De cate ori am ocazia ma reintorc cu placere la epoca glorioasa a Westernului, pe care atat de frumos a stiut cinematografia sa o glorifice in filme nemuritoare, pana prin anii '70 ai secolului trecut!La randul lor, romanele populare si banda desenata i'au tinut isonul imortalizand biografii autentice sau de cele mai multe ori, fictive, ale unor eroi ce poarta nume pe care in mod automat le asociezi cu vastele preerii din Wild West, cu cavalcadele pe mustangi nadusiti ale cetelor de piei rosii cu fetele pictate in culorile razboiului si cu noptile petrecute sub clar de luna, in jurul focului de tabara, unde singurul sunet care deranjeaza linistea noptii este urletul indepartat al unui coiot singuratic : Buffalo Bill, Davy Crockett, Wild Bill Hickok, Calamity Jane, Wyatt Earp, Tex Willer, Jerry Spring, Steve Mike Blueberry, Lucky Luke, Teddy Ted, Winnetou, Old Shatterhand, Geronimo, Sitting Bull, Cochise, Sam Billie Bill, Billy the Kid, Jesse James, Django, Ringo... si cati alti eroi, a caror amintire trezeste inevitabil in fiecare dintre noi dorul de Aventura!!!
Westernul este singurul gen artistic in care foarte putini sunt cei care carcotasesc atunci cand realitatea este deformata, prioritate avand spectacolul. In definitiv, "The Show must go On!"! Pe cine mai intereseaza ca infruntarea de la O.K. Corral, intrata de mult in Istorie ca un moment important al Vestului Salbatic, dintre Wyatt Earp & Gasca versus fratii Clanton nu a fost alceva decat o banala incaierare, ce a durat cateva minute (in Romania, aproape zilnic se intampla batai mult mai epice intre clanurile tiganesti, cu bate si sabii, si nu am auzit ca vreuna dintre ele sa fi intrat in Istorie!)?...
Cu exceptia vreunui ecologist responsabil, cine isi mai aduce aminte ca adevaratul nume al lui Buffalo Bill era William Frederick Cody si ca acesta, angajat ca vanator la Kansas Pacific Railroad in timpurile eroice cand prioritatea nr. 1 era sa se uneasca Atlanticul de Pacific printr'o cale ferata, a ucis peste 4.200 de bizoni, recordul unei singure zile fiind de 68 de trofee?...
Minunatele westernuri, fie ca e vorba de filme, carti sau benzi desenate, au reinventat o realitate fictiva de care cei mai multi dintre noi au avut dintotdeauna nevoie. Cati dintre noi, apasati de grijile cotidiene si'au mai ridicat privirile din pavajul strazilor ( atenti sa nu cada intr'o groapa uitata de Oprescu la tot pasul ), ca sa priveasca albastrul infinit al cerului?... Acestei nevoi i'a raspuns imediat orice western: ai remarcat ca orice plan general dintr'un film sau B.D. a carui actiune se'ntampla in Wild West se compune din 2/3 cer albastru si 1/3 pamant si tot ce misca pe el?...
In Westernuri orice este posibil : fratii de sange, mai puternice decat legaturile de rudenie, indienii pot fi loiali, seriful infrunta de unul singur cetele de talhari, trapperul nu vaneaza decat ca sa'si ostoiasca foamea, calul fidel isi duce stapanul agonizand la cel mai apropiat felcer, care tocmai a salvat o tanara superba (cum numai la Hollywood gasesti) de la o moarte sigura, Clint "the Man with No Name" Eastwood impusca banditii pe banda rulanta dupa care adoarme fara remuscari... Orice este posibil si asta este marea minune.
Prin 1955, Walt Disney produce cateva filme despre cucerirea vestului salbatic, avandu'l drept erou pe Davy Crockett, vanatorul cu "capcane" (trapper), cautatorul de piste si senatorul de mai tarziu din Congresul american. Succesul este planetar si eroul lanseaza o adevarata moda: nu mai este cool sa ai un revolver Colt cu sase gloante si nicio carabina cu repetitive. Acum la moda sunt pustile cu teava lunga, in care trebuie sa torni praful de pusca dintr'un corn de vita... la moda sunt hainele croite dintr'o piele de caprioara, impodobite cu nesfarsite franjuri!... iar prietenia dintre omul rosu si fata palida este cat se poate de onorabila!...
Magazinele nu mai fac fata cererilor venite din partea copiilor, dornici sa cumpere panoplia micului vanator de caprioare sau a marelui sef de trib...
In acest context, revista "Vaillant" reactioneaza cu promptitudine. Jean Ollivier imagineaza o poveste plina de romantism si eroism iar Eduardo Coehlo (Martin Sievre, Etchevery, ETC.) ilustreaza cu mult talent si documentatie, ceea ce avea sa devina pentru 12 ani un mare success al editurii "Vaillant".
Coehlo, poate cel mai de succes desenator (alaturi de Paul Gillon si Poivet) al revistei "Vaillant" din anii '50, nu se simte foarte confortabil ca autor western, astfel ca dupa numai 3 episoade se reintoarce la seria sa far, "Ragnar", tot pe un scenariu de Ollivier si curand la "Yves le Loup", unde va imagina peste 100 de pagini, poate printre cele mai frumoase planse din intreaga Istorie B.D.
Cele 3 episoade desenate de Coelho vor face obiectul unui album magnific, o exceptie fericita de la politica obisnuita a editurii "Vaillant", ce nu a agreat niciodata reluarea povestilor publicate in revista saptamanala, in editii de librarie.
Coperta magnifica a acestui album deschide articolul de azi (nu stiu carui artist ii apartine!)...
O coperta pasionanta de Antonio Parras (un artist refugiat din Spania si pe care' l poti intalni in mod frecvent in paginile "Vaillant" ca ilustrator dar si la "Pilote" ca ilustrator si ca autor b.d.), anuntand un nou episod cu Davy Crockett in culori si pentru prima data in format "plein page"...
Prima plansa dintr'un nou episod ce debuteaza in nr. 889 al revistei "Vaillant", numar care ne produce o mare surpriza: revista isi schimba formatul, micsorandu'se ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu