marți, 28 ianuarie 2014

Un Final Fericit

            Exista unele filme sau carti care'si concentreaza tirul asupra spectatorului sau cititorului in ultimile secvente, astfel incat acesta, bulversat de intorsatura pe care o ia povestea la final, ramane complet groggy in fotoliu sau. Vrei cateva exemple? Pai, cel dintai si cel mai rascolitor a fost finalul de la "Planet of the Apes", filmul din 1968 al lui Franklin J. Schaffner cu Charlton Heston... O adaptare foarte inspirata dupa un roman de Pierre Boulle, rezultand o opera cinematografica aflata ca valoare cu mult deasupra sursei literare. Scena cu comandantul Taylor descoperind ce a mai ramas din Statuia Libertatii, ingropata in nisipul plajei este antologica si poate fi citata in orice academie de film drept un model de montaj inspirat... In literatura, exemplul cel mai celebru care'mi vine in minte este romanul Agathei Christie, "And Then There Were None" ("Ten Little Niggers") sau "Zece Negri Mititei" cum este cunoscut in Romania... Este unul dintre cele mai bine scrise romane politiste, in care clasicei intrebari  "Cine este criminalul?" scriitoare ii da raspunsul doar in ultimele pagini, anuland eforturile chiar si ale celui mai perspicace cititor, amator de enigme!...

           Banda desenata in general, nu a aspirat niciodata sa creeze "Marele Final", adica acea secventa memorabilia care sa rascoleasca constiintele micilor cititori. Aceasta lipsa de ambitie este insa motivata... Dincolo de Ocean, in USA, benzile desenate cu "va urma", indiferent ca apareau intr'un strip cotidian sau intr'o plansa in suplimentul de dumunica, nu aveau niciodata un inceput si un sfarsit foarte net, obligand in acest fel cititorul sa nu renunte la personajele sale favorite.
           In Europa, problema era alta. In momentul in care un album dintr'o serie incepea sa fie publicat intr'o revista in foileton, de obicei o plansa sau doua pe saptamana, scenariul nu era definitivat iar autorii habar nu aveau cum se va termina povestea, cu atat mai putin erau capabili sa se gandeasca la "Marele Final" (este de mare notorietate felul in care Jean-Michel Charlier, autorul seriei "Blueberry" si "Barbe Rouge", printre altele, transmitea telefonic desenatorului textul unor planse, pe care acesta era obligat sa le termine peste noapte, pentru a fi predate in timp util la redactie!)!... Incepand cu Herge ("Tintin"), continuand apoi cu Jacobs ("Blake & Mortimer") si cu Charlier, europenii au luat si ei exemplul autorilor americani si au inceput sa lungeasca o poveste pe parcursul a mai multor albume. Cel mai "vorbaret" ramane Charlier, care reuseste sa intinda o aventura a lui Blueberry pe parcursul a 10 albume si aproape 18 ani de munca! Din cate stiu eu, in B.D. europeana nu prea exista "Marele Final", autorii si cititorii multumindu'se de obicei cu cate un suspence bine dozat, daca povestirea urma sa se continuie in urmatorul volum...

           Si totusi, in Europa cativa autori au reusit sa personalizeze finalul albumelor lor. Astfel, Rene Goscinny impune de'a lungul anilor in 2 dintre seriile pe care le'a dezvoltat, un mecanism narativ ce va intra in constiinta cititorilor.
            In 1947 Morris, un desenator Belgian imagineaza un cowboy grasut si deloc simpatic, Lucky Luke, care strabate Westul salbatic impartind dreptatea pe ambele maluri ale lui Rio Pecos. Atunci cand Rene Goscinny se apuca sa scrie scenariile acestei serii,adica dupa primele 9 albume, "Lucky Luke" incepe sa devina un altfel de erou iar universul sau se imbogateste cu personaje pitoresti.
            Goscinny este cel care inventeaza, printre altele, leitmotivul din final,cu Luke disparand in zare spre soare apune si fredonand aria de acum celebra "I'm a poor lonesome cow-boy and a long way from home..." ... Seria "Lucky Luke" se apropie astazi de 80 de volume, cateva fiind facute de alta echipa, dupa decesul lui Morris din 2001.

            Din cele 80 de albume, am selectat ultimul cadru din cateva albume "Lucky Luke". Intr'un zbor grabit de 17 vigniete, trec peste 55 de ani si o cariera remarcabila...




             Pentru prima data, versurile intregului cantec, compus de Claude Bolling pentru cel dintai desen animat de lung metraj destinat marelui ecran, "Daisy Town" din 1971...

