Mioritza' s Blues : "The Beeeehginning"- andante

        
        Imi este foarte greu sa uit primele imagini cu care se deschide "Modern Times", filmul din 1936 al lui Charlie Chaplin: o turma de OI care merge catre abator ( oare unde in alta parte, cand e clar ca mioarele nu sunt la pascut pe un izlaz sau vreo pasune in varf de munte?)... scena se transforma, printr'un procedeu cinematografic cunoscut drept enchaine (sau anseneu, pe romaneste) intr'o mare cenusie si amorfa de oameni ce ies din gura de la metrou, pentru a fi inghititi asemenea lui Iona de un chit mult mai mare si mai nemilos: Uzina. Avertismentul lui Chaplin privind automatizarea si robotizarea muncii nu putea sa gaseasca un simbol mai potrivit decat imaginea OITEI inocente, asa cum a fost ea perpetuata inca de la inceputurile religiei crestine...
      Desemnarea OITEI drept jertfa a fost o alegere fireasca pentru acele vremuri, cand ocupatia de baza a triburilor nomade era oieritul si viata lor era reglata de regulile nescrise ale transhumantei. Singurul bun pe care'l poseda un individ era turma peste care pastorea... Turma de OI si viata sa... Astfel ca, atunci cand se implinea sorocul sa aduca multumiri Divinitatii pentru prosperitatea de care avea parte, optiunile ciobanului nu erau prea numeroase : o Oaie sau sufletul unei persoane din "familia" sa (Notiunea de familie avea un cu totul alt sens decat cel pe care'l admitem astazi. Familia era o comunitate de oameni unita prin legaturi de sange dar si prin interesele teritoriale si materiale. Din ea faceau parte deopotriva sotiile si toate persoane legate prin rudenie si preocupari de acestea, descendentii directi sau cei adoptati, servitorii...). In vremurile de inceput ale Civilizatiei, jertfa sau ofranda echivala cu un act de supunere, recunoastere si recunostinta in acelasi timp, fata de Divinatate, in speranta ca aceasta nu'si va intoarce fata de la supusii sai. In momentul in care triburile au inceput sa prinda radacini, descoperind agricultura, corturile au fost abandonate, fiind inlocuite de cladiri din ce in ce mai durabile iar ofrandele aduse in temple au devenit mult mai subtile si simbolice. «Casa Mea va fi numită o casă de rugăciune, dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari!“ a strigat Isus, alungandu'i din Templu pe zarafi si pe negustorii de porumbei, sortiti sacrificarii pe altarele de piatra.
      Deja in zona bazinului mediteranean sacrificiile umane erau doar o amintire, chiar si jertfirea unui miel nu se mai practica in mod curent, noile proceduri optand pentru sangele de porumbel, tamaia, smirna dar si alte substante parfumate exotice si scumpe.
      

          Primul miel sacrificat, mentionat in Vechiul Testament este cel adus lui YHWH (Iahwe sau Iehova) de Abel, cel de'al doilea fiu al lui Adam si Eva, conform Bibliei. Jertfa adusa de pastorul Abel este bine primita de Iahwe, in timp ce ofranda din roadele pamantului, adusa de fratele sau mai mare Cain, care era agricultor, este respinsa. Acest refuz a fost poate o incercare, poate o mustrare, poate o greseala?... El va duce la primul fratricid din istoria omenirii. Vor urma muuulte altele, nu avea grija: Istoria este un thriller super-palpitant!...
   

        Insa primul sacrificiu celebru, numai numele mielului lipseste ca drama sa fie completa, este cel pe care Abraham (Avraam, Ibrahim...) se pregatea sa'l implineasca pe varful muntelui. Prin jertfirea lui Isaac, unicul sau fiu, Abraham dorea sa'si dovedeasca credinta fata de Dumnezeu. In timpul ritualului pagan al sacrificiului uman, Abraham rostea tot felul de replici, probabil uzuale in astfel de imprejurari dar total de neinteles pentru bietul Isaac, complet nevinovat si nebanuind sfarsitul tragic ce'l asteapta: „Dumnezeu va avea grijă de mielul jertfei sale !”...
       Din fericire pentru nefericitul copilas, din ceruri se pogoara un inger oprind mana inarmata ce se pregatea sa'i scurteze zilele pruncului. Ce i'o fi spus trimisul Domnului, nu am de unde sa stiu. Este suficient insa sa privesti atatea tablouri si gravuri celebre care au surprins momentul, sa descifrezi expresiile protagonistilor acestei drame si vei intelege ca mustrarea ingerului l'a pus pe ganduri pe Abraham, care in final s'a multumit sa jertfeasca un ... MIEL! Este o pilda foarte importanta, cu un caracter formator si informativ, intr'o lume in care viata (altora) nu avea un pret prea mare iar sacrificiile umane erau curente. Practic, preotii incearca sa'i lecuiasca pe credinciosi de obiceiul barbar de a aduce jertfe umane, in numele credintei lor...

          Fara sa fie un animal prea subtil ( mai mult, comportamentul ei ne'a obligat sa observam si sa consemnam in vocabularul curent "spiritul de turma"al ovinelor ), OAIA a fost asociata dintotdeauna cu inocenta, lipsa de agresivitate si supunerea totala in fata cutitului macelarului. In staulul in care Fecioara l'a adus pe lume pe pruncul Isus, minunea s'a infaptuit printre erbivore nevinovate, vaci, magarusi dar si Oi, care incalzeau cu respiratia lor fierbinte aerul inghetat al unei nopti de Craciun...
          Daca in zorii crestinatatii(atunci cand aceasta religie era interzisa iar primii crestini erau prigoniti in arenele Romei ) semnul sub care se recunosteau adeptii era Pestele ( ICHTHUS in greaca veche, un acrostih de la "Iesous Christos Theou Uios Soter"- "Isus Christos Fiul Domnului, Mantuitorul"), Pestele care amintea de taina Botezului si de apostolii pescari, deveniti dupa convertire Pescari de Suflete,  mai tarziu simbolul lui Isus va fi MIELUL. Mielul care accepta sacrificiul...

           Dar OAIA a fost folosita drept simbol cu multe secole inainte ca imaginea ei sa fie asociata cu sacrificiul lui Isus. In Grecia antica circula minunata legenda a lui Iason si a argonautilor, plecati pe mare spre indepartata Colchida, in cautarea Lanii de Aur. Dupa nenumarate peripetii, Iason reuseste sa castige Lana de Aur, intorcandu'se acasa cu ravnitul trofeu...
            Regatul Colchida a fost identificat fara greutate cu partea vestica a Georgiei de astazi, o tara cu iesire la Marea Neagra (Pontul Euxin). Un regat cunoscut in lumea antica pentru zacamintele aurifere de care dispunea. aurul gasindu'se cu usurinta chiar si in apa raurilor. De aici era adunat cu ajutorul unor blanuri de OAIE, prinse cu tinte de arama de scanduri grele de cedru. Nisipul aurifer si paietele de aur care erau purtate de apele involburate ce veneau de la munte, se incurcau in lana mitoasa... De aici pana la mit nu a mai fost decat un pas...
           

        Amintirea Lanei de Aur avea sa treaca peste milenii iar in 1430 Philippe le Bon, ducele din Bourgogne va fonda un foarte important ordin cavaleresc, "Ordre de la Toison d'Or". Rostul acestei distinctii era de a recompensa persoanele merituoase din anturajul ducelui. Adevaratul scop al acestui ordin era insa acela de a apropia nobilimea de pretutindeni, de a face o legatura intre familiile regale din intreaga Europa. Ca orice alt ordin cavaleresc, si acesta incerca sa'i convinga pe cei alesi sa renunte la celelalte distinctii si sa ramana fideli juramantului pronuntat la investire.
         Numele celor ce poarta aceasta distinctive sunt rasunatoare si au marcat istoria Europei mai bine de 500 de ani. Printre cei distinsi in ultimii ani nu am sa'l pomenesc decat pe Nicolas Sarkozi, fostul presedinte al Frantei...

             Ciclopul Polifem si OILE sale...

            Pentru a scapa din grota in care Polifem il tinea prizonier impreuna cu oamenii sai, Ulise se leaga cu funii sub pantecele OILOR. Cand Polifem isi va duce turma la pascut, Ulise si tovarasii sai vor reusi sa evadeze, putand astfel sa'si reia drumul spre Itaca...

              OAIA in sculpturile antice...

            ...dar si in arta moderna: Picasso si "Omul cu OAIA"...

             Tunsul OILOR...

           Tunsul OILOR in "The Thorn Birds"...

              In incheiere, o minunata reteta "ciupita" fara jena de pe instructivul blog al lui mister Radu Popovici. Daca esti un adevarat gourmand, nu se poate sa treci indiferent pe langa el.
              Daca nu te'a impresionat rolul mesianic al MIORITEI de la noi si de aiurea, atunci da o fuga pana la congelator, extrage de acolo cateva rasoale de miel si treci la fapte!

                                           Rasol de miel cu rozmarin si usturoi

Cantitate: 4 portii Timp de preparare: 5 minute + marinare
Timp de gatit: 4 ore
Ingrediente: 4 rasoale de miel, circa 1,5 kg in total sare piper negru, proaspat macinat 6-8 catei de usturoi, pisati 2 linguri de boia dulce 2-3 linguri de ulei de masline 2 linguri de vin alb 2 linguri de suc de lamaie 2 linguri de frunzulite proaspete de rozmarin, tocate marunt ulei de masline extra virgin felii de lamaie, pentru servit - See more at: http://www.reteteleluiradu.ro/2013/06/07/rasol-de-miel-cu-rozmarin-si-usturoi/#sthash.lxYLYgna.dpuf
Pentru preparare, acceseaza blogul lui Radu "Quadrat" Popovici...

              In incheiere, ca sa se aseze bine mancarea, iti recomand un vinisor cu nume de OAIE, celebru oriunde in lumea asta.
               Nu uita : Povestea MIORITEI de abia a inceput! Urmeaza inca doua cantece de inima albastra, dintre care cel mai pasionant va fi pe 1 Iunie, Ziua Nationala a Mioritei!!!