Mai 1968 este o data foarte importanta pentru Franta. Revoltele sociale, dar si cu un puternic caracter politic, atacau frontal esenta capitalista si imperialista a statului francez. Totodata era contestat conservatorismul pe care autoritatile l'au intretinut cu indarjire, inca de la finele celui de'al doilea Razboi Mondial...
August 1968 este luna cand lua sfarsit emanciparea cehoslovacilor, ramasa in istorie drept "Primavara de la Praga", prin interventia brutala a tancurilor sovietice si ale aliatilor din Tratatul de la Varsovia (nu uita niciodata ca Romania a refuzat sa participe la invazie, condamnand public acest act drept o agresiune, prin vocea lui Nicolae Ceausescu!)...
Puternicile lupte de strada, care aveau intr'un final sa darame un presedinte de talia lui Charles de Gaule si o data cu el, un intreg sistem politic, nu puteau lasa indiferent un partid aflat pe val, cum era PCF. Dorind sa'si lustruiasca si mai bine blazonul, comunistii francezi prind din zbor ideea schimbarii pe care contestatarii din strada o solicitau si schimba la fata toate publicatiile lor. Acestea devin mai moderne si mai implicate in viata publica. Alaturi de "L'Humanite" si "Vaillant, le Journal de Pif" (saptamanalul editat de Partidul Comunist Francez si difuzat,din fericire, in toate tarile din "lagarul comunist") isi schimba lookul. Iar hainele noi ale imparatului sunt fabuloase! Georges Rieu, vechiul dar si noul redactor sef al revistei, vine cu idei absolut novatoare, care vor ridica tirajul publicatiei de la 50.000- 70.000 de exemplare la 500.000 de ex.!!!
Revista se va numi de acum "Pif Gadget"... Noutatea este jucaria pe care o vei putea ansambla de unul singur si care, mereu alta, este inclusa in fiecare numar. O alta gaselnita pentru o revista saptamanala: toate povestirile sunt complete! In acest fel se raspunde unei noi generatii care nu mai are rabdare sa astepte saptamana de saptamana (uneori de'a lungul unui an de zile!), concluzia unei povestiri!...
Cheret este un grafician exceptional, cu un ritm de lucru incredibil ( uneori, era capabil sa termine doua planse pe zi!)... Chiar si caligrafierea numelui eroului si a titlului episodului, este de fiecare data alfel. In continuare, iti prezint prima imagine (intotdeauna mult mai mare decat celelalte) din mai multe episoade cu Rahan si cateva din cealalta mare serie a lui Andre Cheret, "Bob Mallard"...
Interesant si frumos articolul.
RăspundețiȘtergereRAHAN este primul meu personaj BD, descoperit la 7 ani, urmat imediat de minunata revista Pif gadget cu toate personajele ei.
Grande Andre Cheret.
Pacat ca dupa ce reancepe seria albumelor noi (dupa 2000-"Le mariage de Rahan"-Editions Lècureux) eu nu mai vad aceiasi pasiune si dedicatie in desenele sale. Dar colorate frumos de sotie Chantal Chéret.
Primele episoadele aparute in Pif Gadget sunt legendare.
Rahan ar trebui sa fie eroul tuturor celor care inca viseaza frumos... Desenele lui Cheret sunt superbe iar scenariile lui Lecureux mustesc de fantezie si inteligenta! Nu am intalnit niciodata o alta banda desenata in care cineva incearca sa explice atat de plastic fiecare inventie care a impins omenirea cu un pas mai in fata!...
ȘtergereEste laudabila munca titanica pe care "Adevarul" a depus'o, editand in romaneste aproape toate aventurile lui Rahan. Este insa pacat ca editia romaneasca nu respecta cronologia originala a seriei si ca reproducerile s'au facut nu dupa filmele originale, ci dupa scanari aproximative...
Geniale mi se par primele 60 de episoade, deci cele care au aparut in alb-negru, pana la momentul cand Andre Cheret a devenit manierist, repetand o schema in care nu prea mai credea.
De departe, Rahan este marea realizare a lui Cheret. In perioada cand el a fost pus la index de conducerea revistei, Cheret a cautat succesul si pe la alte reviste. Astfel, a incercat piata cativa ani cu "Domino", un erou de capa si spada pe scenariile lui Greg si Van Hamme pentru revista "Tintin" si apoi in albume la Ed. Le Lombard... Pentru revista "Spirou" a incercat o noua serie, "Michel Brazier", pe un scenariu de Jean Michel Charlier, scenaristul lui Blueberry!... nu prea a mers...
Stimate domnule Anghel,
Ștergereca de obicei, ne oferiţi un adevărat regal. Dealtminteri, vă "suspectez" de multă vreme că deţineţi cea mai mare colecţie BD din ţară. Iniţiativa celor de la "Adevărul", meritorie de altfel, e umbrită din nefericire, pe lângă defectele amintite de dumneavoastră, şi de o traducere execrabilă. Munca titanică aţi depus-o domnia-voastră, prin blogul de faţă, nicidecum armata de "specialişti" care, având la dispoziţie resursele unui holding, şi-au dovedit din plin lipsa de profesionalism.
