Nu voi uita niciodata perioada cand in tara in care m' am nascut si am crescut, mi s'a interzis sa gandesc si sa am o optiune (in absenta dictonului "Cogito ergo Sum" eram practic retrogradat din divizia Homo Sapiens, undeva in categoria nevertebratelor) ... Astfel ca dupa "revolutia" din decembrie '89 speranta a reincoltit in sufletul meu si am inceput sa buchisesc abecedarul democratiei, ca orice pustan nascut dincolo de Marele Zid. In anii care s'au scurs am aflat amanunte despre democratie ce' mi erau perfect necunoscute inainte ca Marele Zid sa se prabuseasca. Foarte multe dintre ele aveau sa intre in contradictie nu cu educatia mea comunista, ci cu bunul simt pe care presupun ca fiecare dintre noi l' a mostenit genetic. Marturisesc ca nu sunt capabil si nici nu vreau sa admit ca normalitate de pilda homosexualitatea... Consider ca este o imbecilitate replica unui cuplu belgian care intrebat fiind de ce nu a ales un nume pentru copilul lor de abia nascut, acestia au raspuns ca "e mai bine sa hotarasca copilul cand va fi mare daca vrea sa fie fata sau baiat"... adicatelea daca se va numi Vasile sau Vasilica!... Cred ca este o nebunie sa interzici publicitatea pentru tigari la televiziune, in timp ce pe o multime de canale t.v. sunt difuzate filme porcoase, de incepi sa redescoperi pudoarea de pe vremea cand erai pustan, daca se' ntampla sa fi in compania parintilor batrani si neemancipati sau a copiilor tai inca needucati... Poate eu, Ivas, sunt prea imatur ca sa fiu acceptat in Uniune. Sper sa nu fiu motivul pentru care intrarea pe bune a Romaniei in U.E. sa fie amanata pana la calendele grecesti!...
Libertatea de exprimare... Ce minunat deziderat! Imi amintesc cand eram incatusati in ceea ce se numea pe buna dreptate Lagarul Comunist si nu indrazneam sa ne destainuim gandurile nici macar in fata celor mai apropiati prieteni... Pe buna dreptate, caci atunci cand dosarele de la Securitate au fost deschise, multi au descoperit cu stupoare ca Denuntatorii erau cei mai apropiati prieteni!
Pe vremuri, aflam ca democratia engleza, care a fost intotdeauna fruntea civilizatiei, a gasit o formula geniala care sa permita tuturor celor care aveau ceva de spus, sa o poata face in public: intr' un parc din Londra, oricine avea ceva de declarat o putea face in respectiva gradina publica, indiferent daca avea spectatori sau nu. Daca acorzi importanta ce i se cuvine mesajului public, initiativa politicienilor englezi nu a fost altceva decat o terfelire a ideii de discurs politic. Cine este atat de naiv ca sa' si imagineze ca o intrunire politica (.) cu oarecare consecinte se improvizeaza? De 25 de ani asistam politicosi la panorama autocarelor ce' i cara pe aplaudaci la campaniile electorale, oriunde este nevoie de ei. Am invatat foarte repede democratia...
Tot la fel de repede am invatat ca oricine are dreptul la propria opinie, indiferent ca este sociala sau politica, Este ABC-ul democratiei si nimeni in lumea libera nu poate contesta acest drept inalienabil. Astfel, a aparut Tribunul... Vorbim de Corneliu Vadim Tudor, bineinteles, care a priceput foarte repede lectia democratiei si a inceput sa improaste cu noroi orice persoana care nu gandea ca el. Tiganii, Evreii, Ungurii dar si "investitorii" strategici care nu veneau in Romania decat sa dea un tun rapid, au devenit tinta sa predilecta. Ca orice extremist, cum a fost catalogat, C. V. Tudor avea o priza incredibila la mase si la un moment dat a ajuns contracandidat la fotoliul prezidential! La fel de popular ca Jirinovski in Rusia sau Le Pen in Franta...
Nu dupa mult timp, C.V.T. devine indezirabil si este inlaturat "democratic" din sfera Puterii, fiind scutit de la exercitiul politic si lasat sa' si ia ratia de tranchilizante. Mesajele pe care C.V. T. le propavaduia erau infinit mai blande si mai decente decat cele pe care "Charlie Hebdo" le impartea cu darnicie multimii... Diferenta o face faptul ca flacaii de la "Charlie Hebdo" nu aveau aspiratii politice...
Pentru motive asemanatoare, in Romania un post de televiziune foarte popular, O. T. V. al lui Dan Diaconescu, a fost interzis... In tara in care inca suntem cetateni exista un C. N. A. sau Consiliu National al Audio- vizualului, o institutie care nu are alta grija decat sa purice toate aparitiile publice, cautand nod in papura pentru orice cuvant care scris pe ziduri si garduri, face deliciul trecatorilor cu 4 clase. Pe scurt, o Cenzura in toata regula... O cenzura cum sunt convins ca exista oriunde in lumea asta minunata. Vrei un exemplu apropiat?... Dupa ce un nemernic mi'a facut 3 reclamatii la domnu' Google cum ca subsemnatul arata tzitzele gagicilor in prea frumoasele sale articole despre lumea minunata a Pin- Up-urilor, audienta lu' Ivas a scazut la o treime!
In lipsa unei cenzuri oficiale mi se pare normal sa actioneze autocenzura, fie macar dintr' un bun simt care' ti coordoneaza puseurile "artistice". Fiecare dintre noi presupun ca are oarecare obligatii morale, fie fata de parinti, copii sau societate. De regula, cei care mazgalesc gardurile cu invective si grosolanii o fac la adapostul anonimatului, spre deosebire de cei de la "Charlie Hebdo" care' si semnau productiile...
In momentul acesta, dezbaterile publice sunt aprinse si toata lumea la unison, intr' un singur glas, pe o singura voce, o vointa unica, cu o unitate de nezdruncinat ... a hotarat ca "libertatea de exprimare" este mai presus de orice! Mi se pare ca traiesc un cosmar Kafkian... Cum adica este mai presus de orice?... Mai presus chiar si decat Omul? Adica intimitatea fizica dar mai ales cea spirituala a oricarui om care devine o persoana publica, poate fi violata la discretie de orice descreierat care stie sa tina un creion in mana?... Adica la adapostul unui pamflet se pot spune orice odiosenie, o persoana, o traditie, un obicei, o credinta... toate acestea pot fi calcate in picioare pentru ca e trendy sa faci misto?
Nu stiu ce tembel de prezentator T.V., simuland o emotie de parada, citea prost de pe prompter ca "nu trebuie sa ne miram ca pe o coperta Charlie Hebdo, Isus il ancula pe bunul dumnezeu... francezii sunt foarte emancipati iar trucurile astea cu biserica, ei de mult le' au depasit"... Scuza- ma, cred ca lumea a innebunit de'a binelea...
Pixul din mana jurnalistului este o arma cu o putere greu de apreciat... Este suficient sa arunci o privire in trecutul apropiat si vei afla imediat puterea creionului. Lungul razboi din Vietnam pe care l' au purtat americanii in anii '60- '70 nu se putea desfasura fara ajutorul presei, care trebuia sa pregateasca contribuabilul. Fireste, au existat si voci independente, dar cine le asculta?
La fel razboiul din Coreea din anii '50, razboiul din Irak, Afganistan, Iugoslavia... Un razboi are nevoie de o presa favorabila, pentru ca (.) cetateanul sa consimta la lipsurile si eforturile pe care un razboi de durata le presupune.
Pixurile cele mai otravite au fost cele care au facut propaganda nazista, inregimentand in spatele Fuhrer-ului cea mai numeroasa populatie din Europa. Desigur, crimele au fost facute cu Panzerele si Mauser-ele, dar creioanele au fost cele care au indicat tintele...
Sorin, nu am participat la aceasta discuție pentru că actualitatea este încă prea apropiată. Pot spune ca și tine că nu sunt de acord cu extremismul magazinului Charlie și întocmai ca tine pun omul deasupra libertăților prost înțelese. La fel ca noi gândesc foarte mulți oameni, aici - și totuși (cum se pregătea Galileo să spună celebrul lui «și totuși se învârte»), suntem Charlie, pentru că nu există crimă mai mare decât a lua viața unui om. Restul este vorbă, politică și mușcat de cur.
RăspundețiȘtergereMarturisesc ca si eu sunt acel tip de pierde vara ce nu este capabil sa raspunda "in direct" unei provocari. Am nevoie de un oarecare timp, lasand lucrurile sa se aseze, dupa care cred ca sunt capabil sa raspund oricarei mojicii... De pilda, citind articolul infect al lui Dodo Nita, care dezvaluie cat de minuscul este autorul, am ramas fara replica pret de cateva ceasuri: imi venea greu sa cred ca un individ caruia doar cu cateva zile in urma ii urasem numai de bine cu ocazia Sarbatorilor de sfarsit de an, lui si oamenilor pe care'i consideram cei mai buni prieteni, este capabil sa loveasca pe la spate!...
ȘtergereSa ne intelegem, nu am nevoie ca cineva sa'mi impartaseasca ideile, contra vointei sale. Mai mult, divergenta de opinie mi se pare chiar constructiva, te stimuleaza sa gandesti si sa cauti noi argumente in sprijinul teoriilor tale... Insa Dodo a procedat in articolul sau ca un copilas de la cursul primar, care incearca sa copieze pentru prima data... Daca citesti replica lui viorelsf ce urmeaza, vei intelege tot.: pe Dodo nu'l interesa de fel ce opinie am eu despre nefericirea pariziana... Pe amaratul asta il interesa cum ar putea sa ma mai afunde sub brazda cativa centimetrii, poate in felul asta ma va uita lumea...
Nu te mai osteni degeaba Dodo, oricum in vreo 30 de ani nimeni nu'si va mai aduce aminte de noi...
M-ai făcut curios, aşa că m-am dus să citesc şi eu (văd că îl ai în lista de "prieteni").
RăspundețiȘtergereCa de obicei, dl Niţă îşi tratează cititorii drept senili (cu memorie scurtă) sau proşti. Când să-l credem, când critica vehement pornografiile şi ereziile grafice ale lui Mattotti şi Baudoin, închizând ochii la mesajul acestora doar pentru că fuseseră editate în limba română de duşmanii lui de la Jumătatea plină, sau când le ridică osanale lui Wolinski şi Cabu?
În ce te priveşte, am remarcat insalubrele sale "croşee" - "un fost desenator de benzi desenate" (a hotărât el asta, că tu eşti un fost?), care "nu pierde o ocazie să se laude pe blogul său că el e cel mai tare şi mai frumos din parcare" (chiar îşi crede cititorii dobitoci care nu pot verifica pe blogul tău? lăsând la o parte că, fiind blogul tău, ai tot dreptul să scrii ce vrei în el), care "a fost refuzat de zeci de edituri" (să faci, te rog, o listă cu "zecile" de edituri care te-au refuzat, eu ştiu că ai publicat mult în ţară şi două albume dehors). Bomboana pe colivă este răstălmăcirea preferinţelor tale grafice. Adică, dacă nu-ţi plac producţiile desenatorilor de la Charlie se denotă automat că tu consideri justificată uciderea caricaturiştilor francezi !!!!! Muoahahaha, ce subtil intrigant acest domn! Cât de genial vitrilolează şi îi execută el pe necredincioşii care nu se închină la picoarele lui de Allah al BD! Şi se consideră victimă a altor talibani! Situaţia este caragieleană şi mărturisesc că am râs. E drept, un râs amar...
Esti cel mai grozav avocat, Viorel !... Iti datorez o viata...
ȘtergereNu huli cu viaţa, că aşa a păţit şi bietul Charb, dar individul de care vorbim habar n-are să polemizeze pe bază de idei; el ştie doar să arunce cu noroi şi atât! Probabil că dacă ar avea un kalaşnikov ar arunca şi cu altceva... Deci, cine-i taliban?
RăspundețiȘtergere« Atâta doar că în noianul de stupefacţie şi indignare ce a copleşit nu doar Franţa, ci întreaga lume, ba chiar şi cea musulmană (judecând după mesajele lor de pe facebook!), au apărut şi păreri „anti-Charlie”, ca să le spun aşa. Iar unele aparţin chiar unor formatori de opinie precum CTP. Ce spun ei: că desenele nu pot fi numite caricaturi, căci sunt proaste şi hidoase şi fără umor, că autorii şi redacţia en-gross îşi merită soarta, că şi-au căutat-o abordând subiecte provocatoare, după ce fuseseră avertizaţi, că era mai bine să facă ciocu’ mic în faţa a peste 6 milioane de musulmani câţi sunt în Franţa acum, că nu sunt ziarişti (artişti) ci doar înjurători, că bine le-a făcut pentru că s-au luat şi de simbolurile creştine şi că i-a pedepsit Dumnezeu (!?)… »
RăspundețiȘtergereViorel Pirligras, Lumi paralele, 8 ianuarie 2015
Domnule Sorin Anghel,
In articolul meu nu am scris un cuvant despre CTP, pentru ca eu imi dau cu parerea doar despre ce ma pricep si nu bat campii cum fac altii.
Cine citeste articolul lui Parligras vede clar ca este, de fapt, de acord cu mine si totalmente contra parerii dumitale care afirmi ca jurnalistii de la Charlie Hebdo meritau impuscati pentru au depasit limitele ("Insa un judecator impartial va gasi fara mare efort circumstante atenuante agresorilor, pornind de la simpla teza ca respectul presupune reciprocitate". Sorin Anghel)
E amuzant ca diferentele fundamentale de pareri dintre voi nu impiedica ura si frustrarile personale sa va uneasca impotriva mea, la fel cum aceeasi ura il uneste cu Mirescu, desi sunt doua temperamente total diferite si de nenumarate ori Mirescu l-a sapat si i-a stricat ploile lui Pirligras.
Este insa foarte bine ca va exprimati umorile in mod public, sa afle lumea ce fel de oameni ati ajunsi.
De altfel, ce poti sa astepti de la « artisti« frustrati care batjocoresc pe blogurile lor pe marii autori care ne-au fermecat copilaria: Puiu Manu, Livia Rusz, Albin Stanescu, Sandu Florea (care te-a primit in casa sa de atatea ori si te-a publicat la Cutezatorii) etc.
Din fericire, cate un simplu multumesc din partea acestor OAMENI valoreaza mai mult pentru mine decat laturile pe care le deversati peste banda desenata romaneasca, din care candva, ati facut si voi parte, si peste mine, fost cititor al vostru.
Acum nu-ti ramane decat sa-i pupi in fund pe escrocii de la Jumatatea Plina, cum fac Pirligras si Mirescu, doar-doar le va arunca si lor vreun oscior care le ramane dupa ce se imbuiba cu miliardele de la ICR, AFCN, CEZ Vanzare.
Felicitari, va sta foarte bine!
Veni-vor vremurile când nebunii vor arăta către omul cu mintea adevărată, strigând la el: „Iată nebunul!”...
RăspundețiȘtergereQED!
RăspundețiȘtergereCum spuneam, dl Niţă nu poate susţine un dialog, abate discuţia spre lucruri ştiute doar de domnia sa, neîncetând să bată câmpii: doar-doar va reuşi să învrăjbească autorii BD. C'est rigolo!
Nu cunosc partile, dar comentariile dvs. sunt tare patimase! Nu ma bag, nu ma amestec.
RăspundețiȘtergereCa posesor de condei, ma limitez sa apreciez `"condeiul" dlui Anghel. Continutul prezent ar putea fi un editorial, felicitari.