Revolutia continua !

                         Intr'un articol anterior ("Revolutia permanenta") scotand dintre copertile prafuite ale dosarelor lucrarile unor artisti, ce la timpul lor pareau ca vor schimba lumea benzii desenate, am incercat sa readuc in atentia unui public mult prea grabit incercarile exceptionale ale unor creatori B.D., ce au indraznit sa modifice canoanele acceptate.Cea de'a 9a arta, trebuie sa recunoastem ca in pofida imensei popularitati de care se bucura intr'o vreme si a schimbarilor structurale dar si formale, de'a dreptul revolutionare, (petrecute prin anii '80), este o forma de arta ce functioneaza cel mai adesea pe principiul inertiei: daca ai apucat sa'i dai "obiectului" un branci, acesta va inainta atata timp cat frecarea i'o va permite (in acest caz, frecarea se numeste marele public iar durata existentei unei serii sau al unui stil, depinde de reactia acestor "judecatori").
                      Stilul unui artist, iar mai apoi maniera acestuia, pana in momentul cand devin reactionare (respectiv, atunci cand se opun noilor idei), sunt determinante pentru formarea si fidelizarea unui public. Cititorul are nevoie de repere la care isi raporteaza propriile experiente sau aspiratii (de exemplu cititorul adult, citind un strip cotidian politic va avea ocazia sa'si verifice si sa'si analizeze propriile convingeri sociale sau politice; tot asa, micul cititor atunci cand va urmari aventurile "cowboy-ului singuratic" sau ale "pokemonului razvratit" isi va evalua aspiratiile personale)...
                     In banda desenata din Europa si de aiurea manierismul este trasatura dominanta si nici nu este de mirare: in definitiv, marii editori traiesc din vanzarea cartilor si albumelor pe care le tiparesc, iar cresterea tirajelor a insemnat dintotdeauna bunastarea acestora, dar si a autorilor, deopotriva. Cred ca nu ti'ai imaginat vreo clipa ca experiente grafice cum ar fi de pilda "Maus" a lui Art Spiegelman ( o banda desenata publicata in "Raw-magazine", o revistuta ce a aparut de 11 ori in 12 ani!!!) reusesc sa'si hraneasca autorii, iar "Maus" este un caz fericit de experienta grafica, ce s'a bucurat de o promovare invers proportionala cu valoarea respectivului album-  a parut si in Romania!!!...
                      Sunt autori, care odata ce si'au gasit stilul dupa care cititorul il identifica (.) cu usurinta, au continuat sa publice in aceeasi maniera ani sau decenii de'a randul, fara sa modifice aproape nimic in opera lor... Cezard, neuitatul creator al lui "Arthur, le fantome justicier" sau "Tristus & Rigolus", eroi ce apareau candva in paginile revistei "Pif", este un caz tipic de artist intepenit in propria maniera, este adevarat, totul fantastic de bine desenat dar tot stat pe loc se numeste... Tot asa Uderzo, un desenator ale carui eforturi pentru a ajunge in varful piramidei, au devenit legendare, in momentul in care a aflat "reteta" a abdicat de la "cautare", desenand in acelasi stil aproape o jumatate de veac (adevarul este ca tre' sa ai o doza de nebunie- sau de prostie?- ca atunci cand saltand gaina de pe cuibar si dedesupt gasesti caldute, ouale de aur, tu te apuci ca un descreierat sa cauti alt filon!!!)... Cazuri de artisti prizonieri propriei maniere sunt cu nemiluita in banda desenata.
                  O exceptie este Jean Giraud. Cariera acestuia a inceput anonim si oarecare, ca asistent al lui Joseph "Jije" Gillain, pentru unul dintre albumele seriei western "Jerry Spring", ce aparea prin anii '60 in saptamanalul belgian "Spirou". Debutand in 1963 in revista "Pilote" cu "Fort Navajo", o serie scenarizata de Jean- Michel Charlier si al carei erou era nimeni altul decat Blueberry, cu un desen inca nesigur, Giraud reuseste in cativa ani sa'si gaseasca un stil foarte personal, pe care an de an il va ameliora. Schimbarile grafice din seria "Blueberry" sunt foarte vizibile de'a lungul unei cariere ce a durat aproape 5 decenii (dar despre cariera sa prodigioasa, desfasurata atat sub numele sau adevarat, dar si sub numele Moebius, voi reveni foarte curand!)...

        Astazi, am sa scot de la naftalina alti artisti ce au incercat candva sa schimbe fata lumii... De cele mai multe ori, incercarile lor au fost remarcabile, daca nu geniale, cum este cazul lui Touis...
         Pe la inceputul anilor '70, doi tineri artisti se prezinta la revista saptamanala "Pilote", propunand o noua serie. Intotdeauna deschis la nou, Rene "Asterix" Goscinny accepta proiectul, ce se va dovedi o adevarata revolutie grafica. Timp de aproximatv 200 de pagini, Touis - un desenator belgian, reuseste sa schimbe aproape toate conventiile acceptate tacit de artistii implicati in banda desenata. Respectand decupajul clasic in stripuri, el modifica tot continutul imaginii, reformuland intreg arsenalul cu care eram obisnuiti: forma "baloanelor", a scrisului, a onomatopeelor si mai ales, anatomia personajelor, tratarea grafica si culoarea. Rezultatele sunt exceptionale, dar publicul priveste nedumerit si in afara unui segment de cititori aflati in permanenta revolutie cu rutina, entuziasmati de noutatea propusa, majoritatea abandoneaza proiectul...
          Un deschizator de drumuri cum a fost Touis nu mai este deloc cunoscut in banda desenata de nicaieri!... Paradoxal, complicele sau Frydman, un smecheras ce nu a depasit niciodata nivelul onorabil atunci cand a imaginat scenariile, a reusit sa se descurce mult mai bine!!!

        Fred (decedat de curand la Paris) este un autor complet de banda desenata, cunoscut mai ales pentru seria "Philemon" sau "Le petit cirque", ce au aparut de'a lungul timpului in "Pilote"... Lumea pe care a dezvoltat'o in albumele pe care le'a imaginat este plina de poezie si aminteste direct de universul pe care Lewis Carroll il inventeaza in cartile sale despre "Alice"...
        Grafica sa aparte este inspirata din desenele pe care alienatii din sanatorii le fac in cadrul terapiilor (ca o ironie a sortii, pe la 60 de ani, in urma unei grave depresii, intra intr'un sanatoriu de boli mintale)...
         Stilul sau, desi foarte respectat printre colegii de breasla,  nu a facut prozeliti si nici nu a fost foarte agreat de marele public... Un mare artist, din pacate uitat prea repede...

           Un exemplu de "spatiu comtinuu", marota lui Sandu Florea, din seria "Philemon" a lui Fred...

       Guy Peellaert este un artist belgian care prin anii '60 a facut multe valuri cu cateva albume B.D., "Les aventures de Jodelle" si "Pravda, la survireuse", doua prostioare editate de Eric Losfeld (acelasi editor care a lansat pentru prima data "Barbarella", cea dintai banda desenata "erotica si pentru adultii avertizati")... Cele 2 albume ale lui Peellaert practic institutionalizeaza Pop Art-ul in Europa (recunosc: am o totala aversiune pentru acest stil in arta, poate cel mai gaunos si artificial stil propus vreodata)...
        Cati isi mai amintesc de un artist ce a schimbat pentru o clipa fata lumii?...

             Tot prin anii '60, Colman Cohen isi incearca norocul in paginile revistei "Pilote" cu o serie plina de reverie, tratata grafic intr'un stil pe jumatate pop-art, pe jumatate naiv si infantil... Stilul are personalitate dar nimeni nu vrea sa se identifice cu acest univers...
              (va urma)...