Imi amintesc cum bunicul meu, care era mai slobod la gura si taica-meu, om cu frica lui Dumnezeu dar si a Autoritatilor ce se presupunea ca aveau urechi pretutindeni, din cand in cand mai scapau cate o aluzie despre "americanii care taaaare se lasau asteptati"... Mare lucru nu pricepeam din vorbele lor iar prezenta americanilor nu o simteam decat in salile de cinema sau in librarii, cand era editat vreun volum de Mark Twain, Raymond Chandler sau James Hadley Chase (ulterior aveam sa aflu ca acesta era de fapt englez)... Cand un prieten de joaca a lepadat cateva fascicole ponosite cu "Voevodul Codrilor" de Edgar Rice Burroughs,editate cu multi ani inainte ca Romania sa se numeasca Republica Populara Romana, m'am grabit sa le recuperez si sa le dosesc printre secretele mele, avand grija sa le tin cat mai departe de privirile parintilor: stiam ca "Submarinul Dox", "Cei 3 Cercetasi" sau colectia de romane ale "Celor 15 Lei" sunt interzise, drept care le adunam cu o frenezie demna de o cauza mai buna. Asa am facut cunostinta cu autorul lui Tarzan iar misterul din jurul sau era cu atat mai mare cu cat cele cateva brosurele nu mi'au dezvaluit niciodata sfarsitul romanului!... Incet, fara sa mi se faca niciun fel de instructaj de catre cei batrani, am inceput sa pricep de unul singur de ce toata lumea ii astepta pe americani. Fructul Oprit intotdeauna este mai gustos si mai aratos. Orice informatie venita de dincolo de Ocean era hiperbolizata, nu era nevoie de un lustru special pentru ca stralucirea ei sa'ti ia ochii... "Vocea Americii" si "Radio Europa Libera" au avut un rol esential in aceasta intoxicare cu picatura, un fel de mitridatizare (iti mai amintesti de Mitridate al VI-lea, regele Pontusului, care temandu'se sa nu fie otravit de apropiati, lua in fiecare zi mici doze de otrava, ce intr'un sfarsit, l'au imunizat?...)... Informatiile absorbite zilnic m'au blindat, reusind sa rezist fara probleme la propaganda rosie de care aveam parte in fiecare zi, mult mai agresiva si deloc inspirat prezentata.
La randul meu, am devenit si eu un cetatean plin de sperante, care privea cerul si astepta sa "vina americanii"... Pana la urma, asteptarea nu a fost zadarnica : americanii au venit!!! Din pacate, cei care au ajuns pe aici nu semanau deloc, dar DELOC! cu eroii pe care'i astepta o tara intreaga din '45 incoace!... Spre deosebire de fratii de la rasarit care au venit in '44 calare pe tancuri si cu Kalasnikovul in banduliera, defiland pe sub Arcul de Triumf, fratii de la apus au fost mult mai discreti dar si mult mai infometati...
Imediat dupa razboi, Romania s'a straduit sa'si regaseasca respiratia pasnica pe care o avea inainte de marele conflict mondial. Saracia era insa mare, totul era rationalizat si foarte greu de procurat iar seceta prelungita din '45- '47 nu a ajutat deloc tara sa se reaseze pe vechile fundatii. Foarte curand, o inflatie galopanta va avea grija sa anuleze complet economiile populatiei, si asa foarte subtiri...
In aceasta stare de confuzie, Jean Finteanu se hotaraste sa schimbe la fata presa pentru copii si editeaza "Covorul fermecat", o revista plina de ambitii si de promisiuni. Este pentru prima data cand un editor roman deschide larg paginile publicatiei sale benzilor desenate occidentale, urmarind un program foarte asemanator celor care se desfasurau in West.
Din pacate mai multi factori s'au impotrivit ca aceasta minunata Aventura sa se poata desfasura. In primul rand, educatia publicului : tinerii cititori, altminteri putini la numar (nu'ti imagina prietene, ca inainte de revolutia populara scolile dadeau pe dinafara de cati elevi le asediau!... orice regim politic are nevoie de o multime tacuta si care sa nu judece prea mult...), nu erau obisnuiti sa citeasca benzi desenate si nici romane in foileton, ci basme si povesti pilduitoare...
In al doilea rand : calitatea hartiei si a tiparului erau execrabile, aspectul final al revistei fiind respingator. Jean Finteanu probabil ca a cumparat ceva drepturi de autor de la Paul Winkler, patronul de la "Opera Mundi", o agentie ce detinea © in Europa pentru orice material adus de dincolo de Ocean. Dar reproducerea planselor nu s'a facut in niciun caz dupa filmele originale, ci dupa fotografiile facute paginilor din revistele straine (oarecum, cam la fel au procedat si cei de la "Adevarul" atunci cand au initiat editarea integralei "Rahan" in Romania, dar nu uita ca intre timp a aparut scannerul ). Rezultatul final a fost dezastruos...
In al treilea rand : saracia postbelica si inflatia galopanta, pe care am cunoscut'o si noi foarte bine prin anii '95. Este interesant sa urmaresti cum intr'un an si jumatate ( desi revista a renuntat la putina culoare pe care o avea si la hartia "glasata" de la coperti), pretul revistei a crescut de la 100 la 1.000 de lei!... Iar apoi, in numai 3 luni, de la 1.000 la 3.000 de lei!!!
Daca la inceput ponderea benzii desenate in continutul revistei era destul de importanta, dupa numai un an romanele in foileton devin dominante...
Sus ai versiunea redesenata si recolorata a unei planse de Hal Foster cu "Prince Valiant", iar jos versiunea originala, din cea mai recenta reeditare Americana...
Din sumarul "Covorului Fermecat": "Pellucidar" de Edgar Rice Burroughs in foileton... Initial revista trebuia sa apara saptamanal, dar in timp periodicitatea avea sa varieze : la 10 zile, la 15 zile si chiar la 20...
" Voevodul Codrilor", asa cum aparea la I.G. Hertz in fascicole, inainte de razboi...
In "Covorul Fermecat", romanele lui Burroughs vor aparea tot in foileton sub titlul "Tarzan"...
"Brik Bradford", banda desenata a lui Clarence Gray va aparea in "Covorul Fermecat" sub numele cunoscut in Franta, "Luc Bradefer"...
Un strip original...
...versiunea italiana...
...si versiunea franceza...
"Jungle Jim", celebra serie a lui Alex Raymond care aparea saptamanal in Statele Unite pe aceiasi pagina de ziar cu "Flash Gordon"... In "Covorul Fermecat" pesonajul se numeste Jungla Jim...
...si versiunea originala!
Seria "Jungle Jim" se bucura in Statele Unite de un succes deosebit, astfel incat este ecranizata intr'o multime de filme de serie B pentru marele ecran. Interesant este ca rolul principal este detinut de Johnny Weissmuller, cel care a devenit celebru interpretandu'l pe Tarzan in 12 filme. Johnny Weissmuller este un fost campion olimpic de natatie si s'a nascut in... Romania!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu