sâmbătă, 30 ianuarie 2016

Another Pocket Revolution



       Din când în când, de parcă a dat strechea în toţi, devenim brusc agitaţi şi căutam să ne debarasăm de trecut... Soluţia cea mai la îndemână este să linşăm la repezeală câţiva oameni politici ce nu au fost suficient de inspiraţi să'şi piardă urma în lumea largă... Evident, după ce revoluţionarii i'au mătrăşit pe toţi potentaţii aflaţi la îndemână, urmează un vid politic, în care doar cei obişnuiţi cu astfel de oportunităţi se descurcă, profitând de ignoranţa şi naivitatea romantică a mulţimii. Pentru români, cel mai recent eveniment de acest fel s'a întâmplat în decembrie 1989. "Mămăliga explodează!" sau "Nu te juca (.) cu răbdarea Mioriţei!" sunt şmecherii inventate de mercenari ai condeiului, platiţi Dracu' ştie de cine!...
      Istoria este plină de astfel de "deviaţii" ale gloatei, când cetăţenii unei ţări sau chiar ai unui continent s'au revoltat împotriva unui sistem autoritar. Însă, dacă de fiecare dată condiţiile sociale şi politice  au fost suficiente ca să explice nevoia de schimbare, viteza cu care s'a aprins şi propagat focul a fost întotdeauna mult prea mare pentru a nu te pune pe gânduri: doar un plan bine gândit şi pus la punct, ce urmărea înlocuirea clasei politice conducătoare cu aspiranţii nerabdatori, ar putea justifica această înfrigurare la scară planetară...
     În 1848 Vântul Schimbării a măturat Europa de la Vest la Est, suflul sau fiind simţit de toate naţiunile. Principatele Romane au profitat din plin de această gură de aer proaspăt..
     1989 a fost anul în care zidul ce separa două sisteme politice, cel capitalist şi cel comunist, s'a surpat ca un castel de nisip, această "demolare" căznindu'se să afirme superioritatea şi infailibilitatea capitalismului. În acest joc de cărţi planetar, unul dintre jokerii ascunşi în mânecă a fost Gorbaciov, adică însuşi liderul de la Kremlin, ce va primi doar un an mai târziu Premiul Nobel pentru Pace, de facto pentru înlesnirea prabuşirii Uniunii Sovietice. Odata cu Uniunea Sovietica, se vor destrama toate sistemele politice de stânga din "lagărul comunist"... În acest joc planetar în care se decidea soarta lumii, următorul partener a fost China populară... Un partener mult mai dur şi temut de Occident... Diversiunea ce trebuia să ducă la prabuşirea comunismului în China s'a numit Piata Tian' anmen din Beijing, un loc public în care studenţii şi intelectualii (categorii sociale mult mai vulnerabile atunci când li se vorbeşte despre dreptul la opinie şi libertate) s'au adunat cu intenţia de a demola tot efortul unor generaţii conduse de Mao Zedong. Ori, cum puteai să pretinzi chinezului mediu să uite "Marşul cel lung" al lui Mao şi al partizanilor săi, lupta împotriva Guomingtag-ului condus de Tchang Kai- Chek, lungul război civil sau aroganţa imperialistului englez şi yankeu?... Blufful nu a mai funcţionat în China.
      Mai aproape de zilele noastre, au urmat "primăverile" şi "revoluţiile de catifea" din lumea arabă, care nu au fost deloc primăveri şi nici moi precum catifeaua, ci au fost evenimemente în care au curs tone de sânge musulman (sânge care aparent nu are niciun preţ pe piaţa liberă!):  Afganistan, Egipt, Libia, Irak ( o manevră similară s'a incercat şi în Iran, dar acolo proteza dentară s'a rupt)...
     Vorba lui Marx, "cui îi serveşte Profitul?"... Cine se află în spatele acestui Uragan, ce mătură periodic naţiunile, profitând de Vacumul de Putere rezultat în urma revoluţiilor de Catifea sau de Glasspapier?...
          
      Din aceste repere istorice ce au agitat lumea, transformând'o,  am eludat cu bună ştiinţă anul 1968, adică anul ce era cât pe ce să preschimbe Franţa într'o putere "Roşie"!!! "Libertăţile nu sunt dăruite, ele se IAU!" spunea cu mai puţin de un secol în urmă anarhistul rus Piotr Alexeevici Kropotkin. O deviză însuşită fără reţineri de francezul ieşit în stradă în mai 1968...
      Cu dreptatea de partea lor sau nu, demonstranţii ce ridicau baricade pe Marile Bulevarde din Paris şi aruncau cu piatra cubică din pavaj în forţele de "ordine", au reuşit să'l zgâlţâie pe eroul francez din cel de'al Doilea Razboi Mondial, Charles de Gaulle...
      Înţelegând sau nu cine agita apele, redacţia de la "Pilote" şi'a ajustat din mers mesajul adresat cititorilor: astfel, dintr'o revistă de divertisment ("numai bună de adormit conştiinţele"), săptămânalul se va transforma într'o "oglinda" ce va reflecta realitatea...


         Iniţial, sub titlul săptămânalului "Pilote" apărea sloganul "Le Journal d'Asterix et Obelix", adică "Revista lui Asterix şi Obelix", cele 2 personaje deja celebre pe întregul mapamond...

        După un oarecare timp de la dramaticele evenimente din mai 1968 (timpul necesar ca factorii responsabili să înţeleagă transformările capitale petrecute în conştiinţa cititorul mediu), sloganul revistei "Pilote" se va modifica total: "Le Journal Qui s' Amuse a Reflechir" ( "Revista ce se amuză gândind")...

       Christian Godard, un colaborator al revistei "Pilote", foarte activ şi creativ în anii '68-'70, perioada "Gândesc, deci exist!" (cartezianismul fiind filozofia oricărui francez ce se respectă)... Aici, o meditaţie în 4 Mini-pagini ce răspunde la întrebarea "Dar dacă am mânca la fel ca..."?...





     
  Goscinny & Alexis într'o glumiţă socială... Remarcabilă este grafica lui Alexis, un desenator excepţional, dispărut mult prea devreme dintre noi..

   
       Reiser, un artist "cult" pentru cititorul francez...




      Mezi sau Mezieres ceva mai târziu, când personajul sau  "Valerian" va deveni un erou notoriu...


        Dorville, un autor binecunoscut de cititorii revistei "Vaillant" din anii '60, cel care a imaginat seria "Alfred, Auguste, Popaul & Cie" prin anii '60...

        Gebe...
Uderzo, desenatorul genial al lui Asterix este un daltonist notoriu... cu exceptia catorva coperti pentru seria "Michel Tanguy", pictate in culori tipatoare si deloc atragatoare, Uderzo a preferat sa'si "paseze" grija culorilor unor asistenti de conjunctura... Poppe este cel dintai "colorist" al lui Asterix. Daca ai ocazia sa rasfoiesti primul album, versiunea originala, vei avea neplacerea sa vezi de ce era in stare Poppe...
Adăugați o legendă
     Loro...

     

marți, 26 ianuarie 2016

Un buzunar numit "Pilote"...

       1968 este anul când Georges Dargaud decide să "asedieze" piața formatelor de buzunar (POCHE), lansând în chioșcuri "Super Pocket Pilote", este Anul Zero sau Anul- Macaz ( "MACAZ, Dispozitiv...care permite trecerea vehiculului de pe o linie pe alta;... a) a îndrepta în altă direcție cursul unor evenimente; b) a-și schimba atitudinea față de cineva sau de ceva; a-și schimba părerile, concepțiile etc.",DEX)... Este anul unor dramatice schimbări în domeniul cultural, social și politic. Mutațiile care s'au întâmplat în societate nu s'au produs fără convulsii sociale. Pe de o parte, societatea civilă saturata de imobilismul Establishmentului, anchilozat într'un protocol politic ce servea interesele unei clase sociale ce deținea monopolul Puterii, decide să schimbe direcția de mers a unui "tren" în care se simțea prizonieră, nicidecum pasager... Pe de altă parte, Autoritățile nu sunt dispuse să renunțe la privilegiile asigurate de accesul la Putere și încearcă prin orice diversiune să reducă mulțimea la tăcere...
      Înfruntarea dintre cele două părți nu a fost deloc una pașnică, fiecare tabără înțelegând că "dialogul politic" este un bull shit și doar presiunea și represiunea pot da rezultate. Drept care, înfruntările de stradă din Mai 1968 din Franța au fost de'a dreptul sângeroase... În Statele Unite sunt asasinați Martin Luther King Jr. și după doar doua luni, Robert F. Kennedy, iar demonstrațiile împotriva războiului din Vietnam sunt tot mai numeroase... Ca urmare a "primăverii de la Praga", la 20 august 1968 Uniunea Sovietică & Aliatii au invadat Cehoslovacia, dorind să curme tendința de emancipare a poporului ceh (la invazie au participat toate statele semnatare ale Tratatului de la Varșovia, cu excepția României; Nicolae Ceaușescu, cel dintâi președinte al României, va rosti de altfel un discurs istoric pe 21 August, fiind singura personalitate politică din Est ce a avut curajul să înfrunte Marele Urss!)...
     1968 este anul când Led Zeppelin lansează un album ce va marca Istoria Muzicii, "Led Zeppelin II" iar "Pink Floyd" își conturează definitiv cu "A Saucerful of Secrets", sensul psihedelic și "planant" al muzicii lor atât de aparte...
     1968 este anul în care "Pilote", săptămânalul de benzi desenate editat la Paris de Georges Dargaud, se transformă dintr'o revista B.D., într' o platformă de dezbateri, unde cotidianul este disecat, analizat și comentat, firește cu mijloacele de care dispun autorii. "Super Pocket Pilote" se întâlnește cu un public mult mai exigent, chiar în timp ce mișcările crâncene de stradă formau un nou tip de cetățean responsabil... 

      Pentru articolul de astăzi am selectat câteva planșe reprezentative pentru stilul "comic", promovat de Dargaud...
 
       In 1968, "Asterix" era deja o serie cu un succes uriaș. "Asterix aux Jeux Olimpiques" apare începând cu februarie '68 mai întâi în foileton în "Pilote" și la scurt timp după ce s'a încheiat pre- publicarea, în mod exceptional, este editat în album (de obicei, între pre-publicarea în revistă și apariția în album, timpul de așteptare era de cel puțin un an). Tirajul inițial a fost de 1.200.000 de exemplare, o cifră incredibil de mare pentru atunci!!!...