              Rene Goscinny a inteles foarte repede lectia lui Mark Twain, pe care acesta o impartea cu darnicie in toate conferintele pe care le tinea de'a lungul si de'a latul Americii: "O gluma oricat de proasta ar fi ea, prin repetarea ei cu obstinatie, reuseste sa devina o gluma buna  iar publicul va rade la ea!". Dupa experienta reusita cu Lucky Luke, Goscinny reia acelasi mecanism in finalul aproape fiecarui album "Asterix". Aventurile lui Asterix, Obelix & Idefix se termina cu un banchet monstrous in poiana de la marginea satului! Goscinny secondat de Uderzo ( si el un gagman foarte fin ), inteleg ca este cazul sa transforme in permanenta poanta finala. Astfel, de fiecare data apar situatii noi, oarecum dictate de povestea care tocmai s'a incheiat, dar impresia generala este ca cititorul asista la acelasi ritual...









        Franquin a fost un grafician exceptional, dublat de un mare creator de banda desenata. El era deopotriva capabil sa conduca o echipa pentru realizarea unui proiect, dar si sa realizeze de unul singur capodopere care au marcat ce'a de'a 9-a arta. Cuvantul "FIN" este aproape de fiecare data personalizat, in functie de story-ul pe care l'a dezvoltat in plansele anterioare...









              Herge, Tintin & Milou... Cuvintele sunt de prisos...







        Jean Tabary a fost un mare povestitor, poate cel mai important care a lucrat in ograda revistei Vaillant- Pif!... El intotdeauna a stiut sa integreze deopotriva baloanele, onomatopeele si orice text auxiliar in plansele sale. Gloria sa avea sa vina insa cu "Iznogoud", o serie pe care avea sa o dezvolte pe un scenariu de Rene Goscinny...



duminică, 26 ianuarie 2014

Doar o Privire, in treacat...

           Daca in "Ochiul Magic" am privit drept in ochi vedetele de altadata, cele care ne'au fascinat candva si continua sa o mai faca si acum din minunatele lor filme, astazi poate ne aruncam impreuna inca o data privirea scrutatoare spre arta grafica narativa , cautand similitudini care au apropiat cele doua arte: Cinematografia si Banda Desenata. Desi era primul nascut, comics-ul avea sa piarda curand initiativa in favoarea "fratelui" mai mic, Filmul. Cea de'a 7-a arta, Cinematografia, intelege intr'un timp record ce potential pragmatic avea in dotarea sa nativa si se organizeaza. Fiind o forma de arta foarte dependenta de capital (si aici e vorba de bani muuuuulti!...),  Cinematografia se "aduna" in cateva nuclee ce vor genera capodoperele ce vor constitui incet si cu rabdare, Istoria Filmului: Hollywood in Statele Unite, Cinecitta in Italia, Bollywood in India ( de fapt, "Filmalaya" cum ii spun localnicii, o cetate a filmului unde se produc anual peste 200 de pelicule!!!, langa Mumbai sau Bombay, cum il cunoastem noi, europenii!), in Franta, Germania si in...Romania: studiourile Buftea, care in "Epoca de Aur" produceau peste 24 de filme de lung metraj pe an!...
           Urmand exemplul "fratelui" mai mic, cel care a reusit, Banda desenata intelege si ea ca trebuie sa se organizeze si sa capete un statut official. O recunoastere publica inseamna putere si o rampa de lansare. In Statele Unite, comics-urile sunt foarte curand luate sub aripa lor protectoare de marile Sindicate din presa. Partea buna este ca aceste "sindicate" vor asigura o difuzare la nivel national dar si international a celor mai importante productii. Astfel, in perioada de aur a Americii (adica dupa Marea Recesiune si pana in perioada razboiului din Vietnam, conflictul ce avea sa declanseze "Revolutia Underground" sau acea miscare ce va topi idealul numit "Visul American"), serii B.D. importante cum ar fi "Prince Valiant" sau "Flash Gordon" erau difuzate in peste 300 de periodice, numai in U.S.A.! Recordul mondial absolut este detinut de o serie complet tampita, "Peanuts" de Charles Schulz, un evreu American care reusea prin intermediul sindicatelor de presa, sa'si publice fiecare strip din seria sa in 2.600 de publicatii din 75 de tari si in 21 de limbi, cum ne informeaza Wikipedia!... Partea proasta este ca incet, sindicatele si avocatii reusesc sa'si adjudece o buna parte din titlurile B.D., lasand autorii pe marginea drumului: Milton Caniff este nevoit sa renunte la marele sau success "Terry and the Pirates", Alex Raymond abandoneaza "Flash Gordon"...
                 In Europa de west, seriile de B.D. sunt protejate de marii editori, specializati in banda desenata. Fiecare dintre ei editeaza si o revista care este un fel de barometru ce sondeaza opinia publica. In functie de cota pe care un personaj B.D. o atinge intr'un sondaj facut printre cititori, editorul sporeste tirajul albumelor sau promoveaza mai bine respectiva serie. Astfel, Dupuis editeaza in Belgia revista "Spirou", Lombard publica revista "Tintin", Dargaud scotea candva in Franta "Pilote", Casterman- "A suivre", Glenat- "Circus" & "Vecu", Soleil- "Lanfeust", Vaillant- "Pif"...
                 Haide sa privim inca o data in ochi eroii de hartie, cei care ne'au tinut cu sufletul la gura in copilarie si mult mai tarziu, de fiecare data cand la lumina unei veioze confidentiale rasfoiam revistele si albumele prafuite de care faceam rost cu atata truda...

