duminică, 12 aprilie 2015

Dr. Gir & Mr. Moebius...

        Christos a inviat!...
        Sanatate si fericire tuturor celor dragi: Mircea Arapu, Traian Marinescu, Valentin Sahleanu, Viorel Pirligras, Marian Mirescu, Dodo Nita, Alex Ciubotariu, Serban Andreescu, Vali Tanase, Sandu Florea, Francois Cortegianni, Herle, Dinca Valentina, care trece acum printr'un moment foarte greu, Val Anghel, Costel B.D., Mandrake, Radu Popovici, Oani care exact in acest moment se roaga in catedrala lui Gaudi, Valentin Cristescu, Adrian Barbu, Mihai Radu, Hrubaru cel Batran si tuturor celor care au preferat sa ramana in umbra, plini de modestie, trimitandu'si gandurile sub semnatura "anonim"...
     Jean Giraud ( ce isi incepuse oficial cariera de autor de banda desenata in 1963, odata cu debutul in revista "Pilote" a seriei "Fort Navajo" -"Blueberry" pe un scenariu foarte pasionant scris de Jean- Michel Charlier ) si'a manifestat de timpuriu nelinistea creatoare ce ii va marca intreaga sa existenta ca artist. In paralel cu seria ce ii va aduce consacrarea mondiala, "Blueberry", Giraud incearca noi experiente grafice pe la diferiti editori. Si pentru a nu creea confuzii in constiinta eventualilor cititori ce ar fi rasfoit diversele reviste in care publica, el si'a ales un pseudonim: Moebius (un nume derivat din cel al matematicianul german Mobius, cel care a descris pentru prima data, in sec. XIX, un inel care nu are decat o singura suprafata, spre deosebire de inelul clasic care are intotdeauna 2 fete: cea interioara si cea exterioara!)...
     Sub acest pseudonim, Jean Giraud incearca tot felul de experiente grafice, nu intotdeauna reusite dar in orice caz foarte importante pentru devenirea lui Moebius.
     Moebius devine insa faimos aproape instantaneu odata cu aparitia trimestrialului "Metal Hurlant", in 1975. Nonconformismul stilului sau narativ, care ignora orice conventie traditionala, socheaza publicul, ce devine atent la noutatile propuse de "noul" venit in lumea benzii desenata... Daca de cele mai multe ori povestirile lui Moebius sunt gaunoase, stilul sau grafic este sclipitor: graficianul redescopera virtutile desenului in penita, ceea ce ii apropie foarte mult ilustratiile sale de calitatea gravurilor de altadata. Asemanarea cu Durer nu este intamplatoare, texturile lui Moebius incercand sa reproduca tehnicile traditionale. Socul vizual nu este insa produs doar de reluarea unor indemanari ce se credeau pierdute, ci de asocierea acestora cu o noua iconografie, agreata de publicul modern. Astfel, Moebius asterne pe hartie cu o migala de artizan din sec. XVI imagini socante: universuri si creaturi probabile sau imposibile, instalatii si masinarii pe care inca nimeni nu le'a inventat si cu atat mai putin, intelegem la ce servesc, creaturi pe care niciun atlas zoologic nu le'a inventariat... Citind paginile semnate Moebius, parca am intra intr'o lume a unui Hieronymus Bosch scolit in secolul XX!

      In articolul de astazi caut sa'ti reamintesc cateva repere importante din perioada "Metal Hurlant"... "Garajul Ermetic ( al lui Jerry Cornelius )"... O poveste fara cap si fara coada, un exemplu total de dicteu automat, un caz "patologic" de dadaism grafic... Inventiile si maiestria grafica ating pe alocuri cote rar intalnite in cea de'a 9a arta.



       "The Long Tomorrow" este o scurta povestire de doar 16 pagini, impartita in 2 capitole din motive editoriale. Este o banda desenata oarecare, peste care ochii unui cititor contemporan ar trece aproape fara sa se opreasca. Oarecare? Nu tocmai... Ea este semnata de Dan O'Bannon, adica nimeni altul decat americanul de la povestioara caruia a pornit intreaga aventura numita "Alien"! Povestea este insipida insa ii permite lui Moebius sa inventeze orasul sapat spre centrul pamantului, in care cu cat coborai mai jos, cu atat clasele sociale erau mai degradate...


       Ideea peste care O'Bannon a trecut cu multa usurinta, avea sa fie prinsa din zbor de Alejandro Jodorowsky, un evreu- cilian- francez si ce'o mai fi fost el, un artist patruns de un soi de misticism anarhist, ce nu pierde nicio ocazie (iar acestea se materializeaza in sute de albume de banda desenata) ca sa'si dezvolte ideile...
       "John Difool" si povestea Incalului este o bazaconie incalcita, lungita initial pe 6 albume desenate de Moebius, dupa care se ramifica in alte zeci de carti, ilustrate de graficieni foarte talentati.
       Insa povestea imbarligata a lui Jodo ii va da posibilitatea lui Moebius sa inventeze noi provocari vizuale. Fireste, artistul nu are cum sa pastreze stacheta calitatii mereu la acelasi nivel, dar in cele peste 300 de pagini cititorul are ocazia sa descopere multe surprize grafice...









       Cand Moebius devine o investitie destul de sigura (financiar insa mult sub ce insemna la vremea respectiva "Blueberry"), editorii de la "Metal Hurlant" (intre timp, Dionnet, Druillet, Moebius & Farcas depusesera bilantul si'si luasera talpasita de la carmele revistei, fiind inlocuiti de noii proprietari- adica tipografii spanioli, ce asigurasera aparitiile publicatiilor de la "Les Humanoides Associes") au decis ca nu ar fi rau sa publice orice cacastiut ce purta marca "Moebius". Astfel, intr'un singur numar apar 27 de planse!!! desenate candva de Moebius pe un carnetel de schite pe care'l purta in permanenta asupra sa, pentru orice eventualitate. Pentru aspectul comercial, banda este colorata oribil de Nikita Kalkus "Concombre Masque" Mandrika: "Escale sur Pharagonescia"... O tampenie (imi cer scuze, dar sunt total impotriva celor care colectioneaza prin muzee si pinacoteci orice petic de hartie igienica, daca acesta a fost folosit atunci cand trebuie de, sa zicem, Picasso)...







       O viziune marca Moebius pentru un proiect avortat, din pacate: "Little Nemo"...






              Moebius... Jean Giraud...

4 comentarii:

  1. Adevărat a înviat!
    Multă sănătate şi ţie!

    RăspundețiȘtergere
  2. hrubaru cel bătrîn16 aprilie 2015, 15:13

    Placut surprins de atentie, va raspund: Adevarat a-nviat, fanilor site-ului!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sper sa ne reauzim in "subsoluri", acolo unde vocea de multe ori se aude mult mai bine!...

      Ștergere