Daca n'ai alta treaba mai buna de facut intr'o duminica ploiosa si te apuci sa faci ordine in biblioteca, reorganizand pentru cine stie a cata oara albumele si revistele de banda desenata, adunate patimas de'a lungul si de'a latul unei vieti, e imposibil sa nu te opresti un moment ca sa rasfoiesti plin de nostalgie paginile ingalbenite. Este ceea ce mi s'a intamplat si mie de curand... Insa foarte rapid, locul melancoliei care incepea sa ma cuprinda ca un somn neproductiv a fost ocupat de interesul profesional. Colectiile mele de B.D., obosite de atata rasfoit si cracanate de proba scanerului, inca imi rezerva surprize placute, peste care altadata am trecut cu prea multa usurinta.
Este firesc sa se intample asa: la vremea respectiva revistele erau citite saptamanal sau in ritmul in care reuseam sa le cumpar de la anticariate, iar atentia mi se concentra doar pe desfasurarea storyului si pe maiestria cu care graficianul reusea sa exprime o anumita actiune. Astazi, cand am ocazia sa arunc o privire globala peste intreaga cariera a unor artisti , incerc sa sintetizez experientele mele anterioare de cititor intr'o viziune subiectiva. Un punct de vedere pe care eventual il poti impartasi si tu... Sau, mult mai constructiv, il poti contesta aducand argumente si plasmuind o noua perspectiva, din care amandoi avem de castigat...
Si pentru ca m'am hotarat sa trubaduresc balada Mioritei in 3 bluesuri tanguitoare (primul "The Beeeehginning", a aparut deja si canta cei dintai pasi ai Mioritei de'a lungul timpului; cel de'al doilea, cel de astazi "Beeeehenzi Desenate Forever!", incearca sa caute cat mai multe urme ale Mioritei lasate in banda desenata de la noi si de aiurea... iar cel de'al treilea, "To Beeeh or Not to Beeeh!" va fi strict un omagiu adus Oitei nationale, cu ocazia Zilei Nationale a Mioritei, de artisti romani si internationali!...), am inceput o ancheta laborioasa prin arhive, demna de Philip Marlowe, cautand orice prezenta semnificativa a Oitei in banda desenata. Marturisesc ca am fost destul de dezamagit de rezultat. Daca alte animale, precum soriceii ( Mickey Mouse, Jerry, Remi din "Ratatouille", Maus al lui Spiegelman, Mighty Mouse...). cainii ( Pif, Milou, Goofy, Pluto, Attila, Idefix, Rin Tin Tin, Ran Tan Plan, Pifou, Louk, Bessie...), pisicile ( Hercule, Pussy, Billy the Cat, Tom, O'Malley din "AristoCats", motanul lui Gaston...) au fost si sunt la mare cinste in banda desenata, oitele au fost destul de ignorate. Cu exceptia lui F'murr ( un autor francez care si'a dedicat aproape intreaga cariera cresterii si pastoritului oilor in paginile revistei "Pilote", realizand in 30 de ani 14 albume despre viata palpitanta a unei turme de oi, pierduta undeva, prin pasunile alpine ), niciun artist nu si'a investit priceperea intr'o saga ce descrie soarta nemiloasa a ovinelor. Cate un mic "Clin d'Oeil" referitor la nevinovata faptura am reusit sa gasesc insa. In continuare, OAIA in banda desenata...
Prima imagine este extrasa din "Les Armees du Conquerant", o serie imaginata de Jean- Pierre Dionnet si desenata magistral de Jean- Claude Gal pentru nr. 1 al legendarei reviste "Metal Hurlant". Turma de OI nu este decat un "element" de recuzita, pentru a accentua discrepanta intre atmosfera patriarhal- bucolica dintr'un tinut pierdut in timp si spatiu si situatia ce va surveni foarte curand, odata cu invazia armatelor Cuceritorului...
Fara sa incerc sa transform OAIA intr'un personaj central in seriile mele B.D.alegorice ("Noile Carti ale Junglei", "Emigrantii"), am recurs totusi la utilizarea acestui animal ori de cate ori situatia a impus'o. Spiritul de Turma este o expresie care se muleaza nu numai pe psihologia ovinei, dar la fel de bine si pe cea a omului, mai ales atunci cand acesta este obligat de imprejurari sa opteze... sa aleaga... sa decida... Intr'o atat de evidenta apropiere de caracter, prezenta OITEI s'a impus de la sine, atunci cand intr'o fabula desenata trebuia reprezentat "capul de locuitor", personajul care conteaza doar in statistici si care este bagat in seama de Ales doar atunci cand acesta ii cere Votul...
Imaginea de mai sus : Romania ca o insula, ca o pluta in deriva, departe de orice vecin si prieten, in care singura preocupare a Politicienilor este sa'si fure unul altuia OILE, in vederea Alegerilor ce vor veni: altceva nu mai conteaza, epava poate sa esueze oriunde!
Prima plansa din Neo- Miorita...
F'Murr si seria sa fetis "Le Genie des Alpages"... Oile sunt geniale dar in general, consider ca poantele lui F'Murr sunt tampite si plicticoase. Ceea ce nu l'a impiedicat sa aibe o cariera de invidiat...
Jean Sole imagineaza o poveste pesimista, despre o lume in care totul este factice... Oaia este doar un element de decor... Pentru ca socul vizual sa fie si mai percutant, Sole opteaza pentru un stil grafic specific ilustratiilor pentru copii din anii '30...
O banda desenata chinezeasca despre razboiul chino- japonez si care a aparut in Franta prin anii '50, intr'un volum alb- negru si intr'un fragment color, in revista "Vaillant": Informatii vitale despre dispunerea pe teren a trupelor inamice trebuiau sa ajunga fara intarziere in mainile partizanilor... si ce mesager mai bun putea fi ales decat Haiwa, micul ciobanel? Ha?... Nimeni, fireste, mai ales ca acesta era liderul brigazii de copii din satul sau, avand o foarte dezvoltata constiinta patriotica. Mesajul, sigilat cu 3 pene este pitit sub coada unei Oi! Invadatorul japonez este pacalit iar micul erou, atins de un glont ratacit, este rasplatit cu o multime de conserve de carne!Sfarsit...
Miorita si Nicu Moldoveanu...
OAIA cea neagra si cei trei saci de lana pe care era dispusa sa'i lepede...
Fetita cea prostanaca numita Bo-Peep, cea care si'a pierdut toate oitele si este privita nu stiu de ce cu multa simpatie in cultura anglo-saxona, asa cum a fost reprezentata in imaginile traditionale dar si intr'o parodie dintr'un ziar american...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu