Care dintre noi nu a trecut macar o data prin momentul acela penibil, cand copil fiind s'a aflat in fata unui adult preocupat de viitorul tau si care' ti punea direct si fara perdea intrebarea cheie, la care poate nici in ziua de azi nu esti in stare sa dai un raspuns multumitor pentru toata familia : "Ce vrei sa te faci cand o sa fi MARE, pustiule?"... Fireste, orice copil este departe de a avea un raspuns coerent, mintea lui fiind arendata altor preocupari interesante, cum ar fi joaca, lecturile aventuroase sau descoperirea viitoarei partenere de viata... Cu exceptia unor mici ticalosi care din frageda pruncie stiu cu mare precizie ce meserie vor practica intreaga viata, noi, ceilalti dam raspunsuri evazive si intotdeauna oferim alta variante atunci cand suntem chestionati despre intentiile noastre legate de meseria pe care ne'am dori'o...
De obicei, declaratiile privind viitoarea meserie contin suficiente date tranchilizante ca sa adoarma pentru o vreme vigilenta familiei, oferind pentru un timp o oarecare liniste tanarului derutat. De regula, raspunsurile cele mai frecvente sunt "vreau sa ma fac cosmonaut!... cantaret de succes (desi respectivul copilas nu are mai multe calitati decat nas' Florea, cel care a fost alungat din corul scolii pentru ca ducea de rapa respectiva formatie)... architect... balerina... politist... programator, ca se castiga bani cu lopata... bucatar sau frizer (acum, la moda este sa spui hair stylist, daca nu vrei sa te ia lumea de ignorant)... Gigi Becali, ca are bani cu nemiluita si crapa de ciuda toata lumea"... si cam atata. Nu am auzit niciun copilas ca ar dori sa devina desfundator de canale... gunoier... prim- ministru sau presedinte de republica... analist politic... doctor de nebuni si foarte multe alte meserii de care habar nu aveam ca exista iar odata ajunsi adulti, unii dintre noi se trezesc ca sunt nevoiti sa le practice...
Multe din meseriile pe care pe care le'au practicat unii dintre noi cu rezultate notabile si pe care Istoria a fost nevoita sa le consemneze, au fost optiuni de conjunctura. Cred ca nu ti' l poti imagina pe Lee Harvey Oswald copil, intrebat de pisaloaga sa matusa "ce vrei sa te faci cand o sa fi mare?" si acesta raspunzand cinic: "SNIPER!"...
Tot asa, cum iti imaginezi ca ar fi reactionat intr' o gubernie uitata de soarta, parintii tarani ai lui Vasili Zaitev atunci cand la intrebarea lor fireasca "Vasili, boje moi, nu'i asa pruncule drag ca visu' tau e sa fi mujik ca tac'tu?", acesta ar fi raspuns: "Nu taicuta, visu'mi ie sa fiu SNIPER!"
Astazi ma gandeam sa vorbim olecuta de o meserie ca oricare alta : Puscasul lunetist care s'a saturat sa tot impuste lulele si baloane in balciuri! Om subtire si citit, imi vei spune ca sunt cinic si n'am alta treaba decat sa dau exemple negative tineretului.
Nu sunt deloc de accord. "SNIPER" este o meserie ca oricare alta, depinde cum o faci. Tot asa, Elvis Presley a fost un cantaret genial in timp ce Alexandru Jula sau Dorin Atanasiu au facut si ei ce'au putut, adica nimic!...
Napoleon a fost un conducator genial, in fata caruia tremurau nadragii tuturor imparatilor lumii, in timp ce Francois Hollande nu cred ca mai face sa trenure nici macar lenjeria intima a lui Segolene Royal!...
Ceausescu Nicolae a fost un prim Secretar de partid si apoi presedinte de republica, plimbat de Quenn Elizabeth II in caleasca, dar si de Charles de Gaulle, Richard Nixon... in timp ce astazi nu mai avem nici macar ambasador USA!
Dupa cum vezi, o meserie poate fi facuta onorabil sau execrabil!...
Despre Lee Harvey Oswald oare ce s'ar mai putea spune, cand tot ce se putea declara pentru prostime a fost deja spus?...
Ba ca era agent KGB, inteles cu sovieticii, ba ca era un pion CIA, impins in fata ca sa scape adevaratii vinovati...
Inainte ca sa apuce sa deschida prea mult gura, el este asasinat de un mare "patriot", Jack Ruby. Urmele par sa se stearga si adevarul se estompeaza: curios, nu trecerea timpului radiaza adevarul, ci interesul publicului care deja este dirijat spre cu totul alte titluri!
Te mai indoiesti cand, paranoic declar ca Media are grija sa ne distraga atentia de la marile probleme cotidiene?...
Unul sau doi SNIPERS, ei si'au facut constiincios datoria : daca ai sange suficient de rece, pe Retea vei gasi fotografii pe care eu nu am avut curajul sa ti le prezint, atat de atroce sunt- J.F.K. la morga, cu jumatate din craniu lipsa...
Sergio Leone era un lenes. Genial, este adevarat, dar tot un mare lenes ramane...
Daca ai curiozitatea si scormonesti pe Retea, vei vedea ca intreaga sa cariera se limiteaza la numai cateva filme: cinci western spaghetti, care aveau sa schimbe total estetica nu numai a westernului in particular, dar si a filmului in general, un peplum si un film noir cu foarte mare buget.
Filmele pe care le'a semnat sunt cunoscute: "Il Colosso di Rodi", un peplum discutabil ca valoare din 1961; "Per un Pugno di Dollari" din 1964 sau westernul care a avut puterea sa schimbe un gen anchilozat si pe cale de disparitie; "Per Qualche Dollaro in Piu", filmul care in 1965 avea sa transforme pentru totdeauna abecedarul regizorului; "Il Buono, il Brutto, il Cattivo", filmul din 1966 care este considerat cel mai bun western al tuturor timpurilor, desi pe atunci nu era considerat altceva decat o subproductie italieneasca; "C' era una volta il West"("Once Upon a Time in the West"), filmul din 1968 care se vroia o chintesenta a intregului gen western, "Giu la Testa!" din 1971, un western cu multe capete peste tot ce se facea la Hollywood si in sfarsit, 13 ani mai tarziu, "Once Upon a Time in America"...
Sergio Leone, in buna traditie a lenei sale latine, pregatea de niste ani buni un film despre asediul Stalingradului... Din pacate, moartea nu i'a mai permis sa'si termine magnificul sau proiect...
Mult mai tarziu, Jean- Jacques Annaud (cunoscut pentru fabuloasa adaptare dupa romanul "The Name of the Rose" al lui Umberto Eco), avea sa reia idea lui Leone: asediul Stalingradului. Rezulta un film foarte dramatic- "Enemy at the Gates". O poveste foarte tensionata si bine condusa regizoral despre eroii celui mai cumplit asediu din istoria omenirii.
Personajul principal este un erou autentic : Vasili Zaitev, puscasul lunetist care avea scrijelite pe patul carabinei sale Mosint- Nagant 225 de semne, adica echivalentul dusmanilor ucisi in numai 40 de zile, din totalul de 200 cat a tinut intregul asediu ( in acest asediu, trupele Axei avreu sa aduca un cumplit tribut: 400.000 germani, 200.000 romani, 130.000 italieni si 120.000 unguri... numarul total al pierderilor omenesti este estimate la 3 milioane, deci rusii au pierdut peste 2.000.000 de oameni- este usor de imaginat incrancenarea cu care rusii au purtat razboiul, pana la incheierea lui,,,)...
Filmul se concentreaza pe infruntarea dintre asul lunetistilor sovietici, Vasili Zaitev, si asul puscasilor germani, maiorul Konig trimis special sa lichideze "mitul" rusesc cel care submina moralul trupelor germane...
Vasili Zaitev...
...maiorul Konig... o lupta intre doua lumi, un contact doar printr' o luneta...
In saga lui Blueberry, Jean-Michel Charlier si Jean Giraud "descopera" un atentat impotriva presedintelui Statelor Unite, Ullyses Grant, eroul razboiului de Seccesiune...
Sniper-ul este un tanar cu o figura angelica ( de unde si porecla "Angel Face", aparent un virtuoz al violei si total nefamiliarizat cu armele de foc ), altminteri un tragator de elita... Blueberry, degradat din armata Statelor Unite in urma unui complot si inchis intr'o ocna, evadeaza cu ajutorul "dezinteresat" al unor necunoscuti si se obliga sa'l conduca pe Angel Face la Durango, una dintre etapele turneului electoral al lui Grant.
In realitate, complotistii au nevoie de un tap ispasitor si cine poate fi mai potrivit decat ex-locotenentul Steve Mike Blueberry?...
Prima tentativa esueaza datorita initiativei eroice a lui Blueberry...
Conjuratii sunt insa hotarati sa mearga pana la capat, astfel incat o a doua incercare de asasinare este pregatita in gara, unde are loc un miting in onoarea presedintelui Grant...
Inca o data, interventia lui Blueberry este salutara...
O povestire foarte palpitanta ce poarta marca "Jean- Michel Charlier" si se continua pe parcursul a 10 albume ce au aparut de'a lungul a peste 20 de ani...
( va urma)...
"La bataglia di Leningrado" ar fi trebuit sa se numeasca filmul lui Sergio Leone.
