Scotocind printre vechiturile familiei, am redescoperit cu placere un almanah de toata frumusetea pe care'l credeam de multa vreme pierdut: ultima publicatie importanta a redactiei revistelor pentru copii, Almanahul "Vacanta Cutezatorilor"! In comparatie cu celelalte publicatii pentru tineret ("Cutezatorii", Soimii Patriei"...) sau almanahurile tiparite pe hartie de ziar si cu un continut editorial mai mult decat modest (almanahul "Cutezatorii", almanahul "Soimii Patriei"...), pe care echipa de redactori de la Casa Scanteii le aruncau pe piata cu oarecare regularitate (in '89 revista "Cutezatorii" da semne evidente de oboseala in timpul vacantei de vara dar si in perioada Congresului al XIV-lea al P.C.R., ultimul de altfel: publicatia nu mai reuseste sa apara saptamanal, editandu' se un fel de numere "speciale" ce apareau o data la 3 saptamani), acest ultim almanah este o mare reusita.
Habar nu am cum au reusit sa obtina toate aprobarile de la Consiliul National al Pionierilor (forul tutelar care aproba orice oftat sau zambet, inainte de a se intampla!) pentru o publicatie constituita in proportie covarsitoare din banda desenata! Poate ar trebui intrebat Ion Ionascu, bossul politic si ultimul Mohican cu functii de raspundere in redactiile "Cutezatorii", altminteri un tip destupat si plin de idei nostime (daca n' am sa uit, poate am sa'ti povestesc pe indelete cum impreuna cu Ion Ionascu am comis doua parodii bestiale, gen "Mad", pline de intamplari necuviincioase si care au devenit cadoul de Craciun pentru domnisoara Poliana Cristescu in doi ani consecutivi)... Pentru mine este un miracol, mai ales ca in ultimii ani ai lui nea Nicu banda desenata deja era foarte prost vazuta de forurile tutelare.
Almanahul era tiparit pe o hartie ceva mai buna decat se obisnuia si era editat integral color. Mai mult, Ovidiu Zotta a avut o idee grozava ca sa dea o oarecare unitate publicatiei, constituita din episoade de cate 10 pagini, fiecare tratand insa un alt subiect: povestile desenate sunt urmate de cate un dosar documentar,privitor la subiectul tratat. Astfel, episodul "Victoria" desenat de Val Tanase, a carui actiune se' ntampla la 23 August 1944, este urmat de "Fierbinti zile de August", un text care dezvolta acelasi subiect. Din pacate dupa 2 astfel de dosare, Zotta considera ca si' a facut datoria si abandoneaza o idee de aur!...
In continuare iti prezint o selectie din plansele publicate in acest almanah...
O Enigma cu Dorel, desenata de Puiu Manu...
Valentin Tanase, multe impuscaturi si actiune pe saturate...
A doua poveste ilustrata de Tanase (Radu Vintilescu din "generic" este un ghost, ca sa'si poata lua omu' banii munciti!)... Este foarte interesant ca primele 3 pagini au plansa de culoare pictata, cu modulatii superbe ale culorilor, in timp ce pentru urmatoarele 7 a folosit culori aplicate plat, ca sa mearga treaba mai repede (conditiile tipografice din acele timpuri pe care le asigura tipografia "Casa Scanteii" erau jalnice, iar posibilitatea de a aplica pe aceeasi plansa culoarea dar si conturul de negru, era aproape exclusa... personal, am avut cateva experiente cu "Vitejii Petrodavei", in care culoarea era aplicata direct, iar rezultatele au fost dezastruoase!... regula impusa de redactie era ca fiecare plansa ce urma sa fie publicata, sa fie constituita din 2 parti: o plansa cu desenul tras in tus negru si o plansa cu exact acelasi desen, dar executat in culoare...
O poveste desenata de un tanar debutant: Calin Stoicanescu de la Timisoara, devenit intre timp un profesionist redutabil...
Pentru prima data, in redactia "Cutezatorii" este admisa public o mica "revolta" impotriva unui obicei statornicit de decenii bune: scenaristii admisi in revista, de regula nu aveau nicio idee despre ce inseamna de fapt un scenariu de banda desenata si cum trebuie scris. Habar nu aveau cum se obtine un suspence, ignorau cele mai elementare reguli privitoare la ritmul narativ...
Cand am primit cele cateva foi dactilografiate cu povestea "Ultima cursa", am hotarat fara sa ma consult cu Ovidiu Zotta ca a sosit momentul ca cineva sa incerce sa schimbe aceasta mentalitate. Am schimbat complet povestea, i'am dat ritm iar dialogurile au prins viata...
Zotta, un tip deosebit, a acceptat fara reserve schimbarile, inclusiv rescrierea "genericului". Fireste, a fost doar o munca de "pionierat" (vorba lui Sandu Florea), neplatita pentru efortul de a rescrie intreaga poveste...
O banda desenata de Puiu Manu pe un scenariu de Ovidiu Zotta...
Familia Mihaescu lucra foarte mult dupa fotografii... este de notorietate "Columna", o adaptare a filmului din 1968 al lui Mircea Dragan pentru revista "Cutezatorii"...
Plansa pentru concursul urmator, care nu a mai avut loc niciodata...
Am cumparat si eu almanahul.
RăspundețiȘtergereAm participat chiar si la concursul "care nu a mai avut loc".
Pacat. Speram sa devin si eu un desenator de benzi desenate.
Scuze pentru intarziere, dar de abia m'am intors din vacantele foarte agitate, in care n'am prea avut parte de internet- de unde si absenta atat de prelungita din "Jurnal"!...
ȘtergereNumai cine nu s'a intalnit cu desenele tale, in realitate sau pe Retea, ar fi ispitit sa verse o lacrima, citind randurile pe care le'ai scris... Costel B.D. este un desenator de banda desenata iar dovezile le poate gasi oricine pe adresa ta de pe Retea, acolo unde exista in permanenta o "expozitie" cu grafica ta formidabila. Este foarte interesant ca desi "productia" B.D. proprie este mica, ai reusit sa' ti conturezi o personalitate grafica interesanta, impunandun stil recognoscibil. Desigur, daca ai avea sansa sa lucrezi organizat si continuu, saltul calitativ ar fi mult mai vizibil. Este o problema pe care o discutam zilele trecute cu Mircea "Arthur" Arapu, analizand propriile destine si incercand sa ne inchipuim care ar fi fost calitatea fiecaruia dintre noi, daca aveam sansa sa lucram zi de zi banda desenata, intr'un program coherent si platit, bineinteles.
Necazul este ca tot trecem printr'un tunel si nu prea stiu unde se termina: revistele si'au cam terminat menirea iar versiunea on line ezita sa apara inca. A ne imagina ca banda desenata "electronica" va fi identica cu cea tiparita pe hartie in albume, este o naivitate. Sunt convins ca noul support de publicare va impune noi reguli de compozitie a stripului, paginii si intregului album. Care vor fi acestea, ramane de vazut...
Sau poate chiar noi ar trebui sa ne asternem pe treaba, fara sa mai asteptam ca "altii" sa ne propuna solutiile si sa gasim noi drumul?...
nu ma impresioneaza cu nimic albumul, grafica este mediocră, dar mi-a trezit nostalgie.
RăspundețiȘtergereCe m-ar interesa in mod deosebit, daca tot ati adus vorba, ar fi cele 2 parodii la care a contribuit si tov. Ion Ionașcu. Astept cu mare nerabdare. Sincer!
Abia revenit din vacanță (normal că mai vreau o vacanță!), sunt la fel de interesat ca și Dvs., dle Anonim, de „bestialele” parodii, cadou pt dșoara Poliana. Apropo, mai știe cineva ceva de dânsa?
Ștergereda, este bine-merci, sub oblăduirea fraților Păunescu. Sunt de apreciat pt că nu au uitat-o și se poartă frumos cu ea. La polul opus există o groază de contraexemple.
ȘtergereÎmi manifest și eu interesul pt parodiile realizate în colab. cu tov Ionașcu. Cred că sunt istorie adevărată.
Este foarte adevarat, albumul "Vacanta Cutazatorilor" este mai mult decat mediocru daca stai sa il judeci intr'un context european.
ȘtergereAm ezitat de foarte multe ori daca este cazul, atunci cand analizezi banda desenata romaneasca, sa o evaluezi intr'un context european, altfel spus sa pui in balanta tot ce s'a produs in Romania alaturi de ce s'a intamplat intr'o tara cum ar fi Belgia, o tara de 8 ori mai mica decat tara noastra dar cu o populatie de 10 milioane de locuitori...
Daca s'ar face o analiza strict cantitativa, numai productia belgiana si ce s'a publicat in aceasta tara in 8 luni al oricarui an din 1950 spre zilele noastre, ar depasi sensibil intreaga productie de banda desenata din Romania, din cei 65 de ani de cand se incearca aclimatizarea celei de'a 9a arte pe plaiurile mioritice!...
Despre calitatea benzilor autohtone, fie ca vorbim de scenarii sau desene, este loc de discutii interminabile. Subiectul mi se pare teribil de important si cred ca a sosit momentul sa purtam un dialog deschis si fara parti- pris- uri, despre valoarea Benzii desenate romanesti de pana acum...
In rest, "Vacanta Cutezatorilor" ramane doar un moment de nostalgie, vorba butadei "Ce tineri si frumosi eram pe vremea tovarasului Stalin!!!"...
Buna revedere, Antoine! Si eu sunt proaspat revenit din vacante si incerc sa ma reintorc la vechile tabieturi...
ȘtergereDin pacate, din cele doua albume pe care Ion Ionascu ca scenarist (foarte inspirat, de altfel!) si eu, ca desenator (pus in situatia sa rezolve o plansa pe zi, direct in culoare), nu am reusit sa salvez decat vreo duzina de diapozitive decolorate si incomplete (pe atunci singurul fotocopiator era Xerox-ul, iar acesta nu il gaseai pe toate drumurile!)... Curand, voi incerca sa le mai recuperez in Photoshop si le voi da drumul e blog... Pana atunci, incerc sa aflu daca domnul Ionascu nu a fost mai inspirat decat mine, fotocopiind cele doua albume- cadou. Mult mai interesant ar fi daca Poliana Cristescu ar fi pastrat cartile si ar consimti sa ler faca publice ( nu vad niciun motiv pentru care nu ar face'o, mai ales ca cele doua carticele sunt foarte libertine si ar dovedi o emancipare progresista fata de sistem a domnisoarei Cristescu!... ramane de vazut...)...
Ce se mai știe de Pompiliu Dumitrescu, dacă tot ați adus vorba?
RăspundețiȘtergerePompiliu Dumitrescu nu prea mai este printre noi... Ramane insa la fel de viu prin minunatele sale lucrari grafice.
ȘtergereDin pacate, nimeni nu pare interesat sa recupereze pentru Memoria nationala mostenirea grafica lasata de inaintasii nostril. Daca scotocesti pe Retea, cu mare greutate vei gasi informatii despre (de pilda) un grafician fabulos pe care l'a avut Romania in anii '50- '70 : Eugen Taru. Pe Wikipedia rom.. cea mai incompleta si eronata sursa de informare ( de fapt, dezinformare!) in romaneste, in loc sa gasesti cateva trimiteri spre marea opera a lui Eugen Taru, vei gasi o tampenie ca aceasta : "EUGEN TARU ... a fost un activist politic comunist în domeniul cultural, fiind cunoscut ca propagandist al realismului socialist promovat de regimul comunist."... Din pacate, istoria ilustratiei de carte romanesti, istoria afisului de teatru, de film sau publicitar romanesc este inca o carte cu file albe, in care nimeni nu se grabeste sa scrie macar un rand...
Astfel, activitatea cea mai interesanta ca grafician a lui Pompiliu Dumitrescu (respectiv, afisele sale pentru filme), este aproape necunoscuta marelui public. Pompiliu este graficianul care a facut cel mai mare poster pentru un film romanesc, respectiv pentru "The Last Crusade", titlul sub care a rulat filmul lui Sergiu Nicolaescu "Mihai Viteazul" in USA si Japonia: un afis foarte spectaculos, ce amintea de scoala italiana de afise de film din anii '60, una dintre cele mai remarcabile in epoca... Care dintre noi a putut uita afisul de la "Profesionistii", filmul din 1966 al lui Richard Brooks?...