Marea Evadare

                   Secolul XX este veacul care ne'a invatat sa traim in viteza a patra, obligandu' ne sa renuntam la traditionala contemplare cu care convietuiam intr'o simbioza pasnica de atata amar de timp. Omul modern nu mai are dispozitie sa admire un "artifact", modul de viata alert il obliga sa proceseze rapid informatia si sa reactioneze instantaneu. Reactia de tip "dinosaur" sau "iti pica fisa cam greu!" nu mai este tolerata intr'o epoca in care alegerea "passé-temps"-ului sau a distractiei se face printr'o simpla apasare pe telecomanda sau pe tastatura computerului !... Un caz atat de special ca cel al "Giocondei", la care Leonardo a tot revenit timp de 15 ani pana ce a hotarat ca a spus ultimul cuvant, este aproape de neconceput astazi... Tot asa, celebrele sfere concentrice de fildes sculptate cu migala de mai multe generatii de artisti chinezi: cine s'ar mai incumeta astazi sa capteze interesul fugar al unui public din ce in ce mai grabit, cu o lucrare atat de migaloasa?...
                    Vreau sa fiu bine inteles: prin afirmatiile spuse pe un tot atat de patetic nu caut sa aduc vreo acuza unei generatii care s'a hotarat sa traiasca altfel decat a facut'o generatia mea. Cum as putea'o face, cand eu la randul meu acum vreo 45 de ani ii dadeam de gandit tatalui meu, purtand parul ceva mai lung decat era pe'atunci etic si fredonand un adevarat manifest al acelei epoci, "My Generation" al celor de la ""The Who"?
             "People try to put us d-down (Talkin' 'bout my generation)
             Just because we get around (Talkin' 'bout my generation)
             Things they do look awful c-c-cold (Talkin' 'bout my generation)
              I hope I die before I get old (Talkin' 'bout my generation)"...
                    Insa inlocuirea unor valori si schimbarea criteriilor de evaluare la care suntem martori in ultimul timp nu se poate sa ne lase indiferenti: atata timp cat organismal este capabil sa reactioneze la stimulii exterior, fie ca e vorba de cald-rece, lovituri-mangaieri, sarut-muscatura..., creierul la randul sau trebuie sa reactioneze la schimbarile din rationamentul colectivitatii din care este parte. Ideal este, atata timp cat schimbarea impusa sau propusa inseamna un pas in fata, sa reusim sa ne adaptam la noul Modus Vivendi, renuntand la nostalgia "zapezilor de altadata", care nu inseamna altceva decat o frana in calea emanciparii.
                     Marturisesc ca imi este din ce in ce mai greu sa ma adaptez ritmului furibund in care se petrec schimbarile... Mania cu care noile generatii inlocuiesc aproape fara remuscari vechile valorile incepe insa sa'mi dea de gandit : dar daca au dreptate?... Daca Marea Evadare ne va arata drumul spre Libertate, spre adevarata Emancipare?...

                      Intr'o era a vitezei, arta trebuie sa se adapteze la noile cerinte. Intr'o lume saturata de informatie si "artifacts" care mai de care mai sofisticate, oare cum se poate orienta rapid si fara sa piarda prea mult timp, "consumatorul de cultura"?...
                      Boris Vallejo, un artist american de origine peruana, a inteles foarte rapid cele dintai comenzi ale "Advertising Art":mesaj simplu, culori tari ca intr'un panou publicitar si erotism cat cuprinde! Picturile sale erau foarte cautate in anii '80- '90 pretutindeni in lume, pentru coperti de romane, reviste, calendare, albume de arta...
                      Boris a gasit, daca nu Marele Drum de evadat dintr'o lume minuscula, cel putin o carare... Haide sa facem impreuna cativa pasi pe aceasta poteca serpuitoare!...