Sorin Anghel: In Oglinda...

               Daca rascolesti printre cartile tale vei gasi cu siguranta cel putin un volum scris de Philip K. Dick. La repezeala, imi amintesc de "Do Androids Dream of Electric Sheeps?" si de "We Can Remember It for You Wholesale", un roman si o povestire scrise cu aproape 50 de ani in urma dar inca teribil de actuale. Amandoua au fost ecranizate la Hollywood in superproductii care mi'e greu sa cred ca nu le cunosti: "Blade Runner", un film de Ridley Scott cu Harrison Ford si "Total Recall" de Paul Verhoeven cu Arnold Schwarzenegger in rolul principal... Amandoua vorbesc pe acelasi ton grav despre fictiune si realitate, despre raportul care exista intre ele si mai ales despre tendinta de a inlocui, incet dar sigur, realitatea cu trairea virtuala. Intruziunea spatiului virtual in intimitatea oricaruia dintre noi nu mai este un secret pentru nimeni : fiecare utilizator de internet, gamer, consumator de filme, emisiuni T.V. sau seriale isi dedica un segment din viata sa acestor trairi virtuale. Nevoia de evadare din cotidianul moros din care suntem parte este o necesitate si fiecare dintre noi o resimte atunci cand presiunea sociala devine prea apasatoare.
                Fuga din fata unor intrebari carora nu poti sa le gasesti raspunsuri este evidenta in toate momentele de mare criza din Istorie... In anticamera celui de'al doilea Razboi Mondial, anii '35- '39, in timp ce norii incepeau sa acopere cerul Europei, motoarele industriei cinematografice duduiau la maxim, producand unele dintre cele mai grozave filme de divertisment realizate pana atunci: "Gone with the Wind", "The Wizard of Oz" cu Judy Garland, minunatul "The Adventures of Robin Hood" cu Errol Flynn, "Snow White and the Seven Dwarfs" sau primul film de animatie de lung metraj, produs de Disney, "Gulliver's Travels" raspunsul fratilor Fleischer la Snow White, "Stagecoach" sau cel dintai western care nu mai este considerat un film de categoria B, regizat de John Ford, Shirley Temple inca se oferea drept copilul-model in "The Little Princess", Johnny "Tarzan" Weissmuller in sfarsit isi gasea un copil, spectatorii descopereau in "Gunga Din" lumea complicata a Indiei, fratii Marx ignorand pogromul inceput in Europa contra evreilor, se duc sa petreaca "A Night at the Opera", "A Day At the Races"si o alta zi "At the Circus", "Jesse James" interpretat de Tyrone Power le facea pe spectatoare sa verse fluvii de lacrimi pentru soarta nedreapta a banditului din preerie, "The Rains Came" sau India misterioasa inca o data descoperita privirilor noastre insetate de exotism... In timp ce trupele germane alipisera deja Austria, vestul Cehiei si se pregateau sa marsaluiasca spre Polonia, studiourile Tobis Filmkunst lansau 2 filme de fictiune evazionista, "Der Tiger von Eschnapur" si "Das Indische Grabmal", 2 superproductii cu buget urias in care aventurile exotice si povestile de dragoste nu aveau alt rol decat sa ofere un divertisment, abatand atentia opiniei publice de la gravele probleme cu care era de fapt confruntata lumea...

               Incerc sa aflu impreuna cu tine de ce producatorii prezinta in filmele lor lumea si evenimentele care se presupune ca au avut loc candva intr'o maniera deformata, deloc fidela realitatii...
              De ce de pilda locotenent-colonelul Custer este prezentat in batalia de la Little Big Horn in care el impreuna cu peste 250 de soldati au pierit, infranti de indienii Siux si Cheyenne, drept un mare erou al armatei americane cand de fapt el era un carierist ambitios, lipsit de cel mai elementar simt tactic, altfel spus un dobitoc de bese'n cizme?... De ce talhari care au insangerat America, cum ar fi Jesse James, Billy the Kid, Bonnie & Clyde sunt priviti cu tandrete si chiar condescendenta de o cinematografie care ii perie de pacate si ii aseaza pe un soclu, la vedere?... Licenta artistica pe care ai putea sa o invoci nu este un argument suficient de solid ca sa poata justifica aceasta luare de pozitie, aceasta "lume cu curu'n sus", cum spunea biata mea bunica...
                Daca ai apucat sa ma cunosti putin, fara doar si poate ai observat ca sunt ceva mai paranoic decat cei mai multi dintre noi si vad comploturi peste tot. Nici argumentul ca marile studiouri de cinematografie sunt business-uri independente , afaceri strict private care nu raspund unor presiuni politice, nu reuseste sa ma convinga : dintotdeauna casele de film de peste Ocean si de aiurea au depins de bunavointa Puterii si intotdeauna au raspuns apelurilor pe care aceasta le facea. Vrei cateva exemple?
                In timpul celui de'al doilea Razboi Mondial, atunci cand apele s'au despartit foarte clar si numai in acel moment, stiindu'se foarte bine care era tinta si care era prietenul, cinematografia americana (vorbesc despre ea, caci cele din Europa erau paralizate aproape integral de conflictul planetar), s'a mobilizat exemplar, insusindu'si punctul oficial de vedere al Administratiei de la Washington. De la Stan & Bran la Errol Flynn, toti actorii au optat pentru roluri propagandistice, in care cei care sprijineau Aliatii erau frumosi, drepti si curajosi, in timp ce oricine simpatiza Axa Berlin-Roma-Tokio, era desenat caricatural, simplist si grotesc. "We Do Our Part!" era lozinca de incheiere a oricarui film produs pe timp de razboi.

                 Habarn'am daca rescrierea Istoriei prin masluirea eroilor buni dar si a celor ticalositi face parte dintr'o strategie. E foarte posibil... Habarn'am daca acceptarea pervertirii artelor dar si a societatii sunt puncte dintr'un plan. E foarte posibil... Ce este foarte sigur si indubitabil, este ca lumea s'a sculat cu fata la cearseaf, adicatelea, vorba bunicii, cu curu'n sus!, dragul mosului!...

Billy the Kid... Talharul din Preerie, interpretat de:
Peter Lee Lawrence, actorul german a carui singura calitate era parul sau incredibil de blond... (primele 2 afise de sus)