RăspundețiȘtergereSubiectul: "la resisstenza di 900 giorni di Leningrado" rezulta din interviurile facute in anii 80. Un film care a necesitat "13 anni di preparazione" declara S.Leone.
A fost un adevarat regizor ce avea nevoie de a pregati (mesteca, trai) pana la perfectiune in toate detaliile filmele (putine) pe care le-a creat.
Ma bucur sa ne reauzim, Costel B.D. si descopar cu mare placere ca esti un fan al lui Sergio Leone. Personal, il consider cel mai important regizor din a doua parte a sec. XX. Un singur lucru regret: cat timp nu a avut nicio confirmare ca ceea ce face ar fi genial, Leone a impuscat 3 capodopere, una dupa alta, fara niciun complex: 1964- "Per un pugno di dollari"; 1965- "Per qualche dollar in piu" si 1966- "Il buono, il brutto, il cattivo"...
ȘtergereMai mult, primele doua au fost realizate cu niste bugete minuscule iar incasarile au fost colosale in epoca, dar si de'atunci incoace... Ulterior acestor succese planetare, Leone devine mult mai exigent si renunta la spontaneitatea care'i daduse candva atata originalitate. Toate filmele care au urmat au fost din ce in ce mai elaborate, devenind ce e drept adevarate bijuterii. Din pacate, asemenea unor capodopere inchise prin muzee, filmele lui de "maturitate" sunt elaborate si au o anumita raceala. Este ca in pictura, atunci cand artistul tot intinde culoarea, stilul "lins",iar miscarea pensulei, nervul artistului dispare intr'o compozitie mult prea elaborata...
Fireste, regret din tot sufletul ca Sergio Leone nu a apucat sa ne spuna epopeea lui razboinica... Fara indoiala, urma sa fie o capodopera!
in legatura cu Vasil Zaitev: 225 de semne pe raboj sunt doar produsul propagandei sovietice de razboi, fiti siguri. Asa ceva e imposibil si o spune un ex-. Sniperul, care urmarește ofiterii, ca si mitraliorul, care trage dans le tas, cum zice francezul, sunt cele mai vanate personaje pe front. Numai in filme se poate scapa la infinit de vanatori, in realitate... In plus, un sniper este un personaj relativ inconstant, dintr-o mie de motive pe care nu e cazul sa le prezint aici. Deci, 225...
RăspundețiȘtergereFara indoiala ca asa este, domnule Ex... Dar cat de minunate sunt uneori miturile create de o propaganda sau alta! De'a lungul timpului lumea cred ca a si uitat care a fost motivul initial pentru care cutare erou a trebuit sa se nasca! In definitiv, ce altceva decat "propaganda" a fost la un moment dat Hercule?... sau Achile?... sau Ulise?... sau El Cid?... sau Lancelot?...
ȘtergereLumea are nevoie de modele cu care sa se identifice si spre care sa aspire, chiar daca de cele mai multe ori exemplele lor nu ne vor fi la indemana... Desigur, Mos Craciun este un mit, dar eu in continuare "cred" in el si ma tem de o lume care ar dori sa il scoata la pensie...
Eroii de propaganda din fericire, sunt pozitivi. Prin anii nebuni, anii '70. o serie de sociologi si artisti nefericiti au incercat sa'ntoarca lumea cu curu'n sus si sa impuna eroul negativ (antieroul, atat de bine intruchipat de Dustin Hoffman si Al Pacino)... O societate in care "propaganda", dintr'un motiv sau altul, ar propune copiilor nostrii o serie de eroi negativi drept exemplu de urmat, cred ca ar fi o societate de cosmar. Oare cum ar arata o lume in care miturile copilariei, eroii cu care copiii ar dori sa se identifice, s'ar numi : "The Joker", "The Penguin", "Two-Face", "Dr. Octopus", "Lex Luthor si mai stiu eu cum?...
MI-a placut raspunsul dvs. Sunteti si dascal, cumva?
ȘtergereCred că aveți dreptate, dle ex. Eu am practicat tirul la clubul „Voința” Buc. în anii 70 și știu ce înseamnă 225 de „ținte doborâte”, cum afirma propaganda vremii. În condiții de război, un sniper este foarte vânat de alți sniperi, poate nu de aceeași talie, dar tot profesioniști, cât și de restul trupei inamice. Greu de scăpat teafăr,... doar dacă te cheamă Bruce Willis - Die Hard!
RăspundețiȘtergereÎn altă ordine de idei: este foarte specială senzația pe care o ai când privești prin lunetă „ținta” aflată la 1,5kilometri, nepăsătoare, mâncând și bând, distrându-se sau făcând amor, dormind sau îngrijindu-și copii. Nici prin cap nu-i trece că... Iar tu, sniperul, te simți ca un mic dumnezeu, care poți decide cine trăiește și cine moare...