Despre august 1968, în România, se poate polemiza la nesfârşit, neexistând încă o poziţie unitară a istoricilor. Cunoscută fiind atitudinea liderilor de la Bucureşti, România nu a fost "invitată" să participe la invazie, ca atare nu poate fi vorba de un refuz. Şi în ceea ce priveşte discursul lui Nicolae Ceauşescu, părerile sunt împărţite. Pentru cei interesaţi de tema respectivă, pe ziaristionline.ro există capitolul 15 al extrem de documentatei cărţi a lui Larry Watts, intitulată "Fereşte-mă, Doamne, de prieteni".
Cu toata stima, domnule Anonim,
ȘtergereColectia mea BD?... Poate ca este mare, insa niciodata suficienta! Marturisesc ca banii care'mi prisosesc merg de regula spre banda desenata si filme, astfel incat am devenit un client respectabil la aproape toate magazinele Amazon, fie USA, Franta, Germania,Italia sau Spania (am incercat candva si cu adresa din China- era vorba de un western spaghetti rar, dar am batut in retragere imediat ce pe ecranul monitorului s'au configutat tot felul de semne bizare!)... Ati inteles desigur ca aproape toata biblioteca mea s'a nascut dupa 1989. Fireste, inainte de aceasta data aveam in casa ca orice roman care se respecta, o multime de reviste de la Ed. Vaillant... si cateva albume ratacite, epuizate fizic de atata rasfoit. Nu am sa uit niciodata, de pilda, un album Asterix cumparat de la un nene , intr'un talcioc... Albumul era in italiana, de la Ed. Mondadori si avea un gag genial pe Forzat, care'l batea de departe la fundulet pe cel original, al lui Goscinny.In original, Asterix dandu'i un pumn unui legionar roman, exclama:"Ils son fous ces Romains!"... In editia italiana este acelasi desen, dar textul suna cam asa : "Sono Pazzi Questi Romanii!"... Daca iei initialele de la fiecare cuvant, ramai cu SPQR, altfel spus emblema de pe stindardul imperial (SPQR= Senatus Populusque Romanus= Senatul si Poporul Roman)! Genial, nu'i asa?...
Pentru atitudinile pe care le afisez si le apar, vizavi de o serie de evenimente traite de mine sau fata de care consider ca nu am dreptul sa raman indiferent, am fost nu o singura data sanctionat de prietenii cu care dialoghez. Perspectiva din care privesc un moment important din Istorie nu se substituie de niciun fel si nicio clipa pozitiei istoricului. Interpretarile pe care le dau diferitelor evenimente pe care le comentez sunt de fapt de natura pur afectiva si sunt propuse unor prieteni pe care nu'i cunosc nu ca un dar, ci ca o provocare la dialog.
Sunt 2 dictoane care m'au marcat, ca fierul rosu pe pacatos : unul este scris pe poarta pe care numai se intra, a Infernului, iar pe celalalt l'a murmurat Goya : "El Sueno de la Razon Produce Monstruos". Consider ca dialogul, chiar in condradictoriu inseamna trezirea constiintei ingropate de orice forta politica, de aici si de aiurea...
Aveam 13 ani cand Ceausescu a vorbit la Radio. Toata Romania s'a oprit din ce treba avea si a ascultat (astazi, ar veni nu's'ce putache si s'ar fuduli cu "mama, ce rating am facut aseara cu buzele siliconate ale gagicii mele!!!). Ratingul trebuie sa fi fost in momentul Acela de 99%... Pustan fiind am ascultat inlemnit discursul presedintelui si credeti'ma, aveati ce asculta! A'l relua astazi din arhive pentru a verifica valoarea sa, ar fi de'a dreptul stupid. Importanta discursului se poate judeca numai in contextual acelor vremuri. Tancurile sovietice erau la cativa km. de granite noastra iar trupele rusesti (vorba butadei) numai cand nu au vrut nu au marsaluit la Bucuresti, pe sub Arcul de Triumf!... Atitudinea lui Ceausescu din acea zi nu se mai regaseste in viata politica a niciunui alt lider roman, de la NC incoace. Este foarte adevarat ca in aceeasi zi, NC l'a primit la Palat pe ambasadorul sovietic la Bucuresti, au discutat ceea ce aveau de discutat, iar a doua zi presedintele Romaniei isi nuantase radical pozitia fata de ocuparea Cehoslovaciei...
Este o data foarte importanta din Istoria noastra si ar fi bine sa nu o uitam prea repede. Este unul dintre reperele morale pe care multi dintre noi le cautam, pentru recladirea unei demnitati fara de care nu se poate trai...