Semnalul dat de "L'Echo des Savanes" seamana izbitor cu focul de arma ce a declansat pe la sfarsitul secolului XIX, iuresul nestavilit al colonistilor in Oklahoma: "The Oklahoma Land Rush of 1889"!...Tot asa cum apar pe trotuare ramele dupa ploaie, in presa franceza numarul publicatiilor se multiplica ametitor... Reviste intocmite de profesionisti (nu neaparat in cautare de un debuseu in care'si putea exprima liber ideile respinse de marii editori, ci in cautarea unui El Dorado pe care angajatorii lor anteriori nu'l imparteau cu ei) sau reviste editate de amatori, tineri ce fie doreau sa intre intr'un sistem inca elitist si inchis, fie simteau nevoia sa impartaseasca unui public restrans, impresiile si opiniile lor legate de banda desenata (nu uita ca Internetul si Reteaua nu existau nici macar in fanteziile scriitorilor de anticipatie!), deci toate aceste reviste au inundat piata de specialitate.
Fireste, majoritatea acestor publicatii aveau o existenta efemera, de doar cateva numere ("Tousse Bourin", "Mormoil", "Le Petit Miquet qui n'a pas Peur des Gros", "Le Canard Sauvage"...)... Acelasi lucru se' ntampla si cu fanzinele sau prozinele, editate de amatori si care supravietuiau de la un numar la celalalt. Doar o mica parte dintre ele vor reusi sa se impuna intr'o piata din ce in ce mai libera: "Schtroumpf: Les Cahiers de la Bande Dessinee", o publicatie a unui pustan pe nume... Jacques Glenat- Gutin, ce va sta la baza unui adevarat imperiu editorial, "les Editions Glenat"; "Curiosity Magazine", prozinul ce va genera o casa de editura purtand numele editorului sau, Michel Deligne si care timp de un deceniu si jumatate, va insemna alternativa la marile case de editura; "Hop!" sau prozinul de lux editat de Louis Cance, periodicul "alternativ" cu existenta cea mai indelungata (apare trimestrial de peste 40 de ani!); "Falatoff"... "Submarine"...
Revistele si albumele de banda desenata pe care le puteam frunzarii la Biblioteca Franceza mi'au adormit rapid "vigilenta"... Aici am avut ocazia (prin intermediul revistei "Spirou, ce avea o pagina intreaga dedicata subiectului) sa aflu de fabuloasa lume a fanzinelor si prozinelor...
Dupa cateva incercari in fanzine de care nimeni nu'si mai aduce aminte, am descoperit revista lui Michel Deligne, "Curiosity Magazine" ( Primele eseuri au aparut in cele doua publicatii efemere ale lui Francisc Slomka, "Inter Jeunes" si "Scorpion", doua fanzine minabile,,, Slomka, astazi un medic parizian plin de bani si posesorul unei galerii de arta in Cartierul Latin, a avut amabilitatea ca ultimile 5 planse primite de la mine sa le prezinte la un concurs B.D., din juriul caruia facea parte Fournier, sau autorul lui "Spirou & Fantasio" din acel moment si Maric, redactorul-sef de la revista "Pieds Nickeles", viitorul scenarist al perioadei "Arthur, le fantome justicier" desenata de Mircea Arapu!... desi stilul meu era evident comic-underground, am castigat Premiul pentru B.D. Realista!...)...
In acel moment (1974?) aveam deja terminate 10 planse cu Irma Coruptibila, un soi de parodie dupa "Incoruptibilii", un serial de succes cu Robert Stack ce a rulat si pe micile noastre ecrane. De fapt era o urmare a povestii anterioare pe care i'am trimis'o lui Slomka (cam toate plansele pe care le imaginam erau scrise in franceza, traduse cu ajutorul fratelui meu Valeriu, caci o eventuala publicare in Romania era exclusa: usile de la redactiile revistelor pentru copii, in care apareau si cateva planse de banda desenata, erau deschise doar pentru vizite, nicidecum pentru colaborari... asa ca sperantele mele se agatau de presa din vestul Europei...)...
Cele 10 planse (adica vreo 8 luni de lucru din greu) i'au fost trimise lui Michel Deligne, in original (caci xerox nu prea exista pe vremea aia)...
De curand, am avut surpriza sa regasesc cateva scrisori de altadata... Iata ce mi'a raspuns Michel Deligne:
"Il fait chaud a Oklahoma" de Ivas Anghel este PRIMA BANDA DESENATA ROMANEASCA CE A APARUT INTR' UN PERIODIC OCCIDENTAL!
Tarziu, cand am primit cateva exemplare, rosu de emotie si mandrie, m'am repezit la redactia revistei "Cutezatorii", aceeasi care mi'au deschis usa de fiecare data doar ca unui simplu musafir nepoftit... In jurul revistei pe care am asejat'o cu timiditate pe un birou s'au strans cateva persoane: imi amintesc de Ioan Donca si Pompiliu Dumitrescu... Dupa ce au rasfoit'o cu aparenta indiferenta, Pompiliu a decretat: "E tare tipul de la pag. x!"... Era un alt desenator, oricare altul dar nu unul de langa tine...
Am inchis revista si m'am dus sa beau o bere... De unul singur... In Romania nu s'a schimbat nimic de atunci: paharul de bere in continuare il bei singur, daca vrei sa iti tihneasca...
Odata terminata povestirea, nu am ezitat si am trimis'o lui Michel Deligne, singurul editor pe care'l cunosteam in acel moment...
"Une Nuit, un Lache..." ( sau "Apres l'Apocalypse- Une Nuit, un Lache..." cum a preferat editorul sa'l boteze, din ratiuni comerciale) este PRIMUL ALBUM ROMANESC DE BANDA DESENATA EDITAT IN OCCIDENT!!! o premiera pe care niciun trepadus nu o poate escamonta, asemenea prestidigitatorului de 3 parale de la Dragaica...
Granitele fiind sudate pentru mai bine de un deceniu, premiul si banii datorati pentru album au fost ridicati de Mircea Arapu. Mircea imi este un adevarat prieten... Dar tot am un foarte mare regret : as fi preferat ca cel caruia Michel Deligne ii strange mana cu aceasta memorabila ocazie sa fie Lee Ivas Anghel...
Acest premiu este PRIMUL PREMIU INTERNATIONAL CE RECOMPENSEAZA O BANDA DESENATA ROMANEASCA!!!...
Legat de acest prim triumf al benzii desenate din Romania am un mic regret... La un moment dat, Dodo Nita care'si datoreaza bruma sa de notorietate benzii desenate romanesti si pe care tocmai de aceea se presupune ca ar trebui doar sa o respecte si sa o consemneze (fara analize si valorizari, caci acest gen de analize presupune o pregatire si un bun simt ce'i lipsesc cu desavarsire), si'a permis in public sa ironizeze acest premiu, banuind o intelegere intre mine si Michel Deligne (?!)...
Un nerusinat...
Vorba Poetului :
"Critici voi,
cu flori desarte,
Care roade n-ati adus
E usor a scrie versuri
Când nimic nu ai de spus."
Care roade n-ati adus
E usor a scrie versuri
Când nimic nu ai de spus."
N-am mai călcat de mult pe aici. Foarte interesant, informații inedite, vă felicit.
RăspundețiȘtergereReferitor la reacția echipei de la Cutezătorii în fața succesului dvs. să știți că nu este deloc balcanică. Am umblat și locuit în lumea întreagă, oamenii sunt la fel pretutindeni, doar ne-a creat același bun Dumnezeu. Voi pleca curând pentru 3 luni în Cambodgia, Și preafericiții „gălbejorii” sunt la fel.
Cand ispravesc de scris un "extemporal" in genul celui dedicat lui Michel Deligne si care, prin ricoseu ajunge si la persoana mea, stau drept si m'antreb stramb daca nu incep sa seman din ce in ce mai tare cu amarata aia de galinacee din fabula, gaina ce a gainatat un prapadit de ou microscopic si cotcodaceste prin ograda, de parca ar fi scos pe cur cel putin muntele Ararat, cu Arca lu' Noe cu tot!...
ȘtergereAm o singura scuza pentru galagia pe care o fac in ograda: peste 4 zile schimb macazul, ca amaratul ala de acar si pornesc pe 60... 60 de ani, fireste, fiindca kilometrii slava Domnului, am strabatut cu mult mai multi!... Cand nu prea mai ai multe de pierdut, poate viata ( dar pentru aia hotaraste bunul Dumnezeu ), incepi sa realizezi ca lumea'i plina de cabotini si nemernici... plina de neica nimeni, al caror nume te miri ca este scris cu majuscula chiar si'n buletinul de identitate... Este adevarat ca lumea este a celor care prind din zbor oportunitatea, a celor care au un fler deosebit pentru mirosul de sange proaspat...
O atare lume marturisesc insa ca imi face sila... Pragmatismul impins pana la abandonarea oricaror scrupule si escamontarea unor adevaruri, doar pentru a avea un castig personal imediat, este o atitudine fata de care am o repulsie instinctiva.
Un astfel de personaj este Dodo...
"Succesuri" in Cambodgia si ai grija sa nu impusti prea multi pliznoi!...
Doar patru zile și ajungi și tu în floarea vârstei ? Sper cât de curând să ne putem îneca amarul acestei constatări în câteva pahare.
Ștergerehttps://www.facebook.com/photo.php?fbid=966763956691374&set=a.100460969988348.847.100000733359162&type=1&theater
RăspundețiȘtergereMultumesc, Mircea!... Habar nu aveam ca exista un loc in care orice cetatean, indiferent de starea sa sociala si numarul sau de prieteni, poate accesa totalitatea imaginilor pe care le'ai publicat de'a lungul timpului... Asta da Demokratie!...
