Celui ce nu a fost muscat vreodata de muzele rebele ale artelor, ii va fi foarte greu sa inteleaga cat de dificil este pentru un tanar debutant sa'si gaseasca propria cale!... Cat de anevoios este lungul drum spre confirmare, indiferent ca recunoasterea va fi universala sau doar un fenomen de nisa!... Ce mari eforturi presupune cautarea si gasirea daca nu a unui limbaj cat mai diferit de cel al "vecinului de palier", cel putin aflarea unor nuante noi, ce te pot individualiza in aceasta lume, din ce in ce mai lipsita de culoare!...
Calea pe care tu ca artist o ai de parcurs, de la concept la forma finala (cea pe care consideri ca poti sa o faci publica), este de cele mai multe ori un drum pe care niciun GPS nu te poate orienta.
Ca sa'ntelegem mai bine, este suficient sa ne reamintim numele catorva mari artisti si calvarul indurat de acestia, pana ce au fost recunoscuti public. Rene Goscinny si Albert Uderzo, genialii creatori ai universului "Asterix", au muncit pe rupte timp de un deceniu pana ce gloria le'a asternut la picioare covorul rosu: toate seriile imaginate in acest rastimp au trecut neobservate, fiind date uitarii, desi multe dintre ele au fost atinse pe alocuri de aceeasi gratie ce avea sa faca din "Asterix" un nume celebru pe intreaga planeta. "Jehan Pistolet", "Oumpah Pah" sau "Luc Junior" sunt serii ce la maturitate egalau fara probleme primele albume "Asterix"!... Dincolo de scanteia de geniu ce a aprins incendiul numit "Asterix" si care a cam lipsit in titlurile anterioare, singura explicatie pe care am putut sa o gasesc pentru "nereusita" seriilor de inceput a fost absenta unui limbaj original grafic dar si scenaristic. Uderzo inca era tributar lui Erik, Calvo, dar si desenelor animate americane cu care fara doar si poate ca isi potolise setea in copilarie... La randul sau, Goscinny inca era marcat de lectiile primite la New York ( unde se exilase pentru un timp ), de la Harvey Kurtzman, un alt evreu foarte talentat ce avea sa "nascoceasca" curand o revista ce va face istorie: "Mad"!.. Lectiile inca insuficient asimilate nu i'au permis sa depaseasca statutul de epigon... In momentul in care cei doi artisti au "digerat" instructia primita, sedimentand'o peste geniul lor nativ, "Asterix" avea sa prinda viata, cucerind intreaga lume.
Exemple de acest gen gasesti cu nemiluita, daca rasfoiesti orice istorie decenta si informata a civilizatiei umane, in aproape orice domeniu, fie ca este vorba de cinematografie, arte plastice sau literatura. Iti rezerv bucuria de a le descoperi de unul singur, ca un om mare.
Prin anii '80, editura belgiana Dupuis redescopera cu nostalgie cateva mici bijuterii din banda desenata publicata candva in saptamanalul "Spirou" si semnate exclusiv de vedetele zilei, pe care le reediteaza intr'o colectie "pentru cunoscatori": "Peches de Jeunesse". Adicatelea mai neaos, "Pacatele Tineretii"...
Fara intentii parodice (dat fiind distanta astronomica dintre banda desenata belgiana, practic parintele BD din Europa si ceea ce s'a intamplat in cea de'a 9a arta in Romania), m'am gandit ca nu ar fi rau de loc daca as incerca sa rememorez pentru adevaratul amator roman de banda desenata cateva momente din trecut... Plansele apartin unor artisti locali, care si astazi sunt in constiinta publicului. Ele marcheaza "tineretea", daca nu debutul acestor autori si se constituie intr'un adevarat Remember.
Selectia desigur ca este discutabila, artistii si materialele fiind alese dintr'o arhiva plina de lacune. Promit solemn sa umplu toate golurile... Cat de curand!...
Cum putea sa inceapa aceasta defilare altfel decat cu Alex Ciubotariu, port drapelul noului val al tinerilor lupi?...
Multa filozofeala, de care se pare ca nu Ciubotariu era responsabil ci dl. Dragos Dehelean... Destula stangacie grafica, de care insa Alex Ciubotariu va reusi foarte curand sa se debaraseze...
Nic Moldoveanu, un prieten de pahar, cand drumurile noastre se mai intersecteaza si un prieten de Retea, cand ne mai citim reciproc jurnalele... Aici, pe vremea cand debuta in paginile saptamanalului "Mini Azi"...
Alex Ciubotariu intr'o evidenta si spectaculoasa crestere calitativa... In continuare, are nevoie de un scenarist si apeleaza la cateva benzi desenate ale lui Nic Moldoveanu. Cele dintai "covers" din banda desenata romaneasca!...
Ciubotariu aproapa asa cum il cunosti astazi...
Daca ai oaresce cunostinte despre banda desenata romaneasca dar stai prost cu inima, urmarind aceste planse semnate Ionut Popescu poti sa faci instantaneu un infarct. Te sfatuiesc ca inainte de a pune Salvarea pe drumuri sa te gandesti prin ce minune numele lui Sandu Florea (adevaratul autor al acestor desene), s'a metamorfozat. Sunt cateva ipoteze: 1. De fapt, Sandu Florea nu a existat, vorba lui Marin Sorescu... Astazi, cand Dictatura in sfarsit a pierit, Ionut Popescu poate sa semneze cu adevaratul sau nume! 2. Aceasta poveste este o reluare, adica un "cover", la fel ca in cazul lui Alex Ciubotariu... Insa daca in conditiile unui "cover" un artist mai schimba pe ici, pe colo si de obicei, in punctele esentiale, Ionut Popescu a respectat desenul Maestrului pana la cel din urma punctisor. O adevarata veneratie!... 3. Redactorul responsabil de la "Mini Azi" era un terchea berchea ce venea cu bautura'n nas si cam incurca borcanele (prostia proverbiala a celor de la "Mini Azi" a produs nesfarsite incurcaturi, dar nu poti sa'i faci responsabili pentru pocinogul de mai sus)... 4. Simtind ca nu mai exista cale de'ntoarcere, Sandu Florea i'a cedat lui Ionut Popescu toate bunurile sale materiale si spirituale, in Cer si pe Pamant...
Intre timp, Ionut Popescu isi perfectioneaza stilul "Sandu Florea"...
...Iar cand simte ca aceasta maniera nu il mai satisface, incepe sa lucreze in stilul "Valentin Tanase"...
...Intr'un final, Ionut Popescu incepe sa'si gaseasca drumul... Un drum destul de interesant. Ionut Popescu este un star al benzii desenate romanesti de astazi...
...Si fiindca tot l'am amintit pe Sandu Florea, haide sa aruncam impreuna o privire peste cateva planse de tinerete, publicate candva in "Luminita" (reproducerile sunt foarte slabe, fiind facute cu o camera foto digitala, fara trepied si lumina ajutatoare, in Biblioteca Centrala din Craiova... din fericire, Sandu nu incepuse inca (.) cautarile artistice, asa ca nu ai pierdut mare lucru...
Pacatele tineretii...
Calin Stoicanescu- Tim, un artist de la Timisoara: debutul sau in marea presa pentru copii in Almanahul "Vacanta Cutezatorilor" si alte debuturi in "Mini Azi"...
Un pustan de pe la cercul meu de desen si banda desenata de la PNC, pe la inceputul anilor '90, foarte patruns de misiunea mesianica a lui Miron Cozma si de mineriadele ce au maturat Bucurestiul ca un taifun...
Din fericire, plansa asta ramane doar un pacat din tinerete...
Radu Stoican sau micul geniu din Carpati recidiveaza cu noi personaje si alta plansa. Pentru cei interesati de maniera sa de lucru, juxtapun cele doua etape de lucru: plansa originala in creion si plansa finita, ce exista doar in computer...
Plansa de culoare este una dintre cele mai bune ce mi'a fost dat sa vad in banda desenata romaneasca, daca nu cea mai grozava.
Radu Stoican nu prea avea ce sa caute in acest articol despre ce a fost si ce este. El inca se afla in "incubator", inca este in valtoarea debutului si ce va fi sa fie, asta este o alta poveste, vorba lui Kipling. Insa evolutia sa este atat de spectaculoasa incat nu am rezistat ispitei, incalcand principiul articolului de fata...
(vor urma si alte pacate din tinerete)...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu