Un Veac cu Soledad...

               Ingerul Gabriel s'a reintors la dreapta Domnului cand misiunea sa s'a incheiat. Trebuia sa intelegem ca nu va mai reveni printre noi, atunci cand el a cerut la ghiseul cu geamlic afumat si murdar de cate nasuri lipite de el avusese parte, doar un bilet dus... Iar trenul a pornit atat de repede, incat nici batistele n'am mai apucat sa le fluturam, asa cum se cuvine cand dintre noi pleaca o persoana draga. Doar baticul rosu al lui Soledad flutura ca aripa ranita a unui albatros... Soledad, ca o vadana ce nu'si va mai arata niciodata cuiva parul negru despletit, acum acoperit cu o basma sangerie... Soledad, singuratatea ultimelor clipe...
               Gabriel s'a straduit sa ne faca ingeri... Nu a reusit, este atat de greu sa exorcizezi pacatul!... In schimb, noi am reusit sa'l facem sa semene cu noi, l'am invatat sa iubeasca tequila si culorile tipatoare, care nu au prea multa cautare in Paradis...
                Sunt sigur ca a plecat fara pareri de rau... In definitiv, ce ar putea sa regrete plecand dintr'o lume foarte zgomotoasa, prea colorata si plina de pacate?... Nimic, absolut nimic!
                In sfarsit, poate o cerveza rece sau o tequila servita cu cateva graunte de sare si o felie de lamaie verde...
                Si, daca ma gandesc foarte bine, poate si o muchacha muy bien... Nu ar strica nici cateva picturi "zgomotoase" de Diego Rivera, numai bune sa'ti incalzeasca sangele cand tensiunea iti scade alarmant...
                S'ar putea sa simta lipsa poncho-ului din lana de lama, ce te'nvaluie protector, sau a sombreroului urias care te face sa te simti tare hombre cand il arunci in tarana si joci in jurul lui ca un gallo... S'ar putea sa simta un pic lipsa unei fiesta galagioase sau cel putin a unui el mariachi ce foloseste cu aceeasi indemanare chitara dar si navaja... Poate va duce dorul pampasului cu iarba grasa, mai inalta decat acel caballo ce te'a purtat cu fidelitate in spinare, de'a lungul si de'a latul tinutului, printre mandrii gauchos manand la vale turmele de vacas... Unde sunt tortillas si polenta de altadata, stropite cu mescal sau pulque ce'ti ard toate maruntaiele?... Dar strachina cu frijoles otravita cu pimientas rojos?...
               Poate i'ar fi placut un pic sa mai scrie o data versurile lui Jose Marti:

"Con los pobres de la tierra

Quiero yo mi suerte echar:

El arroyo de la sierra

Me complace más que el mar."... Sau sa se amestece macar pentru o clipa intr'o Mercado printre peones amarati, veniti la targ sa'si vanda saracia...

      Poate ar vrea sa'i stranga barbateste mana lui Simon Bolivar sau sa se reculeaga o clipa in jungla boliviana unde a sfarsit Che, incoltit de fiarele orasului?... sau sa mai imagineze pentru o alta generatie un alt "Cien Anos de Soledad"...

                       Sunt sigur ca a plecat fara pareri de rau... In definitiv, ce ar putea sa regrete plecand dintr'o lume foarte zgomotoasa, prea colorata si plina de pacate?... Nimic, absolut nimic!

                            Dodi Teodorescu Romanati a rescris povestile lui Marquez, cu acelasi stilou... Doar ca a preferat literelor, desenul baroc...