ȘtergereDemocrație, habar n-am, dar așa, un soi de gazetă de perete unde poți face puțină reclamă blogului matale, oropsit de Gogoliath în toată măreția judecății sale strâmbe, da, Fesăbuci, în afara a câteva tare inerente epocii contemporane, permite o astfel de înșiruire demnă de un blog și pentru care, persoane anumite, pe care nu le numim (pentru că a-numite) pot renunța la blog, găsind chiar un număr de avantaje, printre care acela de dezgropa din trecut un articol, doar pentru că a primit un nou comentariu.
ȘtergereNu mai ştiu dacă te-am felicitat vreodată pentru această performanţă, dacă nu, o fac aici împreună cu dorinţa de a vedea vreodată acest album şi în româneşte.
RăspundețiȘtergereBravo, Sorin!
Viorelsf, aproape ca ma rusinez cand sunt impins sa vorbesc despre propria mea cariera... Intradevar, este penibil sa iti pui medaliile in piept, imbracat frumos ca de duminica si sa defilezi pe marile bulevarde, sperand ca trecatorii vor remarca pietricelele colorate, intelegand totodata semnificatia lor!...
ȘtergereDin pacate sunt impins la astfel de gesturi de niste derbedei, erijati in rolul de istorici, formatori de opinie sau pur si simplu esteti ai unei arte, cu care nu au nimic in comun...
De cateva zile, "supapele" mele nu au mai rezistat presiunii acumulate de peste 2 decenii, urmare a nesimtirii crase a unor indivizi si au cedat. Iata de ce articolele mele au devenit mult mai virulente, iar tinta este clara, fara echivoc. In acesti ani am asteptat ca Dodo Nita sau Alexandru Ciubotariu, niste indivizi lipsiti de orice farama de deontologie "profesionala", sa aduca in atentia publicului niste erate ce ar fi semnalat uitari sau greseli din trecut.
Naivitatea mea probabil ca este fara margini... Lumea de astazi apartine oamenilor cu obrazul gros...
"“De bucurie că au mai adus un nou membru în clubul frustraţilor, i-au prostit pe organizatorii unui simpatic festival BD sârb dedicat tinerilor creatori din Balcani (...) să-i dea noului lor camarad o placă memorială (...) specialistul semidoct Alin Răţoiu.” -http://www.webcomics.ro/.../01/dodo-nita-si-jumatatea-plina/
RăspundețiȘtergereC'est hip, c'est hop!
C'est Pif, Pif!... Hourra! (Sorin, te-am aluzionat aici. Vezi courriel. Merci)
Nu cunosc partile implicate in conflict, nu pot să iau partea nimanui, dar imi dau si eu cu parerea, ca de-aia exista site-urile. Ati facut bine cu aceasta auto-prezentare, pertinenta si retinută, dupa opinia mea. Desi traim intr-o epoca a informatiilor, suntem incredibil de prost informati. Va felicit pentru realizare și doresc o impacare a implicatilor.
RăspundețiȘtergereun premiu, o cupa, vor bucura numai pe castigător. In rest,... doar traiti pe lumea asta!
RăspundețiȘtergere"Carpe diem, quam minimum credula postero!" (sau intr'o traducerea de p'acilea, "Traieste clipa de azi si fii cat mai putin increzator in viitor!") spunea candva intr'un poem, Horatiu... Dar cine isi mai aminteste de el, poate vreun manual sau un erudit plicticos?... Si totusi o parte din vorbele sale i'au supravietuit, devenind un aforism de care ne bucuram toti cei care ciugulim din viata clipele de bucurie, ca niste vrednici urmasi ai lui Epicur..
ȘtergereNu te supara, dar da'mi voie sa nu reduc existenta doar la a trai cu capul varat in sac, multumit de stropii de bunastare ce se mai preling din cornul abundentei. Cred ca nu sunt singurul care gandeste asa... Majoritatea eforturilor ce le'am facut in banda desenata au fost intotdeauna mult mai prost platite decat un job obisnuit. Si totusi, am continuat sa imaginez mici povestiri si universuri, ce am sperat sa incalzeasca cel putin o alta inima, in afara celei care inca imi bate'n piept. Si am reusit...
Asta este cel mai important lucru din viata mea...
Iar un premiu, o cupa... astea sunt cateva repere importante in existenta fiecaruia, la care oricare dintre noi ravneste... Ignorarea lor deja mi se pare un pas inapoi in drumul spinos spre civilizatie...
Da, pacat ca nu ati ajuns la decernare in persoana. Insa si asa, intr-adevar, este o realizare gigantica pentru banda desenata romaneasca.
RăspundețiȘtergereMai ales in conditiile acelor vremuri.
Poate nu ar fi rau sa puneti articolele de pe blog intr-un volum de Memorii. Ar fi interesant pentru cei mai tineri dintre noi si pasionati de aceasta Arta.
Felicitari Maestre pentru castigarea acestui premiu.
RăspundețiȘtergereBine spus, a fost o mare victorie pentru Ivas Anghel si mai ales o mare victorie pentru Banda Desenata Romaneasca.
Sper ca intr-o zi acest premiu va fi recunoscut si de alte persoane.
Bravo, Sorin!