Spre sfarsitul anilor '60, banda desenata din Vest incepe sa se simta stigherita in postura de arta minora, sortita sa poarte pantalonii scurti pentru totdeauna. Asa ca a decis ca e timpul sa'si dea examenul de maturitate... In Europa, primele semne au venit dinspre saptamanalul francez "Pilote", o revista editata de Georges Dargaud (cel care a scos in librarii pentru prima data albumele lui Asterix sau Blueberry!) si condusa de Rene Goscinny. Luand exemplul mentorului sau de peste Ocean, Harvey Kurtzman (desenatorul, scenaristul si editorul american care a pornit "revolutia Mad"), Goscinny a inteles ca pentru a vinde o revista, trebuie sa fi intotdeauna cu un pas inaintea asteptarilor cititorilor. Ori, in 1968 lumea s'a cutremurat de amploarea miscarilor de strada... pietrele din pavaj au fost smulse pentru a fi aruncate in fortele de ordine, devenite peste noapte forte de represiune, vorba poetului angajat, "Haide sa descoperim cararile uitate de sub caldaram!"... Copiii ce citisera de dimineata in revista favorita serialul insipid si inodor "Kukulici si Kukulina", nu mai erau aceiasi, dupa ce spre seara au vazut pe fereastra, pititi in dosul perdelelor, cum parintii lor erau caftiti cu vana de bou de domnu' politist... Aceasta generatie obligata sa deschida ochii mai devreme, nu mai putea fi amagita doar cu bomboane colorate. Goscinny a priceput imediat cum merge treaba si, spre disperarea lui Jean- Michel Charlier, vechiul sau tovaras de drum ce nu a fost capabil sa urce pana la ravnita functie de P.D.G. ( presedinte- director general) si care a ramas acelasi naiv visator, a inceput sa le ofere cititorilor altfel de acadele... Astfel, incep sa apara celebrele "numere speciale" ale revistei "Pilote": Special "Hemoglobina", o revista in care Donald, Mickey si orice alt personaj de obicei linistit si casnic, devine un ucigas in serie... Special "Hitler"- "dar daca odiosul diktator si'a inscenat doar sinuciderea si acum isi pregateste revansa?"...
Deruta editorilor, a artistilor si mai ales a cititorilor este totala... Nimeni nu mai pricepe pana la ce nivel ai voie sa injuri (cam in aceeasi perioada, mitocanilor de la "Hara Kiri" le inchide ministerul de interne gura, interzicand revista pentru "atac la persoana", respectiv denigrarea recent raposatului presedinte De Gaulle )...
Cutia Pandorei fusese deschisa si cred ca nimeni nu mai avea curajul sa o inchida la loc...
Tot spre sfarsitul anilor "60, adultii ce iubesc banda desenata au inteles ca destinele acestei arte nu sunt in mod obligatoriu legate de marii editori, adica aceia care raspund unor comenzi sociale sau politice ( orientarea politica a editorilor, in general a fost usor sesizabila: numai cine nu a vrut nu a inteles ca o revista ca "Spirou" era marcata puternic de catolicism si de o aversiune fata da schimbare... in cazul revistei "Vaillant" sau "Pif", orientarea spre stanga si opozitia fata de kapital erau evidente...)...
Claude Moliterni este printre cei dintai ce inteleg (in Europa) ca banda desenata nu tine doar de marii editori... Astfel, in 1966 el lanseaza o noua publicatie: "Phenix- Revue internationale de la Bande Dessinee". Din pacate, ambitiile lui Moliterni de a "penetra" marea lume a B.D. vor avorta foarte curand acest proiect (Moliterni va fi cumparat de sistem, devenind colaborator - ca sa nu spun "colaborationist"- al lui Dargaud, iar revista "Phenix" va disparea curand, estompandu'se rapid intr'o lume previzibila)...
Etienne Robial nu era pe la inceputul anilor '70 decat un librar din Paris. Este adevarat, un librar specializat in vanzarea albumelor de banda desenata... Curand, el realizeaza ca marile edituri ignora deliberat sau din prostie, un segment important din cea de'a 9a arta: este vorba de banda desenata traditionala si deopotriva, de cea experimentala... Ca sa umple aceasta lacuna, el propune o noua revista: "Comics 130"... O publicatie ce nu va rezista mult in fata concurentei. In schimb, editura "Futuropolis" initiata de Robial functioneaza chiar si astazi, respectand politica ce a generat'o: redescoperirea unor serii clasice (in principal, serii cotidiene americane din anii '30, dar si reeditarea unui mare clasic din "Vaillant", "Les Pionniers de L' Esperance"), dar si incurajarea unor talente nonconformiste, ignorate de marile edituri...
(Etienne Robial a studiat artele plastice in Franta si este responsabil pentru "look"-ul unor reviste de banda desenata legendare, "Metal Hurlant" si "(A Suivre)". L'am intalnit o singura data: in 1990 cand, sosit la Paris cu albumul "Le Mur", un album de sertar, politic, criptic, deloc comercial si ermetic pentru cretini, incercam sa gasesc un editor. Acolo, intalnirea cu un responsabil dintr'o editura nu se face fara un rendez- vous stabilit in prealabil. Respectand cutuma, am depus la secretariatul editurii "Futuropolis" o mapa cu niste fotocopii aproximatve dupa "Le Mur", urmand sa fiu contactat in urmatoarele zile. Surpriza a venit insa la mai putin de ora: nici nu am intrat bine in apartamentul lui Mircea Arapu, unde locuiam si telefonul a sunat. Era secretara ce ma invita la o intalnire cu Etienne Robial!... Din pacate, nu a fost decat o intalnire istorica -pentru mine, caci deja politica editurii era dirijata de Gallimard, noul stapan al inelelor!...)
