Sorin Anghel: Marea Crapelnita

              Ar fi interesanta o Istorie a Hranei (Deci nu o carte de bucate, cu retete si indicatii cum exista acum cu nemiluita, de parca singurele preocupari ale omului au ramas ce, cum si cat crapa la fiecare masa... Peste tot sunt impinsi in fata nutritionisti care ne invata ce e bine sa ingurgitam si ce trebuie sa ocolim atunci cand stam cu gura cascata... la toate posturile T.V. se desfasoara concursuri palpitante de "care este mai tare in tigaie si gratar", nu este ora sa nu gasesti cel putin pe un canal un bucatar care ne miluieste cu talentele sale culinare!... Restaurante exotice infloresc ca ghioceii, in cele mai neasteptate locuri, de preferinta in tot felul de case candva cu staif, acum niste maghernite ofilite...)!... O Istorie din care sa aflam care au fost cele dintai lucruri pe care homo sapiens le'a inghesuit in burta, sa'si potoleasca foamea?... O Istorie care sa ne spuna cum a domesticit omul Focul si cum l'a pus la treaba, in folosul sau (desigur, parabola lui Prometeu este un poem superb, dar uneori simt nevoia unei explicatii cat se poate de prozaice)?... Un compendiu din care sa aflu cum a trecut omul de la carnea de vanat, la carnea animalului crescut in propria batatura si de aici mai departe, la marile trusturi din alimentatie care ne asigura (contra cost, desigur) hrana noastra cea de toate zilele?... Cum s'a hotarat omul sa renunte la a scociori prin pamant, scormonind dupa vreun nap sau alta radacina hranitoare si a trecut la agricultura?...
             Suntem din ce in ce mai tentati sa invatam din mers si de foarte putine ori ne punem intrebarea cat de competenti sunt instructorii nostri, cei care de pe micile ecrane ne fac educatie. Ceea ce era bun ieri, astazi conteaza mai putin decat o ceapa degerata. De atata rasucit in mormant, Prometeu ar trebui sa aibe o conditie fizica de invidiat : de la o vreme, dieteticienii si nutritionistii au batut palma si au convenit ca focul este cel mai mare inamic al unei mancari sanatoase. Hrana tre' sa fie cat mai aproape de forma ei naturala, iar ceea ce nu mai tarziu decat ieri aruncam, coaja de la cartofi sau castravete de pilda, astazi face parte dintr'o dieta sanatoasa. Atatea milenii de omenire care a trait degeaba, aducand osanale lui Prometeu si inutilului sau sacrificiu!
             Peste tot intr'o lume de gurmanzi la loc de cinste sunt fructele de mare, dar si melcii si pulpele de broasca. Nimeni nu explica insa intr'o Istorie a Hranei cum de a ajuns omul sa caute mancarea pe nisipul inca ud, dupa ce oceanul s'a retras spre larg, sub privirea binevoitoare a Lunii... sau de ce s'a pus omu' pe prins broaste prin mlastinile si baltoace pline de miasme...
            Privind spre Atlantic sau Canal, Normandia sau Bretania sunt zone saracacioase in plante. Batuta de vantul naprasnic, natura s'a lipit de pamant, refuzand in zona coastelor sa se ridice spre soare. Mancarea a fost dintotdeauna o problema. Scoicile, algele si alte "trufandale" se gaseau insa din belsug...
            De cand e lumea, ne'a placut la nebunie sa participam la festinuri somptuoase, sa ne punem burtile la cale... sa ne ghiftuim... sa mancam pana crapam... sa halim pe saturate... sa infulecam... sa inghitim pe nerasuflate... sa ne infruptam... sa bagam la mat... sa ne umplem burdihanele... sa ingurgitam pe nemestecate... sa ne potolim foamea... sa huzdupaim cu nesat... sa sovalcaim pana plesnim... sa imbucam un dumicat, doua... sa ne imbuibam... sa ne supraalimentam... sa ne saturam pana'n gat... sa ne hranim pana nu mai putem...

          Istoria s'a amuzat pe seama acestui cusur omenesc si a consemnat o multime de guri nesatule.
          Primul dintre ei este Gargantua, eroul lui Rabelais...

Gustave Dore il surprinde pe Gargantua in cateva ipostaze...

Gustarica lui Gargantua: "Vinisor alb cu uscatele proaspat prajite, paine alba, franzela, jimbla, colac, lipie, azima, fripturi (sase feluri),frigarui de capra, pulpa de vitel fript, rece, tavalit prin ghimber, chiftele, tocana (noua feluri), parjoale, ciorbe grase, bors de iepure, supe, varza scazuta cu muschi de vaca, ciumlecuri, ghiveci, chisti unse cu mustar gustos, carnati, limbi de bou afumate, pastrama, costita cu bob, garfuri, caltabosi, salam, sunca, piftie de mistret, vanat fragezit cu napi, ficatei prajiti, masline murate, buturi cu mujdei, friganele cu sos fierbinte, cotlete de porc cu sos de ceapa, claponi fripti in suc, copuni, culici, iezi, caprioare, capriori, iepuri, iepuroaice, potarnichi, fazani, fazanite, pauni, paunasi, batlani, batlanasi, becate, becatine, granguri, cocosi, gaini si curcanasi, hulubi, hulubasi, purcei de lapte, sparcaci, mierle, cristei, lisarci, califari, bodarlai, cufundaci, ciacle, ciovlici,corle, ierunci, lisite cu praz, prihori, ciute, spata de berbec cu capere, uger de vaca, snitel de vitel, gaini rasol si claponi grasi cu sos,, gotce, soldani, soldanasi".... si lista de bucate mai continua pe vreo 6 pagini, dar din respect pentru sucurile tale gastrice am hotarat ca este bine sa ma opresc aici.

400 de ani mai tarziu, Vasile Voiculescu reia "reteta" lui Rabelais intr'o povestire de pomina: "Chef la Manastire". Parintele protopop Ilie de la Biserica Domneasca din targ inspecteaza bisericile, schiturile si manastirile din intreg judetul, de cate ori poftele pacatoase ii chinuie stomacul. Iar cea mai recenta "inspectie" s'a terminat dupa 4 zile neincheiate de ospete ciclopice, fiecare zi fiind dedicate unui anumit gen de mancare. Ziua 1, a porcului: "Au gustat astfel, din picioare, sarmalele de porc cu varza care la basca unde o tin calugarii in putini infundate, nu se strica nici in luna lui Cuptor, muschiulet de purcel scos de la saramura si fript pe gratar, carnati asisderea fragezi ca roua si o mamaliguta grozava... -Acum sa mancam si noi cum se cuvine, ofta Staretul... urma: ciorba de perisoare, sarmale, muschiulet si costite fripte, purcel la tava pe varza calita si cartofi prajiti, chiftelute mici si parjoale late cat palma, carnati sfaraitori"... Ziua 2, a pasarii: "...ospatul s'a desfasurat sub zodia orataniilor in fel si chip de ciorbe si sosuri si zeci de soiuri de fripturi pe cartofi, pe varza, in frigari, la tava, la cuptor, rasoale cu mujdei, ficatei prajiti, pipotele, ousoare barbatesti de cocos, piept de clapon"... Ziua 3, a pestelui: Somni bulbucati, crapi bortosi,stiuci zvelte, mrene aurii, platici turtite, lini cu pielita de sarpe, caracuda, tipari, scoici, raci in tot soiul de gustari si infatisari, ciorbe, plachii, marinate, rasoale, pe varza, umpluti cu stafide, cu ceapa, cu nuci"... Ziua 4, a mielului: "...rinichi fripti, creieri prajiti, limbi rasol, momite si alte ghinduri in sos de vin, ochi de miel rasol cu hrean, fuduliile trufase, ca niste pepenasi"... si vin de toate soiurile pe care priceperea omului le'a nascocit!

Gargantua vazut de un mare grafician roman, Val Munteanu...

Honore Daumier nu putea sa piarda o astfel de ocazie, cum este pranzul lui Gargantua, pentru a ataca la baioneta societatea in care traia...

Gulliver, altminteri un om normal, dar numai daca pasea pe pamantul patriei sale... In Lilliput pofta sa de mancare trebuie sa fi saracit la greu imparatia!...

                          ..."Și mergând ei o bucată înainte, Harap-Alb vede altă drăcărie și mai mare: o namilă de om mânca brazdele de pe urma a 24 de pluguri și tot atunci striga în gura mare că crapă de foame.
— Ei, apoi să nu bufnești de râs? zise Harap-Alb. Măi, măi, măi! că multe-ți mai văd ochii! Pesemne c-aista-i Flămânzilă, foametea, sac fără fund sau cine mai știe ce pricopseală a fi, de nu-l poate sătura nici pământul."

                         ..."În sfârșit, nu trece mult la mijloc, și numai iaca li se aduc 12 harabale cu pâine, 12 ialovițe fripte și 12 buți pline cu vin de cel hrănit, de care, cum bei câte oleacă, pe loc ți se taie picioarele, îți sclipesc ochii în cap, ți se încleie limba în gură și începi a bolborosi turcește, fără să știi bechiu măcar. Flămânzilă și Setilă ziseră atunci celorlalți:
— Măi, mâncați voi întâi și beți cât veți putea, dar nu cumva să vă puneți mintea cu toată mâncarea și băutura, c-apoi al vostru e dracul!...
                       ...— Hai, ia dați-vă deoparte, măi păcătoșilor, că numai ați crâmpoțit mâncarea, ziseră atunci Flămânzilă și Setilă, care așteptau cu neastâmpăr, fiind rupți în coș de foame și de sete.
Și atunci unde nu începe Flămânzilă a cărăbăni deodată în gură câte o haraba de pâine și câte o ialoviță întreagă, și repede mi ți le-a înfulecat și le-a forfecat, de parcă n-au mai fost. Iară Setilă, dând fundurile afară la câte o bute, horp! ți-o sugea dintr-o singură sorbitură; și, repede-repede, mi ți le-a supt pe toate de-a rândul, de n-a mai rămas nici măcar picătură de vin pe doage.
După aceea, Flămânzilă a început a striga în gura mare că moare de foame și a zvârli cu ciolane în oamenii împărătești, care erau acolo de față. "

                              Flamanzila sau contributia romaneasca la Istoria celor fara de satiu...

Flamanzila vazut de artistii de la HAC...

Mancarea buna nu exista fara marii bucatari...
Louis de Funes, expertul nr. 1 in gastronomie, trece la atac in comedia "L'aile ou la cuisse"...

O plansa magnifica, fara egal in banda desenata, din "Davy Crockett", desenata de Kline pe un scenariu de Jean Ollivier: in timp ce textul introduce cititorul in atmosfera si problemele politice din epoca, traperrul isi vede de treaba, pregatindu'si o masa savuroasa, in maniera indienilor din preerie! Urmareste imaginile! De fapt, ai parte de o adevarata reteta culinara!...