Westernul clasic(cel care timp de cateva decenii umpluse salile de cinema cu tineri, dar si mai putin tineri, toti avand drept numitor comun nostalgia spatiilor deschise si a orizonturilor indepartate, acolo unde doar Aventura era rege), isi cam terminase repertoriul prin anii '60.Toate variantele au fost incercate in mii de productii cinematografice de'a lungul unei jumatati de veac : de la pionierii deschizatori de drumuri, urcati pe capra unei carute grele trase de cateva perechi de longhorns, la fermierii care s'au oprit din drum la un moment dat, hotarand ca peticul de pamant pe care tocmai faceau umbra este "the promise land", incepand fara intarziere sa'l desteleneasca si sa'l cultive... de la cautatorii de aur din California si Alaska, singurele El Dorado concrete de pe continentele americane, la crescatorii de vite ce cutreierau preriile intr'o trashumanta neincetata, infruntand ploile, arsita dar si pieile rosii ostile... de la tot felul de "diggers" care scurmand pamantul in loc sa dea peste pepitele de aur au gasit petrol, la serifii care incercau cu arma in mana sa recladeasca civilizatia despre care amintea Biblia si memoria colectiva a acelor emigranti veniti din toate zarile...
Cand producatorii de film europeni au simtit ca Hollywood-ul si'a epuizat filonul creativ, le'au sarit de indata in ajutor colegilor de peste ocean. Cei dintai care au reusit o resuscitare a genului western au fost germanii (cei din Germania de Vest), mari iubitori de povesti ce se'ntampla in Far West. Avand o traditie solida in literatura populara, prin romanele scrise de Karl May, ce'l aveau drept erou pe Winnetou, realizatorii nemti s'au inghesuit sa adapteze pentru marele ecran zeci de romane de aventuri. Inceputul la facut in 1962 "Der Schatz im Silbersee" ("Comoara din Lacul de Argint"), un film cu un impact colosal in intreaga Europa. Filmul este naiv si morala, altminteri laudabila, pare o butaforie din mucava. Originalitatea germanilor consta in felul in care este prezent in film indianul bastinas, nativul American, incalcandu'se unul dintre tabuurile importante ale cinematografiei americane: spre deosebire de westernurile de la Hollywood (in care indianul aparea episodic si de cele mai multe ori doar ca sa scalpeze vreun fermier sau sa violeze o invatatoare alba), in filmele germane pieilor rosii li se reda intreaga demnitatea. Poate chiar prea multa... Intr'un exces de a repune adevarul in drepturile sale, autorii germani recurg la o discriminare pozitiva, care deranjeaza de cele mai multe ori.
Imediat in urma germanilor sosesc italienii, care vor domina westernul European dar si pe cel American (un muribund caruia nimeni nu'i mai dadeau nicio sansa ), timp de un deceniu. In perioada de glorie a ceea ce numim Western Spaghetti, adica anii '65-69, productia italiana de acest gen de filme era de peste 80 de pelicule anual!!! O cifra astronomica pentru o tara destul de saraca, cum era Italia in acei ani... Satui de sablonizarea caracterelor pe care producatorii americani de westernuri o practicau in filmele lor, italienii schimba complet personajele. Astfel, in filmele lor nu mai exista eroul imaculat, complet dezinteresat material si de un altruism ce te emotionaza pana la lacrimi. Nici banditul nu mai este un caine turbat: este mult mai rau!!! In westernurile spaghetti, toate personajele sunt un amestec de temperamente care nu s'au dizolvat pe de'a'ntregul! In plus, in orice western italian se trage din toate pozitiile si cu orice tip de arma, iar numarul de cartuse irosit nu'l mai poate contabiliza nimeni. Cand John Wayne a vazut primele western spaghetti era sa faca un infarct! Nu le'a inteles niciodata si le'a urat din tot sufletul!
Sergio Leone este cel care ridica acest gen de filme la rangul de Arta: in 1964 realizeaza "Per un Pugno di Dollari"...
Astazi, ultimul cartus si cel din urma serif...
In seria "Comanche" de la Ed. Le Lombard, Greg & Hermann ne prezinta un nou tip de serif: tanarul scolit in nou infiintatele academii de politie, care se bazeaza mai mult pe metodele buchisite la scoala decat pe indemanarea in duelurile din mijlocul strazii principale...
Serifi corupti, serifi betivani.... Greg & Hermann
In 1969, Henry Hathaway realizeaza o capodopera a genului western: "True Grit". John Wayne interpreteaza magistral rolul unui U.S. Marshal, betivan si singuratic. Atunci cand insa trebuie sa'si infrunte destinul, redevine pentru o clipa legendarul Rooster Cogburn...
In 2010 se face un remake cu Jeff Bridges...
In seria "Lucky Luke" nu puteau lipsi oamenii legii. L.L. insusi va purta de mai multe ori steaua de serif...
Autoritatea serifului in Canada...
"Ai grija de potcoavele tale, soseste Finger!" ... Finger, prestidigitatorul, cel mai indemanatic hot de buzunare la nord de Rio Grande...
Un Tenderfoot (Greenhorn, cum il numea Karl May pe novicele proaspat sosit in Far West) in spatele gratiilor, solicitand un avocat...
Kirk Douglas intr'unul dintre cele mai bune westernuri realizate la Hollywood : "Last Train from Gun Hill", realizat in 1959 de John Sturges. Un serif dintr'un mic orasel din west renunta la steaua de argint pentru a'si face dreptate...
Jije si personajul sau cel mai cunoscut: Jerry Spring...
Un serif verso in "Per un Pugno di Dollari"...
Seriful din "Il Grande Silenzio", westernul realizat in '68 de Sergio Corbucci cu Jean- Louis Trintignant...
Franco Nero e legea in "Texas, Addio!"...
Intr'o epoca in care viteza este singura calitate care mai conteaza, "Un serif la New York", adica Dennis Weaver (McCloud) soseste in marele oras calare pe armasarul sau si se comporta asemenea serifilor din timpurile eroice!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu