In urma cu cateva ceasuri m'am despartit de un bun prieten venit de peste mari si tari, cu care am petrecut o seara extrem de placuta intr'o taverna la moda din Bucuresti. Ne'am reamintit de vremurile de odinioara, cand anii de pe rabojul fiecaruia puteau fi numarati fara probleme pe cele 20 de degete din dotarea standard, dar am aruncat plini de optimism o privire si spre viitor (in definitiv, speranta moare ultima: cand cei de la Evidenta mi'au eliberat Cartea de Identitate, in bunatatea lor infinita au apreciat ca pot sa pastrez cartonasul de plastic pana in... 2.070, adica pana implinesc venerabila varsta de 115 ani!!!... deci, ce m'ar putea impiedica sa croiesc planuri din cutite si pahara, vorba lui Eminescu, inca multa vreme de acu' incolo, atata timp cat am dezlegare de la Stapanire ?...). Bucatele pe care le'am comandat au fost doar un pretext ca sa putem zabovi la o masa dintr'o gradina de vara, dar in final, mancarea nu a fost rea de loc: in definitiv, fiecare a comandat dupa gustul sau, conform meniului scris rustic pe o tablita neagra...
Seara tarziu, memoria ma obligat sa fac o pirueta deloc gratioasa, intorcandu'ma in trecutul meu cu 30 de ani. Adica la o varsta cand orice barbat in putere nu ar trebui sa aibe alte perspective decat dezvoltarea sa si a familiei sale si integrarea intr'o comunitate prospera. Insa conditiile din anii '80, ultimii ani de dictatura, au fost poate cele mai grele incercari prin care Romania a trecut in istoria sa moderna. Deodata, majoritatea dintre noi s'a trezit proiectata intr'o era primitiva, cand cea dintai preocupare a lui Homo Sapiens era sa'si potoleasca foamea. Incartiruiti in blocuri standardizate, fiecare dintre noi devenise dependent de bunavointa si capacitatea unui sistem politic, care nu vroia sau nu era capabil sa'si ingrijeasca supusii. Rationalizarea alimentelor nu a fost o inventie a epocii Ceausescu: in timpul marilor razboaie, orice tara a fost nevoita sa'si legumeasca resursele, fie ca era vorba de hrana, imbracaminte, combustibili, hartie sau orice alt consumabil, prioritate avand oamenii de pe front, altfel spus cei care duceau greul razboiului. Chiar daca lipsurile nu au fost niciodata un motiv de bucurie pentru vreo comunitate, ele au fost consimtite atunci cand starea de conflict le'a impus abstinenta. Americanul de rand a fost nevoit in timpul celui de'al doilea razboi mondial sa'si calibreze nevoile in functie de cartelele pe care le primea pentru hrana sau combustibil. Insa in Romania anilor '80, aparent neimplicata in nicio situatie conflictuala (exceptand "razboiul" dus cu Fondul Monetar si Banca Mondiala, finantatorii de pana atunci ai diverselor proiecte de investitie pe care Romania le'a dezvoltat de'a lungul timpului, organismele financiare care initiasera un soi de embargo foarte eficient impotriva Romaniei), rationalizarea parea o masura de domeniul absurdului, cu atat mai mult atunci cand plata datoriilor fata de cele 2 banci creditoare se incheiase.
Cumplit era faptul ca penuria de alimente nu asigura respectarea "distribuirii" cantitatilor de produse alimentare catre populatie, stipulate prin cartele. Astfel, toata lumea era implicata in timpul liber in cozile interminabile care se formau in preajma "Alimentarelor", hrana neajungand niciodata pentru toti. Nu de putine ori, intorcandu'ma acasa cu un bot amarat de branza degresata sau o gaina vanata, ma simteam ca un vanator al pesterilor ce se'ntorce victorios cu ciosvarta de mamut in spinare.Teribila victorie!...
Amintiri cumplite despre o epoca in care multi am fost nevoiti sa lasam la garderoba demnitatea si verticalitatea, ca sa putem fugi necomplexati cu prastia in mana dupa vrabii..
Ce imagini ar putea fi asociate mai bine cu aceasta parodie sinistra dupa filmul lui Chaplin, "The Gold Rush", ce s'a petrecut in Romania anilor '80 si care s'ar putea intitula "The Food Rush", decat cateva scene de canibalism adunate din banda desenata, gravuri autentice de epoca, picturi, ilustratii din basmele pentru copii sau filme ?...
Despre preparate culinare, obiceiuri gastronomice si crapelnita in general am mai scris in cateva articole. Poti nota cateva retete de nemancat urmarind: "Venus cea grasa, frumoasa si devreme acasa", "Marea Crapelnita" si "Postul Mare si Mistretul"...
Doua extrase din seria "Trolls de Troy" de Arleston & Mourier, aparute in Franta la Ed. Soleil...
Polifem si plecarea lui Ulise...
Capcaunii din povesti...
Baba Yaga si marele ilustrator rus Ivan Bilibin ( "Ivan Bilibin sau Zapezile de altadata" si "Ivan Bilibin sau Zapezile nepieritoare") ...
Canibalismul in Hansel si Gretel...
"The Lord of the Rings" sau lumea in care orice este posibil. Un Orc infometat...
Hannibal Lecter...
Shrek...
Canibalismul printre naufragiati a fost dintotdeauna doar un fapt divers. Imagini extrase din "Barbe Rouge", seria imaginata de Jean- Michel Charlier si Victor Hubinon pentru Ed. Dargaud...
 |
"King Solomon' Mines" sau aventurile lui Allan Quatermain (Richard Chamberlain) in Africa : ziua cand era cat pe ce sa se topeasca in supa bastinasilor!...
Canibalism in "Noile Carti ale Junglei" : Maria Sa preparandu'l la foc mic pe craiul de peste Prut, din republica Moldova... © Lee Ivas Anghel
Și după Epoca nenorocită pe care ați descris-o, maestre, a apărut all inclusive-ul, nu-i așa? Romînul reușește să sperie hotelierii bulgari & turci cand apare in restaurant și, în amintirea lipsurilor cumplite, își încarcă farfuria, ca neamul prost, ca să fie sigur că nu rămane fără mancare. Bineînțeles că nu poate băga tot în burdihan, deși iși dă silința alături de consoartă și resturile consistente vor merge la troaca porcilor, în cel mai bun caz. La masa următoare, romanul nostru, care nu invață nimic nici din experiența proprie, nici din a alților, o ia de la capăt...
RăspundețiȘtergereCred ca scenele grotesti la care tot asistam, de cate ori se iveste un pretext cu mici si bere "moka" (fie ca e vorba de vreun praznic, campanie electorala, 1 mai sau orice alt eveniment susceptibil de a colecta recunostinta maselor largi) nu tine de altceva decat de un "neamprostism" neaos. Necazul este ca televiziunile, mari formatoare ce caractere, intretin atmosfera de mahala si limbajul suburban folosit de majoritatea "vedetelor" (vezi familiile Becali, curvutele umflate cu silicoane, manelistii de tot felul si cocalarii in general)... Daca de mult satele insemnau traditie, respectul fata de datini si fata de vecinul de peste drum... daca orasul insemna candva un centru de civilizatie, exodul inceput "ieri" dinspre sat la oras a dus la dezvoltarea unei zone de tranzit, un fel de purgatoriu :MAHALAUA! O zona care din pacate, creste pe zi ce trece, muscand fara mila din Cetate si convertind cu mare viteza tinerii dar si adultii care inca nu s'au decis sa aibe o opinie. Foamea cea mare nu este alimentara ci lacomia dupa pomana, dupa lucrul capatat fara sa platesti ceva pe el si de care nici macar nu ai nevoie!...
Ștergere