aici, cafturi pe gustul pustimii si comploturi ce urmareau sa ne destabilizeze traiul confortabil...
Un carcotas ar putea vorbi despre "The Invaders" analizand serialul din perspectiva contextul geo-politic in care se desfasura viata pe Terra prin anii ' 60... Statele lumii incepeau sa fie tot mai polarizate, atrasa de unul sau altul dintre cele doua mari centre de putere: Statele Unite sau Uniunea Sovietica. S.U.A., un stat in care era necesara totusi o decizie a majoritatii pentru adoptarea unui buget (spre deosebire de U.R.S.S., unde cateva persoane decideau intr' un timp record spre ce domeniu tre' sa se' ndrepte banii publici), era nevoita sa faca imense cheltuieli pentru propaganda, pentru a determina contribuabilul sa accepte ca impozitele si taxele sale sa fie dirijate spre inarmare de pilda, un domeniu din care se' mbogateu pe rupte "alesii" neamului. Astfel, nici nu au pus bine sovieticii mana pe secretul bombei atomice, vandut de Ethel & Julius Rosenberg, ca in America a si fost declansata isteria cu bombardarea continentului de catre avioanele Ciumei Rosii. De la exercitiile de salvare in caz de bombardament atomic, care se aplicau chiar si la gradinita, pana la infierarea pe orice cale a intentiilor belicoase rusesti... toate caile de propaganda au fost accesate, astfel incat platitorul de biruri a rasuflat usurat atunci cand taxele sale au fost indreptate spre aparare.
Un carcotas ar zice ca si "The Invaders" este o arma din arsenalul propagandei pro casus belli...
"E.T." : Steven Spielberg da lovitura in 1982 cu acest minunat film, despre un copil extraterestru "uitat" pe Terra de o familie venita din spatiul infinit, pentru un picnic la sfarsit de saptamana (?)...
Tot asa cum o civilizatie are un inceput, se poate presupune ca exista si un sfarsit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu