Sorin Anghel: Picnic la marginea drumului...

               Cu niste ani in urma, cand inca nu capatasem curaj sa ma aventurez cu masina personala pe drumurile Europei, strabateam Franta in compania unor prieteni. O tara minunata, pe care nu te saturi sa o redescoperi cu aceeasi bucurie de fiecare data, cand ocazia se iveste. Desfatarea prilejuita de o calatorie nu anuleaza insa nevoile imediate, astfel ca atunci cand ora pranzului s' a apropiat, am propus sa incropim un picnic la marginea drumului, asa cum mi se intampla in Romania ori de cate ori sunt cu masina pe drumuri si foamea ma incolteste. Naiv, am explicat cum inteleg eu sa se' ntample pranzul improvizat: se trage masina la marginea soselei, in dreptul primului spatiu verde pe care natura ni' l scoate in cale, se' ntinde o patura peste iarba presarata cu roua, dupa care se purcede la ingurgitarea bucatelor pe care se presupune ca ai avut suficienta minte ca sa le' nghesui in cosul de merinde, inainte de a porni la drum. In fata privirilor uimite ale prietenilor francezi am renuntat sa mai dezvolt ideea unui bufet improvizat. Am privit cu mai multa atentie marginile soselei si de abia atunci am realizat ca orice palma de pamant era inconjurata cu garduri de sarma...
            "Picnic la marginea drumului"... O poveste fabuloasa imaginata prin anii '70 de fratii Strugatki, Arkadi si Boris: "Piknik na obochine"... Undeva pe acest Pamant framantat se formeaza dumnezeu stie cum, o Zona ce nu mai raspunde legilor fizice cunoscute si acceptate. Foarte curand, Zona considerata un teritoriu ostil si plin de pericole, este inconjurata cu un gard de sarma ghimpata si pazita cu strasnicie de soldati inarmati... Pe buna dreptate, caci obietele aduse cu mari eforturi din acest perimetru de catre "calauze" ce isi asuma riscuri de neimaginat, nu corespund deloc ca forma si scop celor zamislite de civilizatia umana. In orice clipa, ele pot deveni foarte periculoase...
             Intr' un fel, "Picnic la marginea drumului" imprumuta ideile lui Arthur C. Clarke din superbul sau roman "Rendezvous with Rama"... Ambele romane urmaresc diferendul ce ia nastere prin contactul a doua civilizatii, cea terestra si o alta venita din imensitatea spatiului cosmic. Departe de a fi un conflict armat (cum cei mai multi scriitori ar fi ispititi sa dezvolte), dezacordul dintre cele doua civilizatii este mult mai periculos, dat fiind incompatibilitatea de gandire dintre cele doua culturi: caile alese spre civilizatie sunt total diferite si cea mai mare greseala este sa judeci un obiect "alien" din punct de vedere antropomorf!...
            Cele doua romane pornesc de la aceiasi premisa dezolanta: civilizatia extraterestra nici macar nu a incercat sa ne contacteze! Fie a considerat ca suntem incapabili sa intelegem Calea, fie pur si simplu nu ne' au observat, atat de neinsemnate trebuie sa li se fi parut realizarile de care noi suntem atat de mandri!...

               In "Rendezvous with Rama", nava extraterestra patrunde in sistemul nostru solar doar pentru a folosi energia Soarelui, necesara continuarii odiseei incepute undeva in Univers cu milioane de ani in urma si indreptata spre strafundurile cosmice, spatii pe care noi le ignoram cu desavarsire. Sistemul nostru solar nu a fost altceva decat o halta neinsemnata, buna doar ca imensa nava spatiala sa' si poata "trage sufletul" pret de o clipa...
               In "Picnic la marginea drumului", nava extraterestra pe care nimeni nu a vazut' o insa, a oprit pe Terra pret de un "picnic" si de o revizie de rutina la motoare... In urma sa au ramas "firimiturile" si resturile mesei frugale, dar si o serie de "obiecte" pe care pasagerii au considerat ca nu le mai sunt utile si pot sa le abandoneze in prima lada de gunoi intalnita in drumul lor cosmic...
               Doua viziuni pesimiste despre rolul omului in Univers... Doua viziuni in totala contradictie cu majoritatea perspectivelor s.f. promovate de ceilalti scriitori de anticipatie, de regula de un optimism de carton, in care omul aduce civilizatia oriunde in Univers, cu sabia laser intr' o mana si cu Biblia in cealalta. Viziunea noastra antropomorfa despre Univers nu pare sa se suprapuna la perfectie cu realitatea...

               Universurile delirante, populate de fiinte asemanatoare omului pana la un punct, sunt imaginate de Richard Corben. Un artist american care si' a petrecut cei mai nebuni ani sub semnul miscarii hippy si undergroundului contestatar... Din aburii drogului au persistat de'a lungul intregii sale cariere, culorile delirante, luminile care dau oricarei scene, chiar intamplate in aer liber, impresia ca se desfasoara de fapt intr' o discoteca!

Fratii Greg & Tim Hildebrandt au lucrat cativa ani buni pentru a reda atmosfera cautata de producatorul George Lucas si regizorii sai pentru prima trilogie "Star Wars", inceputa acum 38 de ani... Creatiile lor sunt magnifice si merita sa zabovesti cateva clipe, admirandu' le...

Brian Rood, un alt mare artist, incercand si reusind sa creeze atmosfera unei saga cosmice, "Star Wars", ce mai continua si in ziua de azi...

Richard Corben in plin delir creator...

Rene Petillon pe vremea cand copia pe branci maniera maestrului sau Bill Elder (desenatorul de la E.C. Comics), umpland paginile unor reviste mitice: "Pilote", "L' Echo des Savanes" sau "Metal Hurlant"... Extraterestrii sai au intotdeauna aerul unor oameni deghizati pentru vreun carnaval cu tema cosmica...