Probabil de la cei dintai pasi pe care i'a facut timid si plin de spaime pe scoarta pamantului, omul si'a cautat repere ca sa'si poata gasi calea de'ntors acasa, indiferent ca acasa insemna pestera, cortul, bordeiul sau palatul in care' si ducea traiul. Cand curajul i'a dat aripi si curiozitatea sau nevoia l'au manat tot mai departe de cuibul sau, nu au mai fost suficiente cele cateva semne care'i marcau teritoriul, adica vreun bolovan mai colorat, un arbore stramb sau o colina mai inalta... Le Petit Poucet, personajul din basmul lui Charles Perrault, este cel mai mic dintre cei 7 frati pe care parintii impinsi de saracie, vor sa'i piarda in codru. Prevazator, copilasul isi umple traista cu pietricele albe pe care le presara pe cararea din padurea intunecata, reusind astfel sa gaseasca drumul spre bordeiul parintesc.
Tezeu, hotarat sa scape fecioarele si tinerii efebi atenieni de la sacrificiul pretins de monstrul din Creta, nu indrazneste sa patrunda in Labirint ca sa infrunte Minotaurul decat dupa ce Ariadna il invata cum sa se descurce in incurcatul dedal, acolo de unde nimeni din cei care intrasera, nu s'a mai intors. Cu ajutorul unui ghem ("Firul Ariadnei") ce'l tot desfasura pe masura ce avansa in fiorosul labirint, Tezeu va regasi calea de intoarcere, odata uciderea Minotaurului implinita...
Nevoia de a se descurca intr' un tinut care inca nu' i era prieten, l' a obligat pe cel dintai om sa priveasca cu atentie in jurul sau, caci orice reper ii putea fi de mare ajutor. Iar primele ajutoare i' au venit chiar de la harta celesta: Soarele, Luna si Stelele au fost cele dintai jaloane care l' au impins sa pribegeasca tot mai departe. Prudent, omul si' a notat fiecare pas facut, astfel ca foarte curand au aparut primele harti, ce' i vor permite de' acum incolo sa' si gaseasca drumul mult mai usor. In epoca glorioasa a Marilor Descoperiri, atunci cand Cristofor Columb, Vasco da Gama sau Magellan, cu foarte mari sacrificii ne' au invatat ca pamantul este rotund si mult mai mare decat am fi putut visa oricare dintre noi, hartile cu rutele maritime spre noile tinuturi erau pazite mai strasnic decat orice comoara si erau departe de a fi un bun public (De fapt, cam acelasi lucru se' ntampla si in zilele noastre, atunci cand vorbim de hartile geologice, adica acele documente care cartografiaza bogatiile naturale din subsol si care sunt ravnite de orice companie multinationala; dupa "revolutia" din decembrie 1989, cand s' a dat startul la Marea Praduiala si cei alesi s' au pus pe treaba cu toata ravna, de s' a ales praful din toata economia romaneasca, au fost negociate si hartile geologice... Pai cum altfel crezi ca in Apuseni, fara niciun fel de forare s' au descoperit zacaminte aurifere si mai ales, alte metale rare?... s' au chestia cu gazele de sist, unde s' a mers pe sest (n'am putut rezista sa nu fac un calambur tampit!) ?...). Omul a inteles repede ca fara drumuri cunoscute si sigure nu se poate face negot ( o indeletnicire pe care romanul probabil ca o considera cu mult sub demnitatea sa, caci altfel nu pot intelege de ce Romania nici in ziua de azi nu are 2 autostrazi care sa lege vestul cu estul si nordul cu sudul, racordandu' ne macar in acest fel la pulsul Europei ) !...
Astazi probabil ca fiecare palma de pamant a dost cartografiata si scotocita, astfel ca pentru potolirea dorului de duca al noilor aventurieri nu a mai ramas decat fundurile oceanelor si cararile inca nebatute dintre stele...
Intr' o lume in care reperele au fost identificate iar jaloanele de mult au fost plantate in pamant, s' au nascut in continuare visatori pe care banalul cotidian si rutina unor legi ale stiintelor exacte nu ii mai multumeau. Nevoia de altceva este pasul inainte pe care fiecare dintre noi ne' ar placea sa fim capabili sa' l facem, dar cei mai multi dintre noi nu avem habar incotro ar trebui sa pasim. De cate ori nu ai auzit in jurul tau fraza devenita aproape un dicton : "din pacate, nu mai este nimic de inventat!" ?... Cu laitmotivul asta nu a fost de acord cetateanul care a inventat roata... nici cetateanul Newton... nici Einstein... Ei si atatia alti cetateni care au avut curajul sa intinda piciorul si sa paseasca spre un altceva pe care doar il banuiau, fara sa' l vada. "Curajul de a pasi alaturi de drumul batatorit"!...
Un viteaz care a avut curajul sa priveasca in alta directie decat cea in care ne uitam cu totii a fost Mobius. Nu Moebius (Jean Giraud), el insusi un deschizator de drumuri si cu care multora dintre noi, cei care transpiram cu pensula si tocul in mana, ne' ar placea sa ne identificam...
August Ferdinand Mobius, un matematician si astronom german din secolul XIX. Nu prea stiu mare lucru despre viata si opera sa... Stiu doar ca la un moment dat a avut o strafulgerare, inventand ceea ce cunoastem azi drept "Inelul lui Mobius" ("Banda Mobius")... O suprafata cu 2 dimensiuni intr' un univers tridimensional!!!
"Banda Mobius" in diferite variante, inclusiv celebra sigla "Renault"!...
 |
   Tulburat de aparentul paradox constituit de "Banda Mobius", Escher (Maurits Cornelis), un artist olandez din secolul trecut, isi dedica aproape intreaga cariera descifrarii tainelor acestei fasii de hartie rasucita. Lucrarile sale grafice, litografii sau xilogravuri, continua si astazi sa ne emotioneze...      |
Tot in secolul trecut, prin anii '60- '70, Philippe Druillet intra pe usa din fata la celebra revista pariziana "Pilote". Rene "Asterix" Goscinny este cel care tine in mana destinele acestui saptamanal de banda desenata si este socat de imensul spirit novator al tanarului grafician, perfect necunoscut pe atunci. Druillet debuteaza cu cateva povestiri avandu' l drept erou pe Lone Sloane, neo-terrianul cu ochii rosii, un vagabond spatial jumatate pirat, jumatate justitiar. Ulterior, cele 6 povestiri vor aparea in volumul "Les Six Voyages de Lone Sloane"... Urmeaza "Delirius", un mare roman grafic pe un scenariu genial de Jacques Lob. Restul e Istorie...
Influenta lui Escher asupra lui Philippe Druillet este imensa...
Un poster de tinerete al lui Boris Valejo, foarte inspirat de grafica lui Philippe Druillet!...
In "Delirius", Lone Sloane intra intr' un fel de mall al placerilor, care se numeste... PALAIS D' ESCHER!!!...
In cele cateva planse pe care Sloane le petrece in "PALAIS D' ESCHER", Philippe Druillet citeaza o multime din lucrarile lui M.C. Escher, care este evident ca l'au emotionat...
Mobius... Escher... Druillet... si astfel, cercul s' a inchis...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu