Frica Noastra cea de toate Zilele...

                Povestea incepe in urma cu 34 de ani cu un duplex Paris- Bucuresti, realizat cu mari eforturi de ambele parti, caci pe vremea aia un simplu "Ce mai faci?" trimis prin posta presupunea cel putin doua saptamani de asteptare ca sa primesti drept raspuns "Bine! Dar tu?..." (asta in situatia fericita, cand toate treburile mergeau unse,  caci scrisoarea se mai pierdea pe drum si toate demersurile trebuiau luate de la capat!). Telefonul fix era doar aparent o solutie mai rapida. Legatura telefonica directa nu prea exista, astfel ca intermediarul era o centralista de la telefoane, cu care trebuia sa vorbesti cat de mieros puteai, altfel riscai sa astepti in fata aparatului mult si bine pana ce ti se facea legatura... Pentru o generatie crescuta la umbra Retelei, obisnuita cu tot felul de gadgeturi care'i asigura comunicarea sub orice forma, randurile de mai sus pot parea in cel mai bun caz un pamflet, daca nu cumva vor considera ca fac misto de ei!
                 Pe scurt, Mircea Arapu primeste de 8 Martie, ziua lui de nastere, drept cadou din partea mea un caiet de 16 pagini agrafate, cu o coperta care parodia revistele de groaza ce se vindeau prin chioscurile din gari: "PEUR", trimestriel eblouissant si avand subtitlul "revista care va da fiori"! Fireste, totul era o susanea, un gag de balci menit sa distreze un prieten. Mircea Arapu reactioneaza prompt si decide sa construiasca in jurul acestui nucleu ceea ce avea sa fie PRIMA Revista romaneasca independenta de banda desenata, ce avea sa apara la Paris in 1980. Tinand cont de izolarea si embargoul impus Romaniei in acea perioada, "PEUR" este un moment exceptional pentru Istoria B.D. de la noi. Poate prietenia care ne lega pe atunci, poate din intamplare, in revista ne'am reintalnit Valentin Tanase, Mircea Arapu, Traian Marinescu si eu, Lee Ivas Anghel (acest eveniment "istoric" este consemnat pe larg in "La Nuit que j'ai Eu Peur", un articol in care vei avea ocazia sa vezi in intregime tot continutul revistei nr. 0!)

              "Panta Rei!" Asa este, totul curge si Timpul, tic!tic!tic!... secunda cu secunda, graunte de nisip cu graunte de nisip... si Timpul a trecut! Am scapat de sfarsitul Lumii preconizat de toti nostradamusii in anul 2.000, am trecut de "Odiseea Spatiului 2.001" a lui Clarke & Kubrick si la un moment dat, Arapu isi aminteste ca 2.010 inseamna 30 de ani de la aparitia primului numar din revista "Peur". O ocazie ca sa recidiveze cu o replica. In epoca mesajelor instantanee vestea este imediat receptata de toti cei implicati in proiectul original. Din pacate, entuziasmul nu mai este la fel de mare ca in perioada de pionierat, adica atunci cand tineri fiind fiecare dintre noi am destelenit carari noi in B.D. romaneasca, fiecare dupa puterile si priceperea sa. Asa ca toata lumea raspunde prezent cu juma' de gura, promitand sa participle cu planse uitate prin sertare si niciodata publicate...
               Intre timp, la Paris se produce un scurtcircuit si Mircea abandoneaza proiectul, care imediat este reluat din mers de Traian Marinescu (sa fie clar, proiectul "Peur" este o creatie colectiva in final, asupra caruia fiecare dintre cei 4 colaboratori initiali aveau drepturi morale!...). Mircea Arapu din pacate paraseste complet "santierul". Se pare ca "Frica" din titlu nu ne'a purtat prea mult noroc caci drumurile celor 4 prieteni au luat'o in directii diferite...

               Revista "Peur" apare la timp pentru aniversarea de 30 de ani in conditii tipografice deosebite : Copertile cartonate si cotorul panzat, hartie de calitate si toate plansele in culoare...
               Coperta reia un tablou inspirat al lui Tanase, cu un Vlad Tepes amenintator, scotand sabia manjita de sange din teaca pentru secerisul sinistru care'l asteapta in planul secund...

             Pentru acest numar al revistei "Peur" eu am pregatit o editie color a celor 20 de planse din ciclul "Emigrantii"...

              Personal, prefer variant alb- negru...

         Valentin Tanase participa cu 4 planse, avand un scenariu adaptat dupa un banc care circula pe vremuri prin Romania: "Alexei, partizanul rus". Cele 4 planse au fost expuse la Salonul de la Charleroi- Belgia in 1993 (?), cand o delegatie de autori romani de B.D. a fost invitata oficial. Tanase a iubit foarte mult aceasta minunata gluma, caci a realizat mai multe variante. Alternativ, iti prezint variant color si una dintre variantele alb-negru, publicata intr'un album B.D. de Ed. Teora...

 

 

                Traian Marinescu si interesantele sale experiente grafice...

 

             "Ultimul Spectacol" sau un fel de autoportret... o poveste care'mi este foarte aproape de suflet... Fireste ca sunt subiectiv si poate prea orgolios, dar cele 4 planse mi se par de departe cele mai importante din toata revista si de altfel, din intreaga mea cariera...