Calea nostru catre volanul unei masini cu zeci, daca nu cu sute de cai putere ar fi fost probabil o carare pierduta, daca in urma cu niste mii de ani un seaman de' al nostru nu s' ar fi apropiat cu mana intinsa, de botul umed al unui cal salbatic. Probabil ca gestul sau amical nu a fost suficient ca prietenia dintre om si cal sa fie pecetluita... Au urmat alti zeci sau sute de ani de incercari timide de apropiere, pana ce omul a priceput ca istoria sa nu poate fi scrisa decat daca drumul spre lumina va fi facut in compania trufasului patruped.
Minimul de educatie pe care' l are oricare dintre noi ne permite sa intelegem ca ziua de astazi ar fi aratat cu totul altfel, daca odinioara omul hotara ca nimic nu este mai bun de mancat decat carnea de cal. Haide sa facem un mic exercitiu de imaginatie si sa ne inchipuim ca cel mai bun prieten al omului nu a fost calul ci porcul sau cerbul (ma refer la animalele aflate la indemana, caci daca istoria civilizatiei ar fi fost scrisa in Africa, de pilda, cel mai bun prieten al omului ar fi devenit poate facocerul sau girafa...)... Daca in drumul sinuos al omului catre civilizatie cineva ar fi decis ca porcul ar trebui sa fie prietenul cel mai de nadejde, anumite situatii din Istorie, devenite deja emblematice de atata amar de vreme, ar fi sunat cam asa: Troia nu ar fi putut fi ingenunchiata fara ca Ulise sa imagineze trucul cu "Porcul Troian"... "A Pig! A Pig! My Kingdom for a Pig!" ar fi strigat in gura mare pe campul de lupta, King Richard III atunci cand soarta ii fu potrivnica... cat de patetica ar arata "Rapirea din Serai", imortalizata in celebrele peretare turcesti, daca mandrii arabi si' ar fi purtat pretioasele comori furate in spinarea unor godaci dolofani!... fireste, termenul "hipodrom" nu ar fi avut sens iar in locul sau am fi inventat cuvantul "porcodrom" sau locul in care porcii se'ntrec pentru un loc pe podium!...
Din fericire, acum multe mii de ani, un cal salbatic cu botul umed si plin de neliniste a consimtit sa atinga palma unui om, ca intr' o strangere de mana ce avea sa le uneasca destinele pentru vreo 5.000 de ani...
Cand in sfarsit, calul a devenit cel mai bun prieten al sau, omul nu s'a mai aratat la fel de fericit: in definitiv, el cum isi mai putea demonstra superioritatea? Si atunci a inventat "RODEO" sau sportul in care el arata unei multimi de gura casca cum l'a pus cu botul pe labe pe calutul salbatic, supunandu' l vointei sale...
Gerald Forton, un mare desenator francez de banda desenata (cunoscut pentru cele 2.000 de planse cu Teddy Ted publicate in "Pif", pentru 800 de pagini cu Bob Morane, 120 cu Jacques Flash, 500 de planse cu biografii pentru "Oncle Paul" in "Spirou" si alte vreo 1.000 de diverse povestiri B.D.), nu locuia la Paris. Mare pasionat de Western si mai ales un bun prieten al cailor, el avea o ferma in provincie, in France profonde, unde crestea cai de rasa. Forton nu a facut niciodata un secret ca pentru caii pe care' i desena in benzile sale desenate se folosea de fotografiile facute dupa propriile patrupede. In imaginile de mai sus, Teddy Ted incearca sa imblanzeasca un mustang...
Remington, pionierul pictorilor din Vestul Salbatic...
Eugene Gire, unul dintre veteranii revistei "Vaillant"...
Lucien Nortier si personajul sau de suflet, "Sam Billie Bill" pe care l'a animat pentru "Vaillant" mai bine de 10 ani. O scena care tine mai mult de circul "Brambollini" decat de un rodeo autentic!...
Bing Crosby, celebrul dizeur American, in filmul "Rhythm on the Range" din 1936, interpreteaza rolul unui cowboy care n'are vis mai aprins decat sa castige suficienti bani ca sa poata cumpara cel mai grozav taur de prasila din tot tinutul... O tampenie mai mare este foarte greu de gasit, dar omul avea totusi un vis, ceea ce este o circumstanta atenuanta! Din tot filmul, rama scenele de rodeo, autentice si "lucrate" fara computer si vocea formidabila a lui Crosby ("White Christmas" iti spune ceva?...)...
Americanii s' au bucurat atat de mult la prostia de mai sus ca au facut si un remake doar 20 de ani mai tarziu: "Pardners" cu Dean Martin si Jerry Lewis in rolurile titulare (cred ca si taurul a fost schimbat, caci ma indoiesc ca mai era apt pentru monta dupa atata amar de vreme!). Filmul curge absolut previzibil, dar daca iubesti muzica adevarata trebuie neaparat sa' l "asculti", pentru vocea imposibil de egalat a lui Dean Martin!...
In momentul in care fiara a fost imblanzita, intre cei doi parteneri se naste o adevarata prietenie, care nu de putine ori a rezolvat situatii conflictuale ce pareau insurmontabile...
Marile prietenii dintre om si cal au fost consemnate constiincios de Istorie:
Lucky Luke & Jolly Jumper!...
... Teddy Ted & Stormy...
Jerry Spring & Ruby...
Jerry Spring, Ruby & Pancho in viziunea lui Franquin, artistul care prezenta noutatile din revista "Spirou" intr'un scurt comentariu grafic.
Prietenia dintre cal si om in "Jehan Pistolet", una dintre primele serii ale tandemului Goscinny - Uderzo...
Ranit grav, viata lui Buddy Longway depinde de rezistenta micutilor sai caluti de munte... Derib, un foarte talentat artist elvetian, ne propune o alta abordare a relatiei om- cal...
O serie fara egal in banda desenata europeana, semnata de Jean Sanitas pentru scenariu si Jean Marcellin pentru desen... Din pacate, seria nu s'a bucurat de succesul care i'ar fi putut asigura longevitate...
Caii desenati ca nimeni altul de Eduardo Coehlo pentru "Vaillant"...
Totoche intr'o aventura super-palpitanta si plina de sentimente, imaginata de Jean Tabary...
Michel Tanguy, Laverdure si seicul "Double Bang" intr'o scena foarte dramatica in care calul joaca un rol important!
Asterix & Obelix descopera cat de frumoasa este Galia, calatorind intr'un car roman tras de doi cai mandri...
Inspirat de succesul iesit din comun al lui Asterix, Cezard isi trimite personajul, Arthur fantoma, inapoi in trecut in epoca de glorie a Imperiului Roman...
Hal Foster, Prince Valiant si o multime de cai, magistral desenati, intr'o infruntare barbateasca: Marele Turnir!
Iarasi Coehlo, poate cel mai bun desenator european de scene in care apar caii, aici desenand "Yves le Loup"...
Cum se poate termina altfel o zi plina de peripetii decat in jurul unui foc de tabara, pare sa ne spuna Jije si personajele sale, Jerry Spring si Pancho?...
(va urma)...
n-am stiut ca Gerald forton era si crescator de cai. nu se platea prea rau banda desenata in vremurile alea...
RăspundețiȘtergereGerard Forton este dintr'o familie mai mult decat onorabila: este suficient sa'l mentionez pe bunicul sau, Louis Forton, mult mai celebru in epoca sa, adica intre 1908- 1934 si considerat drept unul dintre parintii benzii desenate franceze. Bunicul sau era considerat un adevarat star iar personajele pe care le'a imaginat au supravietuit pana in zilele noastre (desigur, este vorba despre "Les Pieds Nikeles" si "Bibi Fricotin")...
ȘtergereIn banda desenata nu s'au castigat niciodata sume fabuloase, cu exceptia cazurilor foarte special care au reusit sa depaseasca conditia medie (este vorba de Herge & "Tintin", Peyo & "Les Schtroumpfs", Franquin & Gaston si mai ales "Marsupilami"; banii nu s'au adunat insa din vanzarea albumelor cat din produsele alternative- jucarii, gadgeturi... si desene animate; "Asterix" este un alt personaj care si'a imbogatit autorii, Goscinny & Uderzo, dar nu trebuie sa uitam ca acelasi tandem a tras la greu "targa pe uscat" timp de aproape un deceniu, incercandu'si norocul cu o multime de alte personaje care nu au "prins" la public (este sufficient sa'i mentionez pe "Oumpah Pah" si "Jehan Pistolet")...
Gerald Forton a lucrat fabulos de mult, poate numai Andre "Rahan" Cheret si Tibet "Ric Hochet" au fost mai prolifici ( ma refer strict la desenatorii de banda desenata realisti)...
Pe de alta parte, nu este mai putin adevarat ca prin anii '60 la "Vaillant, le Journal de Pif" se ofereau sumele cele mai interesante de pe piata benzii desenate europene (exista o marturie a lui Michel "Quentin Gentil" Greg, care povesteste primul sau contact, in 1962, cu redactorul sef de la "Vaillant")... Politica editurii "Vaillant" era complet diferita de politica editoriala a celorlalte edituri concurente: in timp ce "Vaillant" miza doar pe tirajul mare pe care'l difuza saptamanal, concurenta isi diversifica productia, astfel incat o serie dupa ce aparea in foileton in revista, era reluata in format album. Din cauza perspectivei de a castiga un procentaj prin vanzarea albumelor, "Dargaud", "Dupuis" si "Le Lombard" plateau mult mai putin fiecare plansa...
In 1990 l'am vizitat pe Mezieres si pe Christin la ei acasa (cei doi sunt autorii unei serii de oarecare succes : "Valerian", aparuta la ed. Dargaud)...Cand I'am atras atentia lui Mezieres ca este un autor de important si probabil, plin de bani, el m'a privit visitor si mi'a atras atentia ca bogati sunt tipii din muzica usoara, cei care gasesc un hit de'o vara, dupa urma caruia traiesc fericiti pana la adanci batraneti (asta se intampla inainte ca Mezieres sa lucreze pentru filmul lui Luc Besson, "The Fifth Element", o colaborare care probabil ca i'au mai umflat conturile)...
Cred că aș putea să zic că banda desenată s-a oprit la Morris & Goscinny! Mă contrazice cineva?
RăspundețiȘtergereDaca ne referim la banda desenata clasica europeana, cred ca acest lucru s'a intamplat chiar mai devreme... Si pentru mine Rene Goscinny este un titan al celei de'a 9a Arte, unul dintre ultimii mohicani al unui gen pe care'mi permit sa'l numesc clasic.Din cauza complexitatii afacerii "Asterix" si a nenumaratelor probleme legate de gestionarea acesteia, ca scenarist Goscinny incepuse sa dea rateuri, inca inainte de sfarsitul sau prematur. Ultimele albume "Asterix", "Iznogoud" si "Lucky Luke" sunt o dovada in acest sens. Cand Goscinny era doar un artist preocupat sa gaseasca calea catre succes, talentul sau iesit din comun se simte in fiecare replica si situatie pe care a nascocit'o... Din momentul in care gloria l'a coplesit, Goscinny pare mai putin interesat ca ceea ce scrie sa placa, cat sa se vanda...
ȘtergereDin pacate, pragmatismul incepe sa devina punctual 1 din politica oricarei edituri. Este suficient sa urmarim toate initiativele profitabile ale marilor edituri din zilele noastre: "Albert Rene" a inceput sa scoata sub- productii sub diferite semnaturi (si lucrul acesta se intampla de cativa ani buni... doar nu esti atat de naiv sa'ti imaginezi ca Uderzo are vreo raspundere pentru ultimele 3-4 albume "Asterix", semnate totusi cu numele sau?...)... O alta editura transpira numarand banii castigati cu o alta serie tembela, dar pe placul publicului din Belgia si Tarile de Jos, "Blake & Mortimer"; o serie pentru care lucreaza si Andre Juillard, un artist interesant pentru seria sa "Les 7 Vies de L'Epervier", o serie de succes dar care se pare ca nu'i aducea suficienti bani... Tot asa, o armata de scenaristi si desenatori incearca sa mai stoarca ce se poate stoarce din serii clasice, care au insemnat candva ceva: "Gaston", "Spirou", "XIII", "Thorgal"...
Mie personal, efortul mi se pare de'a dreptul patetic...