Lee Ivas, Copiangiul

           Chiar lipsita de Muza cea de'a noua arta, adica Banda Desenata, s'a dovedit a fi o experienta prin care fiecare dintre noi a trecut cel putin o data in viata. O arta care alaturi de Film si de Animatie s'a nascut din nevoia fiecaruia dintre noi de actiune macar virtuala si de implicare cel putin emotionala, atata timp cat Aventura nu ne mai este accesibila nemijlocit... Intr'un cotidian moros, total insipid si in care ispravile epice ale lui Odiseu sau Hercule sunt inlocuite cu aventurile galante de doi bani ale unei oarecare Bianca sau Monica, prefabricate sintetic in studiourile de stiri, necesarul de adrenalina este mai indispensabil decat oricand. Sunt artisti care au intuit nevoia de emotie a spectatorului si au anticipat un viitor foarte probabil in care societatea se implica direct (contra cost, fireste) in stimularea emotionala a clientului. Philip K. Dick este autorul unei povestiri remarcabile, "We Can Remember It for You Wholesale", adaptata intr'un film de success cu Arnold Schwarzenegger, "Total Recall" din 1990 : intr'un viitor "indepartat", omul isi poate cumpara orice realitate care devine parte din viata sa, chiar daca el nu a trait niciodata respectivele evenimente. O meditatie profunda despre granita dintre realitate si fictiune, care tinde sa se estompeze...
            In 1997 David Fincher realizeaza un film fabulous cu Michael Douglas si Sean Penn: "The Game". In zilele noastre, o intreprindere de divertisment iti poate procura contra unor sume importante de bani, senzatiile si emotiile pe care nu ai cum sa le traiesti intr'o existenta terna. In momentul in care insa divertismentul deraiaza si fictiunea devine mai reala decat realitatea insasi, distractia inceteaza... Ramane doar angoasa!...
           
            Foamea de divertisment a impins de cele mai multe ori artele spre comercial. Debordati de interesul publicului pentru operele lor, multi artisti au apelat la "maini si creiere suplimentare" cu ajutorul carora au cautat sa resolve toate cererile.
            Peter Paul Rubens depasit de comenzile primite de la Maria de Medici, regina Frantei, pentru decorarea Galeriei Medici din Palatul Luxembourg din Paris (astazi, aceste minunate panze pot fi admirate la Muzeul Luvru), apeleaza la ajutorul altor pictori, mult mai putin cunoscuti, care'si pun pensulele anonime in slujba Maestrului...
             Alexandre Dumas, un scriitor atat de popular in sec. XIX dar si astazi, se folosea de condeiele unor "negri" pentru a face fata unei cereri in crestere pentru romanele sale ce apareau in foileton, in revistele vremii. Perfect anonimi, acesti scriitori se ocupau de adunarea de informatii, repere de décor si atmosfera si nu de putine ori, chiar de scrierea unor scene, dupa care intervenea pana Maestrului, ce'si punea amprenta stilistica pe intreg manuscrisul...

              In banda desenata munca in echipa a devenit aproape o conditie. Daca in USA un comic book a fost dintotdeauna rodul colaborarii unei intregi echipe iar semnaturile lor sunt evidente inca de la cea dintai pagina, in Europa lucrurile au stat un pic altfel. Asistentii unui mare desenator au stat intotdeauna in umbra si rareori numele lor au fost mentionate. Cine'si mai aduce aminte de pilda cum se numeau cei care faceau minunatele culori pentru benzile desenate ce apareau in "Vaillant" in anii '50- '60?... Cati din cei care citesc primele albume cu "Gaston", semnate de Franquin, stiu ca de fapt sunt desenate de Jidehem?... Cine'si mai aminteste ca Jean Giraud, marele artist care a desenat "Blueberry", a fost asistentul lui Jije pentru un album dintr'o alta serie western, "Jerry Spring" sau ca i'a dat o mana de ajutor lui Uderzo pentru un album "Michel Tanguy", atunci cand acesta era debordat de munca la cele 2 serii pe care le ducea in paralel, "Asterix" si "Tanguy"?... Greg, un artist total care a marcat banda desenata europeana timp de 2 decenii ca scenarist, desenator, redactor sef, director de editura si textier pentru filme de animatie, a alcatuit cel mai important atelier din anii '60. Este foarte greu astazi sa spui care planse din seria "Quentin Gentil" sunt semnate de Greg si care apartin echipei sale!...
               In banda desenata romaneasca nu cunosc decat un singur exemplu asemanator: cand Valentin Tanase a trebuit sa plece in Franta trimis de revista "Cutezatorii" ("Start spre Viitor"?...), conditia a fost sa predea la timp cele 4 planse cu "Praslea cel Voinic si Merele de Aur". Pentru a termina culoarea, a apelat la mine. A fost o noapte de pomina, in care cele 4 planse de culoare au fost terminate iar eu am invatat ce inseamna sa fi asistentul altui desenator...
          

                
        Cu ceva timp in urma ti'am promis ca iti voi prezenta un dosar interesant despre "Arta Copierii" la romani, fie ca e vorba de film, banda desenata, ilustratie, literatura, lucrari de Diploma...
        Atunci cand am facut promisiunea nu am realizat la ce volum imens de lucru ma inhamam. Cu atat mai mult cu cat urmele au inceput sa se stearga iar memoria mea a inceput sa dea rateuri. Astazi insa am reusit sa pun firele cap la cap si'ti prezint un caz de copiangiu: Lee Ivas!

            
                Gotlib, Gai Luron si copiatul...

      
               Poate ca nu'mi mai aduceam aminte de acest caz flagrant de copiat, daca de curand nu publicam un articol intitulat "Gai Luron se imbraca Made in Romania!" in care prezentam cateva planse de Gotlib, imaginate pentru un concurs organizat de revista "Vaillant, le journal de Pif". Am sa le reiau pentru a demonstra frauda...

          
                   Acestea au fost plansele lui Gotlib...

            
                   ...Si iata cele 2 planse de Lee Ivas : variant pentru copilasi, aparuta in "Baby Star"...

                       
                     ... si variant adulta ( poti recunoaste cu usurinta costumul "Om de Afaceri", "costumul "Stahanovist", costumul de "Miner" si costumul "In curu' gol, ca asa ne'a lasat Tranzitia!" ).
                     Intentia de frauda este evidenta...

              
                     Singura scuza a lui Lee Ivas ar putea fi ca acelasi gen de "jucarie" s'a practicat de cand exista presa pentru copii.
                    Prin anii '30, doua costume pentru Dale Arden, prietena lui Flash Gordon...

                    ...si alte 2 pentru "Brick Bradford" de Clarence Gray, tot prin anii '30...

      
                    ...Si costumul lui Yves le Loup, in "Vaillant" in anii '50 (tot din aceiasi perioada exista un Sam Billie Bill si Prietena sa in funduletu' gol si cu hainute de imbracat, o chestie foarte perversa pentru acei ani, mai ales ca tipa desenata de Lucien Nortier arata formidabil! Din pacate, nu am gasit revista respectiva...).

      
                  Un album impecabil de fratii Schuiten, continand printre altele o povestire antologica : "Carapaces". O poveste care a aparut cu multi ani in urma in legendara revista "Metal Hurlant". Intr'un viitor alterat, oamenii nu pot trai decat protejati de o armura. Impresia ca "Love is All" nu este din pacate decat o iluzie!...

            Cateva extrase din minunatele planse imaginate de Luc & Francois Schuiten...

                 ...si copiutele lui Lee Ivas, ceea ce el considera poate cea mai buna B.D. a sa : "Ultimul Spectacol"...

                  Dar si aici ar putea fi gasita o scuza minabila : in definitiv, dezbracatul este o actiune veche de cand lumea. Vrei un exemplu?...