Peste cateva ceasuri in Romania este asteptata viitura de pe Dunare, cea care a facut prapad in drumul ei prin Croatia si Serbia. Ploile n'au mai fost o binecuvantare, de data aceasta. Torentele de la munte s'au pravalit la ses, umfland apele ce au maturat totul in calea lor... In conditiile astea am considerat ca nu este oportun sa invoc inca o data ploile, acum cand toata lumea a pus mana pe lopata, pregatindu'se sa infrunte puhoaiele tulburi. Foarte repede am inteles insa ca scrupulele mele sunt deplasate, simple aiureli de poet neimplinit... Era suficient sa urmaresc orice emisiune de stiri ca sa realizez ca imaginea omului cu pieptul gol, hotarat sa'nfrunte stihiile dezlantuite ale naturii ca sa'si apere nevoile si neamul, era doar o plasmuire, rodul unei imaginatii deloc ancorate in realitate!... Reportajele de la televizor prezentau intradevar niste echipe care ridicau, nu foarte convinse, niste diguri din sacii umpluti cu nisip. Problema este ca respectivii erau militari si jandarmi iar printre ei nu vedeai niciun picior de civil, de parca locul cu pricina era o zona interzisa, un poligon militar, nicidecum o lunca banala inconjurata de sate amenintate de ape!... Profesionist, operatorul s'a invartit cu camera de filmat pana ce i'a depistat si pe satenii adunati la crasma din sat, in jurul sticlelor de bere si dezbatand situatia, de parca erau in poiana lui Iocan...
Dintotdeuna romanul a fost un filozof, privind viata din perspectiva paharului pe jumatate plin. El a inteles foarte repede ca e frate cu natura, dar nu cu fenomenele naturale, pe care e bine sa le evite ca sa nu'si complice viata... „Nu ies din plapumă pe gerul ăsta, să știu de bine că plouă și cârnați…” spunea un personaj din schitele lui Caragiale. "Ploua, ploua, ploua, Vreme de Betie..." suspina Bacovia, un pseudo- pesimist notoriu, sfatuindu'ne parinteste sa stam aproape de damigeana cand norii se scutura... "Cate'un pic, pic, pic pana n'o mai ramanea nimic! Cate-un strop, strop, strop, pana n'o mai ramanea deloc!" canta saltat pe ritmul ploii care bate' n tabla de pe acoperis, lautarul cu vioara...
Dar care dintre noi, macar odat' in viata lui, nu a alergat plin ploaie fara griji?...
" I want to know, have you ever seen the rain
Comin' down on a sunny day?" ne spuneau cu niste ani in urma cei de la "Creedence Clearwater Revival" iar cuvintele lor sunt si astazi la fel de sonore...
Tot candva, intr'un film minunat, "Butch Cassidy and the Sundance Kid", stropii de ploaie ne'au invatat sa cantam "Raindrops Keep Fallin' on My Head"!... iar Gigliola Cinquetti ne spunea atat de delicat " La pioggia, la pioggia non esiste
Se mi guardi tu.
Butta via l'ombrello amor
Che non serve più
La pioggia non bagna il nostro amore
Quando il cielo è blu
Il cielo è blu."
Prin anii '60, francezii au descoperit si ne'au invatat si pe noi, cat de expresiva si "fotogenica" poate sa fie ploaia. Drept care, au folosit'o nu doar ca pe un element de atmosfera ci chiar ca personaj principal.
In imaginea de mai sus, ploaia plange in locul lui Marlene Jobert in "Le Passager de la Pluie".
Alain Delon, Ploaia si "Samuraiul", filmul lui Melville care a marcat atatea generatii de cinefili...
"The Rains Came", o superproductie Hollywood-iana din anii '30, cu efecte speciale nemaipomenite pentru acele timpuri, dar greu de revazut astazi. Ramane povestea magnifica a lui Louis Bromfield...
"Cei 7 Samurai", filmul lui Akira Kurosawa din 1954 care l'a lansat pe Toshiro Mifune. Tot filmul se intampla sub semnul ploii, care descompune parca toate caracterele, dandu'ne posibilitatea sa le intelegem mai bine... Un film magistral!...
Gerald Forton si ploaia care nu mai conteneste sa cada...
© Ed. Vaillant, Lecureux & Forton
De regula, in westernuri nu prea ai ocazia sa'ti folosesti umbrela... Jim Cutlass, personajul imaginat de Charlier si Giraud, aici desenat de Rossi, infruntand furtuna...
©Ed. Casterman, Charlier & Giraud
Un clan de mafioti new-yorkezi, urmariti de ghinion : ploaia si necazurile sunt doar pe capul lor! © Ed. Dupuis, Tome & Janry
Gaucho Morales, unul dintre membrii trupei de commando conduse de Bruno Brazil, si ploaia care nu pare sa'i dea prea multe batai de cap... © Ed. Le Lombard, Greg & Vance
"Trolls de Troy" si ploaia: singurul lucru care'i inspaimanta pe neinfricatii troli de pe planeta Troy este apa!... care te face curat!!!
"Percevan" si ploaia, magnific desenata de Luguy...
Ploaia este un subiect amplu, pe care l'am mai puricat de vreo 2 ori: "Singing in the Rain" si " Paparuda"...
Nu aș zice că românul a fost sau este vreun filozof; ca să fii filozof trebuie să ai ceva în scăfârlă... Nici optimist nu cred că este românul nostru - nu vede, cum spuneți, partea plină a paharului, ci pe cea goală și să gândește cum să facă să o umple la loc (preocupare de bază). Cât despre partea înfrățirii cu natura,... mergeți oleacă prin provincie și o să fiți uimit cât de „înfrățit” este cu natura. Cel mai nostim mi se pare golirea vidanjelor pe minunatul cenoziom cu care ne-a dăruit bunul Dumnezeu.
RăspundețiȘtergereIar reclama publicitară cu nefericitul Dorel de a cărui hărnicie își bat joc colegii de muncă este extraordinar de potrivită pt de-alde noi. Într-adevăr, la recentele inundații l-am văzut din nou pe bietul „Dorel” - era un pompier de la ISU care se chinuia să decolmateze un canal în timp ce 4-5 săteni burtoși rădeau de chinul lui...
(Din ciclul „C-așa-i românul!...”)