Desi belgienii sunt adevaratii parinti ai benzii desenate europene, in cazul editorilor independenti ei au reactionat mai incetisor... mai cumpatat... mai cu surdina...
Cel dintai care indrazneste sa se ia la tranta cu marii editori (in Belgia, "Dupuis" si "Le Lombard") este Andre Leborgne... Un pionier al acestui gen de infruntare inegala... El editeaza un fanzin de lux, trimestrial, ce are ca scop redescoperirea unor valori trecute, peste care praful s'a asternut fara remuscare (pe Leborgne aveam sa'l cunosc prin '93, la "Muzeul Benzii Desenate" din Bruxelles... un domn in varsta, emotionat pana la lacrimi de faptul ca un roman cunostea foarte bine initiativa sa editoriala!)...
Insa cel care care conteaza pentru aceasta miscare "subversiva" este fara indoiala domnul Michel Deligne...
In buna traditie a acestor mici editori din Europa de Vest, Michel Deligne debuteaza ca librar si anticar de banda desenata... Curand insa, observand din interiorul meseriei ceea ce pretinde de la banda desenata un segment important de cititori, el se decide sa editeze o revista bimestriala. "Curiosity Magazine", o publicatie luxoasa in alb- negru, imprimata pe hartie de calitate si avand 72 de pagini...
Imaginile pe care ti le prezint sunt scan-uri dupa cele vreo 14 reviste pe care le am in arhiva. Revista avea sa apara multa vreme dupa ce relatiile mele cu Deligne s'au intrerupt oarecum brutal (anii '80, anii cu adevarat negri, erau in plina desfasurare)...
In paralel cu revista, Michel Deligne edita o multime de albume ce resuscitau serii si personaje candva de mare succes : "Jean Valhardi" si "Marc Dacier" de Eddie Paape,"Bob Morane" de Vernes & Gerald Forton, "Blondin & Cirage" de Jije, "Belloy" de Charlier & Uderzo, "Felix" de Maurice Tillieux...
Printre artistii ce au debutat in "Curiosity": Ever Meulen...
...Ever Meulen in "Metal Hurlant"...
William Vance (celebru pentru preluarea seriei "Bob Morane" de la Gerald Forton, pentru " Bruno Brazil" pe scenariile lui Greg, pentru "XIII" pe un scenariu de Van Hamme...) reia in paginile "Curiosity Magazine" un "western spaghetti" desenat impreuna cu spaniolul Coria (aceleasi planse vor fi 10 mai tarziu reimprimate de Louis Cance in "Hop!", fanzinul de lux pe care'l editeaza de cateva decenii...) pentru "Femmes d'aujourd'hui".
Marc Hardy este una dintre vedetele revistei "Spirou"... Eroul sau este Pierre Tombal, un gropar dintr'un cimitir oarecare...
Si el a debutat in "Curiosity"...
"Lolo et Sucette", o alta serie, despre curve de data aceasta, scenarizata de Yann...
Abdre Benn, un obisnuit al editurii Dargaud, debutand in "Curiosity"...
Debutul lui Coria in "Curiosity", pe un scenariu de... Michel Deligne!... Coria este un desenator spaniol, cumnatul lui William Vance si asistentul acestuia pentru un timp, la seriile "Bruno Brazil" si "Bob Morane" (de altfel, Coria va deveni desenatorul principal pentru mai bine de 30 de albume al seriei "Morane", scenarizata de Henry Vernes)...
Faton, un grafician foarte eficace, in stilul lui Cabu si care a avut momentul sau de glorie la "Casterman"...
Insa ceea ce a atras atentia publicului in "Curiosity Magazine" a fost reeditarea sistematica a celor 67 de aventuri cu "Felix", o serie politista si de aventuri inchipuita cu mult talent si imaginatie de Maurice Tillieux, pentru revista "Heroics Albums"... O serie mult mai adulta decat putea sa admita cenzura franceza, ceea ce avea sa duca la interzicerea spre vanzare a revistei in Franta, echivaland cu moartea acestei publicatii legendare...
Tot "Curiosity Magazine" redesteapta interesul tinerilor pentru seriile desenate de'a lungul timpului de unul dintre cei mai importanti desenatori belgieni: Joseph Gillain sau Jije, cum isi semna lucrarile, de cele mai multe ori...
Michel Deligne a tinut tot timpul o stransa legatura cu editura belgiana Dupuis, cu care de altfel a avut mai multe proiecte comune. Din pacate, Dupuis a considerat ca segmentul de piata caruia i se adreseaza Deligne, poate fi preluat chiar de marea editura din Charleroi. Atunci cand Michel Deligne se hotaraste sa reediteze cele 13 aventuri ale lui "Marc Dacier", magnific scenarizate de Jean- Michel Charlier si onest desenate de Eddie Paape, editura Dupuis il dubleaza, tiparind aceleasi 13 volume, dar in editii cartonate, plastifiate, in culori si la preturi mult mai interesante!!!... Pentru Michel Deligne, un editor ce traieste de la o aparitie la alta, lovitura data sub centura este fatala... El nu'si va mai putea reveni niciodata pe de'a'ntregul (toate revistele si albumele editate de Deligne sunt imprimate in 1.000 de exemplare)...
(va urma)...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu