Postul Mare si Mistretul

                          " De cand e lumea, ne'a placut la nebunie sa participam la festinuri somptuoase, sa ne punem burtile la cale... sa ne ghiftuim... sa mancam pana crapam... sa halim pe saturate... sa infulecam... sa inghitim pe nerasuflate... sa ne infruptam... sa bagam la mat... sa ne umplem burdihanele... sa  ingurgitam pe nemestecate... sa ne potolim foamea... sa huzdupaim cu nesat... sa sovalcaim pana plesnim... sa imbucam un dumicat, doua... sa ne imbuibam... sa ne supraalimentam... sa ne saturam pana'n gat... sa ne hranim pana nu mai putem"...
                          Asa se incheia "Marea Crapelnita", cel de'al doilea articol dintr'un ciclu mai lung despre pofta de mancare a mea, a ta si a vecinului nostru, asa cum este reflectata de artele mai mult sau mai putin populare. