Daca vei avea candva ocazia sa rasfoiesti mai multe titluri de publicatii europene de banda desenata din epoca eroica, ma refer la anii '60- '80, atunci cand periodicele erau veriga ce nu putea sa lipseasca intre o serie B.D. si cititor, vei remarca un usor aer familiar chiar intre revistele concurente. Este normal sa fie asa caci toate aceste saptamanale se adresau cam aceluiasi segment de varsta. Revistele importante care au mers umar la umar timp de mai multe decenii sunt urmatoarele:
- "Spirou", o revista belgiana editata in 1938 de Jean Dupuis si care apare si astazi! Timp de vreo 2 decenii, revista a cunoscut si o editie franceza, singura deosebire intre cele doua versiuni constand in paginile de publicitate si anunturile locale, iar uneori cate o serie de interes local ce aparea numai in editia interesata...
- "Vaillant" ( "Vaillant, le Journal de Pif", "Pif Gadget" ) este o revista saptamanala editata din 1945, imediat dupa incheierea celui de'al doilea Razboi Mondial, de Partidul Comunist Francez cu largul sprijin al camarazilor de "suferinta", mai ales al PCUS din Uniunea Sovietica! Saptamanalul va aparea fara intrerupere pana in 1993 iar in perioada "gadget" va reprezenta un adevarat fenomen de presa, neegalat vreodata in lumea publicatiilor pentru copii din Europa: de 2 ori din cauza gadgeturilor si o data din cauza "mortii lui Rahan", revista atinge un tiraj de cate 1.000.000 de exemplare!!!
- "Tintin" va fi editata incepand cu 1946 de editura Le Lombard a lui Raymond Leblanc si va cunoaste curand o editie olandeza ("Kuifje") si una pentru publicul francez. Revista va aparea pana in 1988 sub acest titlu, dupa care va agoniza pana in 1993 sub numele "Hello BeDe" (anii '90 au fost practic ultimii ani in care au mai aparut reviste de banda desenata, politica editorilor indreptandu'se spre albumele de banda desenata... fireste, cazuri izolate de reviste care au incercat sa reinvie fenomenul au mai existat : "Pif" a avut un come-back de 4 ani ca publicatie lunara, "Lanfeust" este un magazin lunar editat cu oarecare succes din 1998 de Ed, Soleil, "BoDoi", un al periodic lunar ce si'a incercat norocul din 1997 pana in 2.008, "Vecu" un magazine lunar editat timp de vreo 5 ani de Glenat..., dar ca fenomen de masa, asa cum a fost timp de peste 40 de ani, epoca revistelor B.D. putem spune ca a apus definitiv )...
- "Pilote" sau saptamanalul editat de Ed. Dargaud din 1959. Din 1974 revista devine lunara si mai traieste, in diferite formule si combinatii, pana in 1989...
Fiecare publicatie a incercat sa'si formeze un nucleu dur, constituit dintr' un grup de scenaristi si desenatori, in jurul carora gravitau ceilalti artisti atrasi de prestigiul initiatorilor. Aceasta polarizare initiala a dus curand la formarea unor caracteristici individuale pentru fiecare publicatie.
Astfel, "Tintin" era recunoscuta pentru politica sa grafica, botezata in anii '70 de graficianul olandez Joost Swarte drept "linia clara", o caracteristica impusa de stilul précis al lui Herge, parintele spiritual al lui Tintin & Milou, un stil care va fi urmat fara contestatie de Edgar P. Jacobs, Jacques Martin, Willy Wandersteen, Tibet, Craenhaals...
Mult mai libera ca stil grafic, revista "Spirou" va refuza rigiditatea lui Herge si va lua drept model plasticitatea lui Jije, cel care descoperea avantajele pensulei, plasticitate ce va fi dusa pe cele mai inalte culmi ale maiestriei grafice de Franquin...
Avand parte de artistii cei mai puternici ca personalitate in anii '50 ( Poivet, Gillon, Coelho, Arnal, Cezard, Le Guen..., "Vaillant" este recognoscibil pentru tendinta sociala si usor politica a scenariilor sale...
Revista "Pilote", venind pe lume ultima, s'a putut bucura in tihna de experienta surorilor mai mari. Amprenta cea mai vizibila care individualizeaza aceasta revista este data de Rene "Asterix" Goscinny, cel a carui deviza a fost intotdeauna "sa invatam sa ne distram inteligent"!
Dupa un inceput de tip gulag, in care fiecare revista isi fideliza colaboratorii, obligandu'i sa nu paraseasca ograda, in lumea B.D. se deschid "frontierele" si artistii incep marea migratie!
Greg este unul dintre cei mai "plimbati" autori: de la revisrta "Tintin", unde a debutat ca scenarist pentru seria lui Franquin, "Modeste & Pompon", la "Spirou"unde a scris mai multe scenarii pentru "Spirou & Fantasio", la revista "Vaillant" unde a inventat seria "Quentin Gentil" si in sfarsit la "Pilote" unde l'a "ouat" pe "Achille Talon"!...
Gotlib debuteaza in "Vaillant" si curand il va inchipui pe "Gai Luron", un personaj in care la inceput nu a prea crezut, acesta fiind doar o simpla replica a catelusului Droopy al lui Tex Avery... cam in acelasi timp asediaza revista "Pilote" cu "Les Dingodossiers", o serie scenarizata de Goscinny si care se va transforma in legendara "Rubrique a brac", atunci cand Goscinny, debordat de munca pentru Asterix, renunta la seria lor comuna...
Tabary, artistul care a facut cei dintai pasi in paginile revistei "Vaillant" cu "Richard & Charlie", largindu'si curand galeria de personaje cu "Totoche", "G & G", "Corinne & Jeannot", va descoperi alte oportunitati in paginile saptamanalelor "Record" si "Pilote", cu noi personaje: "Valentin, le vagabond" si celebrul "Iznogoud"...
Victor Hubinon, dupa ce parea de neclintit din curtea lui Dupuis, unde a imaginat impreuna cu Jean- Michel Charlier peste 50 de albume cu "Buck Danny", "Tiger Joe", "Surcouf"..., va incepe o a doua tinerete, desenand aventurile piratului "Barbe Rouge" pentru "Pilote"!!!...
Exemplele de artisti migratori sunt atat de numeroase incat ma opresc aici... O concluzie insa poate fi trasa cu usurinta: asemanarile dintre revistele rivale se datoreaza in primul rand transferurilor permanente de scenaristi si graficieni, de la o revista la alta.
Chiar daca pe atunci nu existau institute de sondare a opiniei publice, referitor la preferintele publicului in materie de banda desenata, editorii stiau foarte bine ce anume asteapta publicul de la ei. Fiecare revista avea un sondaj anual, in care rubricile si seriile revistei erau supuse votului popular ( asta nu inseamna ca un astfel de vot este infailibil: in urma unui astfel de referendum, poate cea mai interesanta serie din "Tintin", "Ouampah- Pah" de Goscinny & Uderzo, a fost nevoita sa'si intrerupa aparitia!!!). Mai mult, intre redactie si cititori exista un permanent schimb de opinii, ceea ce permitea revistei sa se amelioreze din mers.
Mai mult, fiecare editor mai arunca o privire in gospodaria vecinului, observand ce se cauta pe piata. Astfel, daca in revista "Spirou" erau publicate aventurile cu cowboys ale lui "Red Ryder" de americanul Fred Harman, "Vaillant" raspunde prompt cu "Sam Billie Bill" de Lecureux & Nortier. Atunci cand redactia de la "Spirou" decide ca "Red Ryder" nu mai corespunde exigentelor noilor generatii, mult mai emancipate si pretentioase, Jije propune un alt format western, mai dinamic si modern, "Jerry Spring" (o serie fara de care este greu de imaginat o serie ca "Blueberry" de Charlier & Gir!)... la randul lor, cei de la "Vaillant" il scot fara remuscari la pensie pe Billie Bill si il imping in fata pe "Teddy Ted", mai intai imaginat de Kamb & Hidalgo, apoi impins pana la perfectie de Lecureux & Forton...
