marți, 14 aprilie 2015

"Vintage Girls" : Cyd Charisse

          Haide sa ne'ntoarcem la subiecte mai serioase, ce intereseaza orice posesor de C.I. cu scaun la cap : fetele frumoase!
          Daca urmaresti cu oarecare regularitate acest jurnal, ai bagat de seama ca nu am pierdut nicio ocazie ca sa arunc impreuna cu tine priviri pline de nostalgie si admiratie frumoaselor dintotdeauna si de oriunde, tinerelor femei ce ne reamintesc in permanenta ca frumusetea este eterna. Fie ca este vorba de bosimana cu belciug in nas, de eschimosa cu pielea unsa cu grasime de foca si cu un schelet de hering prins in cosite, de supraponderala din picturile lui Rubens sau anorexica din anii '60, asemenea slabanoagei Twiggy, de balineza cu gatul alungit de atatea cercuri de bronz sau de o voluptoasa creatura cum numai in filmele deochiate ale lui Russ Meyer iti este dat sa'ntalnesti... toate aceste minunate fiinte ne reamintesc ca undeva, candva, cineva de sex opus le'a privit cu admiratie si dorinta!... Numai pentru acest simplu argument, consider ca este indecent sa ironizezi o persoana al carui fizic nu corespunde de fel educatiei tale, respectiv criteriilor de frumusete cu care ai fost indoctrinat.
          In definitiv ce altceva este educatia estetica decat o indoctrinare?... Te'ai intrebat vreodata de ce astazi tre' sa te extaziezi in fata unei perechi de pantaloni evazati, iar maine daca jeansii nu sunt mulati pe picior, inseamna ca nu esti trendy?... De ce candva lumea ingenunchea in fata unui bloc de marmura, din care Michelangelo a smuls "Pieta", iar astazi ne zgaim prosteste la "capodoperele" lui Roy Lichtestein sau Andy Warhol?... Nu te'ai intrebat niciodata de ce Vivaldi, Mozart, Verdi sau Strauss au fost inlocuiti de muzica atonala ( daca ai suficienta rabdare, asculta te rog "Kreuzspiel", lucrarea din 1951 a lui Karlheinz Stockhausen ) ?... De ce candva, cand intra intr'o catedrala sau biserica, toata lumea isi descoperea capul, facandu'si cu smerenie cruce iar astazi turistul nu are alta grija decat sa cadreze cat mai bine pentru instantaneul fotografic, altarul cu Isus rastignit?...
        De la un timp, o intrebare nu imi da pace : oare jocul cui il fac formatorii de opinie, fie ei esteti, filozofi, creatori sau simpli interpreti ai unor roluri, prezentatori... adica acele persoane spre care privim cu admiratie, incercand sa le copiem modul de a fi si de a se afisa si incepand sa credem ca tot ce a fost pana atunci, nu valoreaza nici cat o ceapa degerata?... 
      
         "Singing in the Rain" este probabil cel mai grozav film muzical ce a iesit vreodata dintr'un studio cinematografic... Regizat de Stanley Donen & Gene Kelly in 1952, acest film nu a incetat nicio clipa sa incante publicul, prin inteligenta scenariului, ritmul decupajului si muzica inspirata ce il acompaniaza...
           Insa ceea ce probabil ca niciun adolescent nu va uita vreodata este scena din imaginea de mai sus : momentul in care Cyd Charisse se decide sa intre in actiune! Si cum se putea intampla mai bine acest lucru decat pornind printr'o miscare de "travelling", de la varful pantofilor verzi cu toc inalt, escaladand picioarele nesfarsite ale balerinei si dand semnalul inceperii celei mai indraznete odisee initiatice de care avusesem parte pana la acea varsta ( sa fim bine intelesi: pe ecranele din Bucuresti, filmul a rulat prin '67, deci 15 ani dupa premiera din America!)?...

           Sa ne intelegem: cand a facut acest film Cyd Charisse nu era nici la prima tinerete (avea deja 31 de ani), nu era nici la cel dintai film al ei ("Singing in the Rain este cel de'al 21lea film in care a jucat) si nici macar nu avea un rol principal in acest film... Si totusi, prezenta ei marcheaza cu fierul rosu, asa cum faceau cowboy-ii cu vitele acum un secol si jumatate, intregul film! Senzualitatea degajata de fiecare cadru in care apare este fara egal... Habar nu am al cui este acest merit, caci Cyd nu a fost niciodata femeia perfecta...  poate ca inca avea belciugul in nas, ca vecina ei bosimana, nu am fost atent dar e posibil sa nu'si fi dat jos nici scheletu' de hering din coafura... nici anatomia ei nu era conform prototipului imaginat de Da Vinci... Si cu toate acestea, magnetismul degajat de prezenta ei pe ecranul de panza a functionat la perfectie!...
        In continuare, te las sa te bucuri de imaginea lui Cyd Charisse... femeia ce nu a avut nevoie vreodata sa treaca prin "patul lui Procust"...




























        La 45 de ani, Cyd Charisse admite sa'si dezveleasca si alte mistere ale corpului sau, banuite si inchipuite de nesfarsitii sai admiratori. Asta se intampla in filmul "The Silencers", cel dintai film din seria "Matt Helm", un fel de James Bond american, interpretat de Dean Martin...

         Cyd Charisse...

5 comentarii:

  1. hrubaru cel bătrîn16 aprilie 2015, 15:23

    Superba muiere, care avea un incredibil firesc in miscari! Îmi place subiectul ales, dar n-am pentru moment timp sa-l dezvolt. Poate mai tarziu. Am multe si interesante informatii despre ea.
    Se cunoaste ca a trecut sfantul Post al Pastelui, old boys!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur ca nu sunt singurul ce inca mai descopera frumusetea fetelor de altadata! Am o multime de cunoscuti (poate unii dintre ei chiar imi sunt prieteni ?) ce ma privesc ca pe un ciudat cand ma extaziez in fata unor imagini de mult apuse, intrebandu'se de ce nu reactionez "barbateste" atunci cand pe "sticla" defileaza manechinele anorexice de la prezentarile de moda...
      Dragul mosului, cred ca o astfel de femeie, lipsita de tate si defiland cu picioarele imbarligate, cu privirile de drogata (ca asa ii cere Creatorul sa fie), pierdute intr'o zare pe care eu nu sunt in stare sa o intrezaresc, ar trebui sa fie chiar ultima femeie de pe pamant ca sa'mi retina atentia...

      Ștergere
    2. Ințeleg ca in Franța au început să renunțe la ciudatele astea pe podium, care deveniseră „modele” pt alte ciudate

      Ștergere
  2. Cyd Charisse, faimosa dansatoare cu craci de 1,5m, a suferit de poliomielită în copilărie. Cine și-ar închipui că o dansatoare ca ea, cu mișcări de pește în apă, a fost gata-gata să meargă in 4 labe?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Prietene Anonim, habar nu aveam de necazul pustoaicei Cyd!... Exista Dumnezeu, asta e clar si limpede, caci altfel nu mai aveam ocazia sa vedem cateva secventa memorabile, fara egal in istoria cinematografiei, in care Cyd Charisse ne invata ce inseamna FARMECUL... Aceste secvente au fost imortalizate doar in 3 filme: : "Singing in the Rain", "The Band Wagon" si "Silk Stockings"...
      O alta fata fantastic de frumoasa si care se misca divin pe ringul de dans, este Ann Miller (despre picioarele si cariera ei vom vorbi foarte curand)... La randul ei, Ann avea grave probleme de sanatate (coloana vertebrala avariata, drept care in viata privata era nevoita sa poarte un corset metalic!)... Cu toate acestea, in filme ai senzatia ca pentru ea dansul este doar o placere, nicidecum un chin!...

      Ștergere