   
         Rene Goscinny încă este călare pe un armăsar măiastru, bine văzut de Dargaud, deși contestarea lui de către "vizirii" din preajma sa nu va mai întârzia multă vreme (cel mai vehement fiind Jean "Blueberry" Giraud... dar asta este o altă poveste!)... Prin urmare, în acest an 1968 el decide că a sosit timpul să adune în aceeași ogradă toate păsările sale cântătoare. Astfel, alături de Asterix, eroul ce s'a născut în primul număr al revistei "Pilote", va apărea și celălalt personaj născocit de Goscinny cu complicitatea lui Jean "Totoche" Tabary. Bineințeles, e vorba de Iznogoud, infamul vizir ce urmărea cu obstinație un singur tel- "Je veux être calife à la place du calife!", emigrat din revista "Record" unde își ducea o existențș destul de obscură.
          Lucky Luke este în intregime un erou marca Morris, un personaj născocit de acesta pentru revista belgiană "Spirou", unde apare în 1948 în foileton cu "La Mine d'Or de Dick Digger" (pentru maniacii "adevărului istoric", cea dintâi povestioară cu L.L. apare cu un an mai devreme în Almanahul "Spirou 1947", intitulată "Arizona 1880", dar toată perioada asta de început mi se pare neimportantă ca să ne pierdem timpul cu ea)...Însă adevarata notorietate o va cunoaste L.L. de abia dupa 1955, adică anul când Rene Goscinny își va lega destinul de această serie, ocupându'se de scenarii. Împreună vor realiza 22 de povestiri cu Lucky Luke, publicate în "Spirou" până la începutul lui 1968. În 1968, cei doi geniali complici decid să părăsească revista lui Dupuis și să accepte invitația lui Georges Dargaud.De altfel,ultimele 2 povestiri publicate în "Spirou" ("La Diligence" și "Le Pied- Tendre") vor fi tipărite în albume de lux de catre Dargaud, editorul revistei "Pilote" (la "Dupuis", editorul belgian al seriei, L.L. apărea în albume broșate, mult mai ieftine dar și mai puțin vizibile în librării, dat fiind aspectul modest și de loc comercial). În urma acestei schimbări de editor, vânzarile albumelor cu L.L. vor atinge cote amețitoare, personajul devenind un star din prima linie...





         Marcel Gotlib este un autor formidabil, bine cunoscut de publicul român amator de benzi desenate: el este cel care a închipuit în anii '60 pentru revista "Vaillant"- format mic, doua personaje: Jujube & Gai Luron, de departe cea mai interesantă creație a sa. Pentru "Pilote" el imaginează două cicluri, "Les Dingodossiers" împreună cu Goscinny și "Rubrique a Brac", o serie pe care o dezvoltă de unul singur. Ambele sunt construite după același principiu: în doua pagini (uneori mai multe), artistul se leagă de un subiect din imediata vecinătate, tratându-l într'o manieră parodică sau chiar suprarealistă. Este o lecție pe care atât Goscinny cât și Gotlib au învățat'o de la tatăl parodiilor, mr. Harvey "Mad" Kurtzman...


        Greg și eroul său, mult vrea volubilul și locvace Achille Talon...



        Nikita Mandrika (cunoscut de cititorii de la "Pif" sub numele Kalkus, cu care semna aventurile leguminoase ale lui Concombre Masque - Castravetele Mascat) a emigrat și el la "Pilote". Aici, nu va face însă mulți pureci, deoarece în câțiva ani va distruge din interior revista "Pilote"...


       Christian Godard, un alt autor complet format la școala "Vaillant", unde a imaginat o mulțime de personaje, printre care o eroina ce a avut momentul ei de glorie în 1960, "Pipsi"; pentru acest personaj, chiar Rene "Asterix" Goscinny avea să scrie câteva scurte povestiri...



         Buck Gallo, un erou polisportiv desenat de Mic Delinx (un alt desenator ce a devenit celebru în paginile revistei "Pif Gadget" cu o serie scenarizată de Christian Godard: "La Jungle en Folie")... Pentru această scurtă povestire în format pocket, textul a fost imaginat de Jean "Totoche" Tabary...

    Fred, primul "poet" din banda desenată franceză...


         Cabu, un autor plin de lirism și umor de calitate, într'o bandă desenată pe care lumea a început să o uite, din păcate: "Le Grand Duduche" (marele public este mult mai bine informat despre scatologiile pe care Cabu le deversa de ceva vreme în "Charlie Hebdo")...


        Claire Bretecher, o autoare al cărei succes imens din Franța nu l'am înțeles niciodată...

        Lob, Pichard și eroul lor subacvatic, "Submerman"...

      Guy Mouminoux (Dimitri)...

     Chakir și eroul sau "Tracassin"...

     Martial si Tony Laflamme...

           Toate imaginile sunt © Ed. Dargaud & autorii
           (va urma).....