A Playboy for Little Annie

                    
         Pe la inceputul anilor '60,  "American Dream" era idealul ravnit de orice pustan din Europa, indiferent ca era de dincolo sau de dincoace de invizibilul Zid ce destramase batranul continent in doua sisteme politice opuse. Un vis din care multi nu ar fi vrut sa se mai trezeasca vreodata... Un vis foarte bine intretinut de Media de peste ocean. Fabrica de Vise numita Hollywood functiona la intreaga capacitate, pe portile ei aurite iesind in permanenta surogate de realitate, prezentate publicului in culori exaltate, Tehnicolor si pe ecrane de nu puteai sa le cuprinzi cu o singura privire, CinemaScope ( In fata concurentei agresive pe care Televiziunea o facea de ceva vreme Cinematografelor, producatorii au incercat sa transforme deja banalele proiectii de filme in super-spectacole... si au reusit! Prima productie pe ecran lat a fost blockbusterul "Tunica" -"The Robe" din 1953, un film cu Richard Burton adaptat dupa un roman cu subiect biblic scris de Lloyd C. Douglas in '42 si care s'a bucurat de un succes planetar... Desi folosit de cateva cateva decenii in productia de filme de la Hollywood, din cauza preturilor de productie exagerat de mari Tehnicolorul va fi folosit pe scara larga de abia spre sfarsitul anilor '50 ; mari succese anterioare acestei date, in culori flamboiante sunt niste filme pe care e imposibil sa nu le cunosti: "Gone with the Wind", "The Adventures of Robin Hood" cu Errol Flynn in rolul titular, "The Wizard of Oz" cu Judy Garland sau "Snow White and the Seven Dwarfs", primul desen animat de lung metraj, realizat de Walt Disney in 1937...). Aceste inovatii din tehnica cinematografica folosite in productii extreme de costisitoare si cu subiecte pasionante vor merita fiecare banut investit: salile de spectacole sunt din nou pline  iar aplauzele publicului incurajeaza producatorii sa sponsorizeze iarasi si iarasi, aceleasi minunate vise Tehnicolor.
       Establishmentul este foarte constient ca visul trebuie intretinut, indiferent de pret. Cand un artist este pe cale sa destrame prin atitudinea sa contestatara un "vis" atat de minutios construit, el este imediat "inghitit" si  asimilat de sistemul atat de bine pus la punct. Astfel, Elvis Presley care risca sa transmita publicului sau din ce in ce mai insemnat un mesaj destabilizator, prin atitudinea sa rebela, este cumparat si devine parte a "Visului American". Dupa un inceput promitator in cinematografie cu "Love me tender". "Jailhouse Rock" sau "King Creole", Elvis incepe sa joace in filme produse la kilogram. Calitatea conteaza prea putin, atata vreme cat marea vedeta este filmata in Tehnicolor si CinemaScope! Chiar si niste nonconformisti ca "The Beatles", care in timpul turneului lor istoric din USA au provocat adevarate crize de isterie colectiva in randul fanilor, nemaivazute pana atunci la un nivel de masa, sunt nevoiti sa abdice si apar mai intai in emisiunea televizata a lui Ed Sullivan, un foarte important formator de opinie american, agreat de Establishment. La celebrul lor concert de pe Shea Stadium din 1965, cei patru Beatles apar imbracati cu niste sacouri bizare, gen uniforma militara si cu Steaua lui David pe piept, pusa la vedere (Am incercat sa gasesc o explicatie pentru acest gest aparent lipsit de sens : in acea epoca, impresarul grupului era Brian Samuel Epstein, un evreu foarte descurcaret si persuasiv; in 1964 in Palestina, gard in gard cu statul Israel, se infiinteaza OEP- Organizatia pentru Eliberarea Palestinei iar la mai putin de un an, in 1965 au loc primele atentate semnate Al Fatah!... Costumatia Beatles-ilor este o forma de protest impusa de Epstein?...) !!!...
      Dean Martin, o alta voce fabuloasa a Americii si cu mare impact asupra publicului, este "inrolat" pentru perpetuarea frumosului "American Dream". Vocea sa inconfundabila fredoneaza acelasi gen de cantec-siropel, cu mare priza la public. La fel si majoritatea filmelor sale, un lung sir de divertismente ieftine, nascocite la repezeala pentru a decupla marele public de la cotidian...
       

 

            John Wayne este o alta "piesa" importanta in acest joc "De'a v'ati Ascunselea"... Un joc de care americanii, si nu numai ei, incep sa se sature prin 1968, atunci cand zgomotul elicopterelor si al bombardamentelor din Vietnam incep sa se auda si la Washington... Este sfarsitul unui vis frumos... Sfarsitul visului American...

             Revista "Playboy" este si ea o piesa din uriasul joc de Puzzle numit "American Dream" iar banda desenata "Little Annie Fanny" ce apare in paginile acestei publicatii lunare, pe un scenariu de Harvey Kurtzman  si desenata de Will Elder, este o parodie continua a modului de viata american si a societatii de consum. Opozitia lui Kurtzman & Elder fata de  modul de viata american este insa lipsita de vlaga si neconvingatoare ( este lesne de inteles ca Harvey Kurtzman nu putea sa demoleze un sistem care'i oferea cea mai insemnata suma de bani care se platise vreodata pentru o banda desenata!).  Adevaratele lovituri sub centura, ce aveau sa ingenuncheze un sistem atat de bine pus la punct aveau sa fie date de autorii underground gen Robert Crumb, cativa ani mai tarziu...

         Dar despre Miscarea Underground, altadata... Acum, haide sa fim reactionari pentru cateva clipe si sa admiram gagicile nemaipomenite ale lui Bill Elder!...

          O scena care parodiaza nu atat banda desenata S.F. erotica a lui Jean-Claude Forest, "Barbarella", prea putin cunoscuta peste Ocean, cat filmul lui Roger Vadim cu Jane Fonda in rolul titular, adaptat dupa albumul artistului francez. Filmul a imbatranit destul de urat si este greu de vizionat astazi, dar in epoca a fost destul de socant: scena cu robotul sexual se pare ca i'a marcat pe spectatorii americani.
   

In plina epoca Underground, Richard Corben reia aceeasi obsesie a robotului sexual, in revista "Slow Death"...

              Cariera lui Will Elder a fost coplesitoare... De la povestirile scurte de razboi publicate in revistele EC Comics, la "Mad", "Help!"... pana la "Playboy", Elder si'a marcat drumul cu adevarate capodopere. Iata cateva exemple minunate...