      
              "Blueberry", o serie mitica de Jean- Michel Charlier & Jean Giraud... O pleiada de personaje remarcabile: Blueberry himself, Chihuahua Pearl, Angel Face...

                  
                

             
           "Jim Cutlass", cealalta serie western a cuplului Charlier & Giraud si ingropata de Jean Giraud in cateva albume, dupa moartea scenaristului. Un desenator exceptional, Giraud este perfect nul, atunci cand vine vorba de scrie un scenario
      
             Jodorowsky este un scenarist "cult" in Franta. Orice asterne pe hartie si apoi este adaptat in banda desenata e musai sa fie genial. Este foarte adevarat ca QI sau este cu multe etaje deasupra celor mai multi dintre confratii sai, dar asta nu inseamna ca tre' sa inghiti pe nemestecate orice produs marca "Jodo"! Seria Incal-ului a demarat cu foarte multi ani in urma in revista "Metal Hurlant", ca o prelungire a unei scurte povestiri de Dan O'Bannion (scenaristul care avea sa inchipuie primul "Alien", cel regizat de Ridley Scott!), o banda desenata ilustrata de Moebius, adica acelasi artist care se va ocupa si de cele 6 volume "Incal". Aceasta serie demareaza ca o poveste politista galactica, ceva in genul Philip K. Dick, dupa care pica intr'un soi de misticism-filozofie paguboasa si plicticoasa, adica exact ce ar trebui sa placa unei elite de adulti francezi, crescuti si educati cu revista "Pilote"...  

          Bourgeon, un autor foarte putin prolific si 2 dintre cele 3 serii foarte scurte pe care le'a realizat de'a lungul a peste 30 de ani...

  

           "Thorgal", vikingul extraterestru imaginat de Van Hamme si Rosinski...

   

          Marele erou al lui Roger Lecureux si Andre Cheret : Rahan!

             William Vance & Van Hamme si o serie care se vinde ca painea calda: XIII!...

   

                "Comanche", o poveste de Greg & Hermann...

              Celalalt erou de succes al tandemului Greg- Hermann: Bernard Prince...

           Cothias & Juillard, doi autori care au avut sansa sa gaseasca pepita de aur: "Les 7 Vies de l'Epervier"!...

   

 

           "Plume au Vents" sau urmarea complet ratata a seriei in 7 volume "Les 7 Vies de l'Epervier"...

            "Who's so Funny?"... Little Annie Fanny, of course!... Imensul succes al lui Harvey Kurtzman & Bill Elder...

           Serpierii si incredibilele sale gagici...

            Manara; desenatorul fetelor cu picioare de 2 metrii!...

   
           O smecherie pompata la greu dupa universal lui Milton Caniff, cu un scenariu fara greutate de Yann. Ramane o anumita eleganta a liniei, putin cam inghetata si lipsita de dynamism pentru o banda desenata moderna...

           Griffo...

       Universul delirant al lui Druillet, o lume care a influentat cam tot ce inseamna S.F. de avangarda in ultimii 30 de ani!...

             "Valerian & Laureline", o serie de Christin & Mezieres

              "The Spirit" de Will Eisner...

        "Barbe Rouge" aici desenat de Pellerin pe un scenariu de Charlier...

      Buck Danny pictat de Bergesse...


        "Ric Hochet" este o serie care numara peste 70 de albume, insumand mai mult de 3.000 de pagini si pe care doar moartea desenatorului Tibet a reusit sa o opreasca!...

        Blanc- Dumont si Greg incercandu'si norocul cu o noua serie care nu a avut decat 3 albume...

             Jidehem este cel care a desenat primele albume cu Gaston si ii va fi ani buni asistent pentru decoruri si tras in tus lui Franquin. Isi incearca puterile de unul singur cu "Ginger". Privind prim planul cu ochii lui Ginger, vei realiza cat de schematic si conventional este stilul sau grafic...

          Herge & Tintin...

          Yslaire (Hislaire) si o serie remarcabil realizata grafic in 4 albume: "Sambre" sau povestea fetei cu ochii rosii...