Hai sa vorbim despre lumea in care traim!... Despre B.D., muzica sau filmele care m'au influentat si sper sa'ti placa si tie. Sunt povesti care nu si'au mai gasit locul in "THE DARK SIDE OF LEE IVAS ANGHEL"...
luni, 21 iulie 2014
Un Tiran pentru linistea noastra !
In limbajul curent, revine tot mai des notiunea "dictator". Se pare ca este un cuvant la moda si care da fiori unei generatii crescute in fata televizorului...
DEX-ul ne spune transant ca Dictator inseamna : "In Roma antica , magistrat superior ales de Senat in vreme de razboi, de rascoale etc., pe o perioada de sase luni, cu puteri nelimitate"...sau " Persoană autoritară, care își impune punctul de vedere, voința; tiran, despot"...
Wikipedia, dupa ce ne invata originea cuvantului este si mai transanta: "Ulterior termenul va defini monarhi sau sefi de stat cu puteri nelimitate care au un regim de dictatură, fără recunoașterea altor partide politice din opoziție.O caracteristică a dictaturii este lipsa alegerilor democratice, nerespectarea drepturilor omului, suprimarea brutală a mișcărilor progresiste democratice."
Foarte greu de contestat o astfel de definitie. Daca Dex-ul este insa un instrument "rece", care' ti explica semnificatia unei notiuni si radacinile etimologice, de la Wikipedia te' ai astepta sa' ti ofere niscai explicatii cioclopedice, cum ar fi de' o pilda motivatia aparitiei dictatorilor. Daca in Roma antica istoria veche ne explica foarte simplu ca dictatorii erau alesi intr' o perioada de criza sociala tocmai pentru a evita ambiguitatile unei democratii, in perioada moderna Istoria uita sa ne mai explice de ce au aparut dictatorii si tiranii. Ori unul dintre cele mai importante roluri ale Istoriei este sa ne invete sa nu repetam greselile trecutului...
Istoria moderna este plina de dictatori: Franco, Salazar, Hitler, Stalin, Mao Zedong, Kim Ir- Sen, Ceausescu, Sadam Husein, Gaddafi iar mai nou, fara sa aibe cineva curajul sa' l declare dictator in gura mare, Putin... De cate ori vine vorba despre ei, Istoria si comentatorii scot rezervele de laturi si le arunca pe impricinati, pentru ca mirosul sa' i tina cat mai la distanta pe curiosi.
Si totusi... Nu doresc si nici nu sunt capabil sa devin avocatul acestora, dar o serie de intrebari sunt nevoit sa mi le pun: in ce imprejurari un stat a abdicat de la democratie si a ales calea dictaturii?... ce conditii sociale au impus o astfel de alegere?... au existat presiuni externe care au provocat o astfel de alegere extrema?... Sunt numai cateva intrebari carora in general li se ofera raspunsuri trunchiate, niciodata complete.
Marii dictatori, Stalin, Hitler sau Mao au aparut pe fondul unei pauperizari fara precedent a maselor largi. Rusia si China, tari extrem de bogate, au fost intotdeauna tinute departe de prosperitatea occidentala: idea ca aceste tari cu populatii foarte numeroase s' ar putea emancipa au dat intotdeauna frisoane Westului! Asa ca, Europa si America au inchis ochii in fata unor situatii sociale inacceptabile atat in Rusia tarista, cat si in China imperiala, mai ales ca erau partase la jaful sistematic la care erau supuse aceste uriase imperii. Revolutiile care i' au adus la putere pe Stalin si Mao sunt rezultatul unei indiferente politice a lumii Westului. Germania, intotdeauna o regiune prospera nu atat prin bogatia solului cat prin gradul inalt de mobilizare a spiritului national, a fost dintotdeauna un motor al dezvoltarii europene. Este de neinteles complotul marilor puteri impotriva Germaniei, dupa Marele Razboi Mondial, cand tara a fost ingenunchiata de saracie. Este suficient sa citesti "Obeliscul negru" de Eric Maria Remarque ca sa' ti faci o idee despre inflatia infioratoare din care Germania nu mai parea capabila sa iasa. In aceasta situatie, abdicarea germanului de rand de la regulile democratiei si alegerea dictaturii devine aproape o situatie de inteles...
Franco, Salazar, Mussolini si Hitler si' au strans coatele in fata pericolului rosu. Politica lor comuna impotriva comunismului a avut intotdeauna acordul celorlalte puteri occidentale (Franco in Spania si Salazar in Portugalia vor "dictatorii" bine merci in tarile lor multi ani dupa ce cel de' al Doilea Razboi Mondial se va fi incheiat, o dovada evidenta ca de fapt Westul nu este atat de deranjat de o dictatura, atata timp cat nu' i este deranjata politica internationala)...
Si dictatorii arabi au fost tolerati atata timp cat politica economica a Westului putea sa traga oaresce beneficii din raporturile bilaterale: in definitive, banii n' au miros! Mai mult, in Libia si mai ales in Irak era nevoie de o mana forte la conducere, pe care doar o dictatura o putea asigura. Odata cu caderea lui Sadam Husein era limpede pentru toata lumea ca s'a deschis Cutia Pandorei!...
Se pare ca nimeni nu este dispus sa invete ceva din Istorie. Lumea o citeste fie din obligatie, ca sa poata trece clasa, fie din pasiune si atunci o face ca si cum ar citi un roman istoric de aventuri... O fraza a devenit deja o butada: "Istoria se repeta!"...
Spirou si Fantasio aveau sa infrunte nu doar o data capriciile unui dictator. Aici, tiranul este chiar verisorul lui Fantasio, Zantafio, iar actiunea se petrece intr'un mic stat imaginar din America de Sud, acolo unde loviturile de stat sunt la fel de obisnuite ca rasaritul soarelui!...
Un gag minunat cu "adeziunea spontana a maselor largi la politica de stat": daca lozincile nu sunt suficient de locvace, un sut in fund poate sa faca minuni! O poanta care poarta marca Franquin & Rosy si care avea sa fie reluata cativa ani mai tarziu, in 1959 de Goscinny in "Lucky Luke"...
Aceeasi gluma povestita de Rene Goscinny pentru Morris in "Lucky Luke"...
Zorglub, celalalt mare dictator imaginat de Franquin si Greg...
La plecarea lui Franquin, Fournier este artistul care preia destinul acestei minunate serii care este "Spirou et Fantasio", timp de 9 albume... Si el a descoperit undeva prin Asia indepartata un dictator de opereta : Kodo!...
Dictatorii din "Tintin" sunt cat se poate de autentici si periculosi, chiar daca sunt prezentati intr'o nota comica...
Alternanta la putere dintre generalul Tapioca si generalul Alcazar, intr'o tara imaginara din America de Sud tine deja de folclor. Loviturile de stat se succed cu mare viteza, astfel ca cei doi dictatori nu prea mai au timp si de ceva transformari sociale. Scuze, am uitat de lozinca din décor, care in functie de dictatorul aflat la putere, aclama "Viva Tapioca!" sau "Viva Alcazar!"...
Herge se pare ca stie cate ceva despre dictatori...
Maurice Tillieux si un alt dictator din America de Sud in aventurile lui Gil Jourdan...
Basam Damdu, tiranul "galben" care era gata sa distruga civilizatia iudeo- crestina!...
"Blake & Mortimer" o serie belgiana de Edgar P. Jacobs de prin anii '50- '60, de un sovinism si rasism rar intalnit in banda desenata!...
Natacha si un tiran arab! Walthery se descurca admirabil...
Un alt tiran arab, plin de petrodollari si care isi poate plati orice extravaganta: aici il injura de mama focului pe agentul de politie, dupa ce a aflat ca amenda nu costa mai mult decat o Havana!...
Quentin Gentil, o banda desenata superba de Michel Greg...
... si in sfarsit, tiranul arab imaginat de Tillieux in "Gil Jourdan"...
