Nu vei putea urmari povestea care urmeaza fara acompaniament muzical iar singura doina pe care ti'o recomand este "
Miorita Arhaica". Vei avea o surpriza de proportii...
Povestea pe care ai auzit'o s'a intamplat sub semnul magic al simbolului aflat deasupra. Apropos, orice asemanare cu persoane sau intamplari reale este pur intamplatoare. Fotografiile asa cum au iesit ele din daghereotip vor putea fi gasite pe Facebook-ul lui Sahleanu Vali, in momentul in care eu i le trimit si el ajunge in Americi... Pacatosul de mine nu are decat jurnalul de fata si un site prafuit, dar nu disper: robotesc de zor la un facebook propriu si personal.
Nu uita ca la 1 Iunie este Ziua Nationala a Mioritei! In preajma acestei minunate aniversari, manifestarile omagiale se vor multiplica. Nu ramane toata viata un simplu spectator! Implica'te si tu! Sunt sigur ca poti! "
I Need You!"
Versiunea lui Lee Ivas si originalul lui James Montgomery Flagg...
Băăă, îți vine să crezi că toți ăștia au fost cândva tineri și frumoși? Neîndurătoare mai este trecerea timpului! De-aia cred eu că Marlyn Monroe s-a sinucis de-a adevăratelea și nu a fost „sinucisă” la ordinul lui Bobică Kennedy...
RăspundețiȘtergere"Băăăăăăăă, big broazăre! Bag sama că peste matale n-o fi trecut vremea mai dăloc... Altfel ești tare dăștept in supozitiile cu supozitor pe care ni le introduci a propos dă Marilyn Monroe... (bai ză uei, n-ai nimerit-o cu ortografierea numelui ei, da' treacă dă la noi, ăștia urâții și batânii). Why don'tcha make like Marilyn and croak, 'cause nobody needs additional vitriolic crap. (Just joking, don't actually croak, just keep it real.)"
ȘtergereMă miră, domnule sarcastic, cum de n-ai sesizat amărăciunea din tonul mesajului... Primul căruia îii era adresat eram chiar eu! Îți doresc, ca de la boșorog la boșorog, o bătrânețe decentă!
Ștergereps. Tot eu! Dacă-i vorba despre ortografiere, mai uită-te, meștere, oleacă și în textul dumitale... Iar despre „supozițiile cu supozitor” (chiar ai spirit, frate! Te-ai chinuit mult?..), presa americană a făcut speculațiile referitoare la moartea lui Monroe, eu doar le-am preluat. S-auzim de bine!
ȘtergereMi-a plăcut realizarea, dar nu și comentariul de deasupra!
RăspundețiȘtergereTraind intr'un viespar de vreo 59 de ani, marturisesc ca pielea mea s'a tabacit atat de tare incat orice ac sau dinte risca sa se franga daca atenteaza la integritatea mea. Cam aceiasi imunitate a capatat si caracterul meu... In fata mitocaniei manifestata vizavi de persoana mea sau de cei care'mi sunt dragi, trag obloanele. Intr'o lume in care parodia si bascalia ieftina sunt moneda curenta, prefer sa ignor provocarea si nu din teama de a pierde "infruntarea". Pur si simplu consider ca este o pierdere de timp, viata este foarte scurta si nu pot irosi anii care mi'au mai ramas privind oglinda si intreband'o daca "sunt cea mai frumoasa din tara"... Este o filozofie de viata, nu sustin ca este infailibila, nici macar nu o recomand... dar m'a ajutat de cele mai nulte ori sa depasesc atatea momente penibile. Un schimb de idei, chiar in contradictoriu, o dezbatere in care fiecare se cazneste asa cum il taie capu' sa'i lamureasca pe ceilalti "cum devine cazul"... cum sa nu te stimuleze, chiar daca la sfarsit nu tu esti cel care a convins? Din contra, o sporovaiala purtata pe ton iritat si in care argumentele principale sunt injuriile, ocarile si multe laturi, toate aruncate cu difuzoarele date la maxim, mi se pare total neproductiva. Zoaiele care se scurg dintr'o singura directie nu au cum sa te pateze daca le ignori.
ȘtergereImi amintesc de teribilismul lui Dani Ionescu la prima sa expozitie (cred ca la Atelier 35 (?), la subsol, prin anii '70. O expozitie grozava, ca orice artifact iesit din mainile sale... Lume buna, insetata de imagini noi pe care Dani le oferea cu generozitate... Pe fundal, niste placi vechi de gramofon se chinuiau sa intretina atmosfera (apropos, nici in ziua de astazi nu mi'ai restituit discurile lui Jean Moscopol!)... Iar la iesire, pe o masuta retrasa discret, bineinteles se afla un caiet pentru impresii. Ceva mai tarziu, Dani exiba caietul cu pricina, in care alaturi de o multime de superlative la pagina 'enspe, trona o flegma contestatara : orgoliul unui pustan ca felul sau de a gandi provoaca ! Dar care dintre noi ar vrea sa se trezeasca intr'o buna zi ca trece pe trotuar fara sa'l bage cineva in seama, ca la jobul lui sau acasa nimeni nu'l observa? Sindromul Omului Invizibil este teribil!...
Nu ma judeca prea repede, dar pe mine Timpul nu ma sperie atat de tare. Nu ma mahnesc ridurile care au devenit insotitorii mei nedespartiti, nici parul alb, care se'ntreaba cum de a uitat cele 2-3 fire ca "pana corbului" in mijlocul lanului...
Ce ma sperie cel mai tare este ca am inceput sa'mi pierd amintirile iar altele noi nu prea mai sunt capabil sa'mi fac... Amintirile si...
Dar oare despre ce vorbeam, prietene?...
Iar pe neamțul acela cum îl chema, oare?... Al..., Alz..., Alzhei.., Alzheimer, da! Vine vremea, vine vremea, foști copii!
ȘtergereMultumesc, exact despre asta vorbeam!... Diferenta este ca pe neamtu' meu il cheama altfel: Ra?... Ramon?... Ramol?... Ramolisment, desigur! La minunata noastra intalnire de 40 de primaveri am fost insotit de nedespartitul meu neamt, care nu ma pierde din priviri de cativa ani. Vali Sahleanu, ca un bun organizator ce este s'a gandit ca printre noi poate este unul care si'a uitat mintile acasa, drept care a pregatit niste ecusoane, ca'n filmele cu americani, gen "Hy! I'm Gogu!". Ce n'a prevazut de fel au fost ochelarii aferenti, caci m'am trezit in fata unor fete gorgeous, priveam neputincios ecusonul neclar si baguiam incercand sa scap basma curata : "Ce mai faci, Iepurasule?"...
Ștergere