Daca in "Spirou" avea un succes remarcabil o serie aviatica ca "Buck Danny" de Charlier & Hubinon, de ce nu s'ar intampla la fel si in paginile revistei "Vaillant"? Astfel, apare "Bob Mallard", desenat modest intru inceput de Remi Bourless, iar apoi de Hidalgo, si in sfarsit devenind o serie de top pe scenariile pasionante ale lui Jean Sani si desenate cu mare maiestrie de Andre Cheret!... La randul lor, cei de la "Pilote" il imping in fata pe "Michel Tanguy", o serie cu avioane de Charlier & Uderzo, iar "Tintin" raspunde cu un alt erou, "Dan Cooper", un aviator din Fortele aeriene canadiene imaginat de Albert Weinberg...
Si seriile desenate cu pustani au mare cautare in anii '50 si '60... "Vaillant" le raspunde in 1959 celor de la "Spirou" (care publicau din 1954 o serie imaginata de Charlier & Mitacq, "La Patrouille des Castors", aventuri care aveau drept eroi o patrula de cercetasi) cu "Totoche", o poveste minunat scenarizata si desenata de Jean Tabary...
Formula utilizata de Tabary, ca punct de plecare pentru rocambolestile aventuri in care sunt implicate personajele sale, este arhetipala: Totoche, eroul principal, este viteaz, altruist si fara fisura din punct de vedere moral; Bouboule este grasanul echipei (pe atunci nu exista notiunea de minoritate discriminata si ironizarea unui defect fizic ce putea fi remediat printr'un efort de vointa, era chiar incurajata!); Corinne & Jeannot erau comicii grupului, cei care reuseau sa destinda atmosfera atunci cand tensiunea bine regizata de Tabary, atingea cote alarmante; "Inginerul" era genul de tocilar, cel care avea raspunsul la orice problema tehnica ivita...
"Totoche" este genul de poveste care dincolo de pasiunea cu care o parcurgi, iti propune un model de a fi, iti vorbeste despre prietenie si te face sa intelegi ca nimic nu este mai important decat relatiile dintre oameni...
Cum rezolva Totoche o situatie jenanta...
... aceeasi situatie, din perspectiva lui Jeannot!...
Prima poveste a gastii lui Totoche este legata chiar de maidanul si bordeiul aferent de pe acest teren, pe care pustanii il revendica si intr'un final, reusesc sa il castige (daca ai fost de curand la Paris, vei realiza cat de mult a evoluat orasul si cat de aberanta pare povestea, acum, in aceste decenii atat de pragmatice!!!)...
La inceputul anilor '60 Michel Greg este inca un necunoscut, dar un necunoscut plin de talente: a facut cateva gaguri cu "Modeste & Pompon" pentru Franquin in revista "Tintin" si de asemenea cateva scenarii pentru "Chick Bill", seria lui Tibet...
Este bine primit la redactia "Vaillant" si i se propune sa modernizeze "Totoche", seria lui Jean Tabary care incepea prematur sa capete un miros de arhiva... Fireste, Tabary, unul dintre cei mai importanti autori europeni de banda desenata, refuza. Redactia "Vaillant" destul de duplicitara, ii propune lui Greg sa creeze o serie paralela, identica cu universul lui "Totoche": astfel, apare "Quentin Gentil" sau "Les As", o serie foarte asemanatoare universului lui "Totoche": Quentin Gentil = Totoche; Calixte = l'Ingenieur; Pivoine = Bouboule; Mouche = Corinne...
Poate ca premisele sunt incorecte, dar cititorul este singurul beneficiar al acestei intelegeri: ambele serii sunt geniale, poate tot ce s'a facut cel mai bine in acest domeniu.
Mult mai tarziu, reactioneaza si "Spirou": in 1962 Jean Roba propune o alta gasca de cartier, "La Ribambelle". Noutatea: un negrisor lungan, un scotia zgarcit asa cum ii sade bine oricarui scotian si un doi gemeni asiatici, mari experti in arte martiale!...
O alta banda de pustani, golanii din cartier : Les Caimans!
Charlier & Mitacq si prima serie europeana despre un grup de copii : "La Patrouille des Castors". O serie care ani de zile va asigura succesul revistei "Spirou"...
Copiii din jungla de asfalt...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu