Fat Bottomed Girls

                                            ..." Oh won't you take me home tonight?
                                            Oh down beside your red firelight,
                                            Oh and you give it all you got
                                            Fat bottomed girls you make the rockin' world go round
                                            Fat bottomed girls you make the rockin' world go round!"...
           Cam asa incercau in 1978 baietii de la "Queen", cu Freddy Mercury in frunte, sa ne aduca aminte ca muzica Rock este Regina si ca ce se'ntampla prin topurile de pretutindeni nu erau decat simple accidente. Sound-ul Disco daduse o adevarata "lovitura de stat", silind Rockul sa abdice! Apoi, fara prea multe menajamente s'a cocotat in varful Tronului si indesandu'si coroana pe cap a refuzat sa mai cedeze locul caldut... Simtind cum bate vantul, "Bee Gees", un grup fantastic care prin anii '60 ne'a sfasiat sufletul cu melodii ca "Massachusetts", "I've gotta get a Message to You" sau "I Started a Joke", schimba directia de mers cu 180 de grade, alaturandu'se unui alt mare grup european ce practica muzica Disco: Abba. Toate bune, in definitiv muzica este ca femeia : "La donna e mobile!" ne prevenea candva ducele din Mantova, iar vorbele sale inca ne mai tiuie misogin in urechi... Dar in momentul in care lumea muzicala este dominata in 1978 de la mare distanta de John Travolta !!! (da, actorul american cu mutra de frizer si burtica de bautor inrait de bere!) si de Olivia Newton- Jones, cu muzicalul "Grease", inseamna ca avem o problema! Si inca una de proportii...
          Tinerii se inghesuiau in discoteci sa'si descarce surplusul de energie si socializau pe o muzica usurica, cu sound-uri de baterie repetitive, care trimitea rockul in culisele showbiz-ului, sa'si mai traga sufletul.
          Toate informatiile astea le'am capatat mult mai tarziu, atunci cand am avut acces la ele.
         
          Sa fim bine intelesi prietene nascut dupa 1989 :in Romania acelor ani, accesul la orice forma de cultura era un privilegiu pe care'l puteai obtine doar cu foarte mari eforturi. Nu era suficient sa intri intr'o librarie ca sa gasesti cartea sau albumul ravnit... nu te ajuta cu nimic sa treci pragul oricaruia dintre nesfarsitele cinematografe ale patriei, in speranta ca vei putea viziona ultimele productii internationale, caci tot "Serata" de Malvinia Ursianu sau "Asediul" cu Ilarion Ciobanu urma sa le revezi... in zadar te plimbai pe scala radioului, in speranta ca vei afla care sunt noutatile din muzica cu care ti'ar fi placut sa te faci baiat mare : din difuzor oricum rasuna voios si mobilizator "Trenul galben fara cai" interpretat de Angela Similea sau "Sus in deal" de Mihai Constantinescu... cu putin noroc, puteai sa dai peste emisiunea muzicala de la "Europa Libera", dar si aia se auzea cu partaituri de la paraziti, ca ti se facea lehamite de toate alea.
        Daca stomacul poti sa'l satiezi cu apa, paine si ce spanac s'o mai gasi pe tarabele din piata, apoi cu mintea problemele se pun altfel. Celulele gri din creieras (vorba lui Hercule Poirot) sunt niste "fiinte" tare fragile si foarte pretentioase. Ignorandu'le, poti avea nesansa de a pierde ceea ce face diferenta atat de mare dintre Om si Fiara : JUDECATA!...
        In 1970, Francois Truffaut realiza un film care a facut scoala : "L'Enfant Sauvage". Un film inspirat dupa un caz autentic : un copil pierdut si regasit in padure, este adus in mijlocul unei comunitati si se incearca educarea lui. Crescut printre fiarele codrului, copilul nu putea sa vorbeasca sau sa mearga in pozitie verticala. Miza filmului este recuperarea acestuia, iar simbolul este evident : triumful vointei si al ratiunii!... Istoria lumii si cea literara este plina de astfel de "recuperari": Romulus si Remus, Mowgli, Tarzan...
        Din pacate, in realitate lucrurile se prezinta cu totul altfel. Cazuri de prunci sau copii rataciti prin codrii sau jungle au fost cu nemiluita, de'a lungul timpului. Nu de putine ori, acestia au supravietuit, adaptandu'se conditiilor vitrege de acolo. Cand insa s'a incercat recuperarea unui astfel de caz, un copil crescut ani de zile in salbaticie, rezultatul a fost un esec. Lipsa de afectiune, absenta cuvantului articulat si a  provocarilor induse de anturaj... lipsa filmelor, cartilor, a muzicii, a spectacolelor, a dialogului... Absenta acestor nevoi esentiale omului, duc fara echivoc la trepanarea individului...
        Recitesc randurile de mai sus si incep sa cred ca abstinenta culturala la care ne'a supus embargoul pe inteligenta, impus de ultimii ani de dictatura, si'a atins scopul : imi simt creierul neted si lucios, ca "Oul" lui Brancusi. Circumvolutiunilor li s'a facut lehamite de atata asteptat si s'au resorbit, asemenea unei burti de grasan pus la cura de slabire. Vivat creierii bine spalati!
       

            Si fiindca ai avut rabdare sa citesti pana la capat gandurile pierdute ale unei minti ratacite, iti propun cateva "fat bottomed girls"... Meriti acest premiu!
             In continuare, fetele lui 007, adica omul cu paharul de vodka & martini...

           ... Teri Hatcher...

       

             ... Michelle Yeoh...

                  ... si super-senzuala Famke Janssen! Pofta buna!...