Pentru toti dictatorii si tiranii pe care'i contabilizeaza cu multa ravna, la fel de vinovata este si Istoria, care nu a vrut niciodata sa explice mecanismul aparitiei a unor astfel de monstruozitati: orice boala are si o cauza si prevenind, evitam aparitia acesteia. Este un dicton din medicina dar care se potriveste si acestui tip de grava deviatie sociala...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Dar de sintagma „despot luminat” ce ziceți? Cui i-am putea lipi-o?...
RăspundețiȘtergereLui Bășică, cumva?... Ha, ha, ha.
ȘtergereDespot luminat... Tare mi'e teama ca expresia asta este ca o izmana care vine ca turnata, fara sa mai fie nevoie de orice alt retus, oricarui roman!... De ce spun ca ma tem? Fiindca, mi'ar fi placut sa putem sta la o masa comuna cu oricine din Europa, fara sa fim nevoiti sa maimutarim gesturile vecinului si demonstrand ca vorbim practic aceeasi limba. Curios este ca experienta asta am avut'o individual, fiecare dintre noi si sunt convins ca toti am trecut testul. Necazul nostru este ca examenul nu'l putem trece in momentul in care'l dam colectiv. Daca la nivel de individ, ne descurcam onorabil, la nivel de natie... Ehei, aici este problema si cred ca si tu ai simtit la fel ca mine... Suntem ca un motor in care toate piesele sunt perfect finisate si facute conform standardelor internationale, dar din pacate, in momentul ansamblarii un nebun le'a aruncat de'a valma, fara sa respecte instructiunile!...In aceste conditii, te mai miri ca "jucaria" nu functioneaza?...
ȘtergerePe meleagurile astea avem o meteahna paguboasa: niciodata, nimeni nu este vinovat pentru un esec! Asa ca, intotdeauna cautam tapul ispasitor oriunde altundeva, dar nu in ograda proprie!
Asa voi face si eu, doar sunt un demn locuitor al spatiului mioritic! Vina ar putea sa fie a autoritatilor, care niciodata nu si'au dorit un cetatean constient de puterea sa daca se uneste cu vecinul (se pare ca niciodata nu am ascultat cu atentie versurile de la "Hora Unirii"!)... Tot asa, am putea acuza preotul satului, care oriunde in lumea asta are o autoritate confirmata asupra oricaruia dintre noi... invatatorul din sat... primarul... toata lumea, in afara de persoana noastra!
De fapt, fiecare dintre noi este vinovat ca "masina" nu porneste de pe loc. De aceia exista o perspectiva conform careia lucrurile nu vor demara in Romania atata timp cat la putere nu se va instala o Dictatura... un despot luminat!... Iarasi incercam sa pasam raspunderea pe umerii altuia... Solutia trebuie sa fie la nivel de cartier, de strada, tot asa cum s'a intamplat oriunde in lumea asta. Cred ca primul pas este ca de Craciun sau de Paste sa deschidem usa, sa iesim pe palierul blocului si sa ciocnim un pahar de vin cu vecinul de alaturi, pe care habar nu avem cum il cheama, ce vrea si ce poate. Tampita solutie, nu'i asa?...
Aferim. „Românii - buni soliști, dar incapabili să cânte într-un cor!”
Ștergereabsolut superbă „Le dDictateur et Champignon”!
RăspundețiȘtergerePrietene, Franquin era genial... De abia acum, cand vezi cum il maimutaresc tot felul de epigoni plini de ifose, iti dai seama cat de mult a pierdut civilizatia... si nu exagerez de loc. Franquin a modelat cateva generatii de cititori din intreaga Europa, poate chiar din toata lumea. Replici din lucrarile sale ne revin pe buze de fiecare data cand situatia reala aminteste de cazuri fictive, imaginate de Franquin!...
Ștergerecum a fost, cum n-a fost Tătucul, dar le-a tras-o la toți: Hitler, Churchill, Roosevelt!
RăspundețiȘtergerePăi, nici nu putea altfel in vremurile alea.
Ștergere