Pentru mine, jucaria care se numeste Dvd player a devenit un "organ" vital,tot asa cum de pilda, complicata masinarie numita plaman artificial este necesara amaratului cu grave probleme de respiratie. Nu sunt in apele mele daca macar o data la doua zile nu apelez la aceasta jucarie magica. In continuare sunt fascinat ca apeland la o simpla telecomanda, doar cateva butoane, in orice clipa pot sa incep sa deapan toata istoria cinematografiei. Ca orice individ nascut inainte de 2.000 (cred ca acest an este un reper, daca nu chiar inceputul uriasei revolutii in care computerul si "memoriile la purtator" au inceput sa devina abordabile...) sunt coplesit de pasii uriasi pe care tehnologia ii face in ultimul timp, mai ales cand vine vorba de capacitatea de stocare a informatiei. Imi tot revine in amintire imaginea lui Alexandru Mironov intr'o emisiune despre frontierele Cunoasterii, in care, nemaiavand alte argumente in spijinul teoriei "no limits knowledge" si'a scos telefonul mobil, un aparat absolut la indemana oricui, naucindu' ne cu informatia ca banala jucarie are mai multa memorie decat intreaga misiune spatiala "Apollo 11", adica prima misiune in care un om, Neil " "That's one small step for [a] man, one giant leap for mankind." Armstrong, a pasit pe Luna!!!...
Alaturi de "memoriile la purtator" din ce in ce mai performante, Reteaua este cealalta uluitoare inventie a sfarsitului de secol XX. O sursa nesfarsita de informatii!... Din pacate, trebui sa fi prea naiv ca sa'ti imaginezi ca o arma atat de puternica cum este informatia ("Knowledge is Power!" afirma Francis Bacon), a fost lasata nesupravegheata, la indemana vulgului... Net-ul a facut posibila revolutia "permanenta" pe care si'au dorit'o americanii in tarile arabe, astfel incat o buna parte din lumea musulmana nu mai este capabila sa'si caute propria cale... Prin acelasi mijloc s'a incercat si destabilizarea Chinei, dar aici lucrurile nu s'au desfasurat asa cum trebuia, ca in "Manualul Micului Anarhist". Chinezii sunt mult mai prudenti si i'au prevenit pe cei de la Google ca devin indezirabili in spatiul virtual al Republicii Populare Chineze, daca vor continua sa tolereze transmiterea unor informatii capabile sa destabilizeze statul. Acest avertisment, care a fost de altfel imediat luat in serios (cine ar vrea sa piarda prietenia Chinei ?), este cat se poate de bun simt: democratizarea tuturor relatiilor intr'un stat nu se poate intampla decat atunci cand factorii implicati au suficienta maturitate ca sa priceapa nu numai drepturile dar si OBLIGATIILE care decurg dintr'o liberalizare a societatii respective!...
Inventia asta minunata care se numeste DVD mi' a permis "frunzarirea" unui film, lucru de neimaginat cu putin timp in urma: pe vizionare accelerata, poti sa ajungi la orice secventa care te intereseaza... Chiar daca risipa de timp este un pacat, marturisesc ca in felul acesta mi'am permis sa revad de nesfarsite ori o scena dintr'un film sau altul, care m'a marcat...
Printre eroii de film care mi'au "mancat" zilele, la loc de cinste bineinteles ca sunt Stan si Bran, adica Stan Laurel & Oliver Hardy, un cuplu de comici care ne'au invatat rasul pur si simplu, fara pretiozitati si artificii...
Un cuplu de actori si eroi care mi'au adus aminte de doua personaje de banda desenata, imaginate de Jean Tabary prin anii '50 : "Grabadu et Gabaliouchtou"!!! Doua nume de neinchipuit, aproape imposibil de pronuntat.
Pe vremea cand Marcel "Gai Luron" Gotlib era vecin cu Tabary in paginile revistei "Vaillant, le Journal de Pif", nu de putine ori acesta si'a permis sa'l tachineze amical pe colegul sau : daca ai sa urmaresti atent gagurile cu Gai Luron si Jujube, nu de putine ori in planul secund vei gasi graffiti-uri de genul "Aici am intalnit'o pe aleasa inimii mele, Tabary"... In preajma sarbatorilor de Craciun, Gai Luron se costumeaza in Pere Noel si incearca sa o "pacaleasca" pe Muriel, fetita lui Tabary... Mai tarziu, cand Gotlib devine editor cu "Fluide Glacial" si editura AUDIE, isi aduce aminte de seria care l'a "bantuit" : "Grabadu & Gabaliouchtou" a lui Jean Tabary... Si se hotaraste sa o editeze pentru prima data in album...
El este cel care boteaza cele doua personaje "cei mai mari tampiti din B.D."...
Jean Tabary nu mai are nevoie de vreo prezentare: el este dincolo de cuvinte, opera sa este prea vasta ca sa poata fi rezumata in cateva randuri... Pentru omul grabit, voi mentiona totusi in treacat cateva repere din cariera de aproape o jumatate de veac a lui Tabary : "Totoche"...
..."Totoche" in varianta "Poche"...
... "Iznogoud", o serie desenata pe scenariile lui Rene "Asterix" Goscinny ( la moartea acestuia, Tabary, de altfel el insusi un scenarist de prima mana, va prelua si partea de povestire). Marele succes avea sa vina insa odata cu ecranizarea povestirilor cu Iznogoud intr'un serial de animatie pentru televiziune...
... "Corinne et Jeannot", doua personaje desprinse din gasca lui Totoche si care aveau sa delecteze cititorii revistei "Pif" timp de vreo 6 ani...
... "Valentin, le Vagabond", un personaj nascocit pentru revistele "Record" si "Pilote"...
... "Richard et Charlie", poate cele mai interesante personaje ale lui Tabary, cele cu care avea sa debuteze in 1956 in "Vaillant"...
O scurta croaziera pe deasupra micului univers al lui "G. & G."...
Cu multi ani in urma, un pustan pe nume Vitec Bogdan este vrajit de universul debil, aproape suprarealist al lui "G. & G.". Imagineaza vreo 30 de noi tembelitati cu cei doi cetateni iresponsabili, pe care le publica in "Mini Azi", suplimentul saptamanal al cotidianului "Azi" si "editeaza" vreo 3 brosurici cu alte ineptii avandu'i pe cei doi drept ERORI ( cand am sa reusesc sa le descopar prin arhive, promit ca am sa revin!)... O inventie minunata a lui Bogdan: plictisit sa tot numere degetele personajelor, incepe sa le deseneze la "inspiratie", astfel incat la un moment dat, acestea au si cate 20 de degete la fiecare mana, daca esti suficient de nebun ca sa le numeri! Curat suprarealism...
Bogdan Vitec nu mai deseneaza "G. & G."... Nu mai deseneaza banda desenata... Deseneaza aeroporturi, cladiri futuriste... Este architect, dar cred ca undeva pitit in sufletul lui mai exista un copil care'si ascute rabdator creioanele si asteapta vremi mai bune, cand lumea o sa aibe din nou nevoie de un strop de nebunie...
Nu am avut cunoștință de Bogdan Vitec și de legătura lui cu bedeul. Pas mal du tout!
RăspundețiȘtergereBogdan Vitec alaturi de Laurentiu Parota si Nicu Moldoveanu, constituiau in urma cu vreo 18 ani o gasca foarte interesanta, pasionati deopotriva de arhitectura dar si de banda desenata. I'am cunoscut la Biblioteca Franceza, sectiunea B.D, unde nemultumiti doar sa lectureze albumele si revistele belgiene si franceze, scoteau caietele de desen si schitau crochiuri dupa imaginile care'i interesau. Parota, astazi art director la o firma care se ocupa de grafica digitala, era chiar interesat de tehnicile grafice, o pasiune pe care o gasesti din pacate, tot mai rar la un desenator incepator, care de cele mai multe ori este multumit ca reuseste sa exprime grafic o idee. Daca vrei, prietenia cu cu cei 3 "arhitecti" a continuat o vreme la PNC, dupa care fiecare a luat'o pe cararea sa... La scurta vreme dupa aparitia unui volum care se pretinde "Istoria Benzii Desenate Romanesti", semnat de Alex Ciubotariu si Dodo Nita, unul dintre ei a remarcat cu tristete ca "miscarea" lor entuziasta a trecut complet ignorata, desi la vremea respectiva au publicat impreuna peste 150 de planse (Parota chiar a realizat un numar de planse in colaborare cu Inspectoratul general al Politiei Capitalei, un "client" deloc neglizabil)! Este curios si penibil in acelasi timp, ca intr'o tara in care toata banda desenata autohtona publicata incape cu usurinta pe un raft potrivit ca dimensiuni, de la o biblioteca, in Istoria care o consemneaza nu s'a gasit un loc pentru a cita o miscare coerenta si in evident progres.
ȘtergereCineva ar trebui sa explice pe intelesul tuturor ca un istoric, la fel ca si un critic sau un simplu comentator, are o mare responsabilitate cel putin fata de cei care'l citesc astazi, daca mentionarea posteritatii nu este cumva o vorba prea mare atunci cand ne referim la b.d. romaneasca...
„cine ar vrea să piarda prietenia Chinei?” Doar niste fraieri ca noi, care chiar au avut alaturi prietenia ei. niste diplomati israelieni confirmau la inceputul anilor 90 ca singurul prieten adevarat pe care l-a avut romania vreodata a fost china.
RăspundețiȘtergereDin pacate, niciu om politic de dupa 1990 nu a inteles (eu cred ca de fapt nu a vrut sa inteleaga, caci nu'mi vine sa cred ca avem o clasa politica atat de iresponsabila si tampita!...) ca o prietenie se castiga foarte greu dar se pierde atat de usor!... China, Rusia, Iugoslavia, Cuba, tarile Arabe... sunt numai cativa dintre prietenii apropiati candva si pe care astazi i'am pierdut.
ȘtergereAm un prieten iresponsabil care pretindea ca decat prieten cu Rusia, mai bine de unul singur pe o insula pustie!... O prostie mai mare, foarte greu de debitat... Cu atat mai mult cu cat o prietenie intre state nu inseamna gratarul consumat in gradina din spatele casei si nici sticla de vodka bauta impreuna, ci tratate economice bilaterale, schimburi de marfuri si servicii, o piata comuna cu privilegii pe care cei doi parteneri trebuie sa si le asigure reciproc!!!
Iarniste piete cum sunt cele reprezentate de China si Rusia, nu sunt usor de castigat. In continuare cred ca cei care raspund cu usurinta unor comenzi externe, renuntand iresponsabil la niste legaturi traditionale, construite de'a lungul deceniilor cu mari sacrificii de generatia mea si a ta, sunt perfect responsabili de ceea ce fac, adica sabotarea Economiei Nationale!...
exact, exact, clasa noastra politica este si iresponsabila si tâmpita! Din pacate, Ei sunt Noi.
Ștergere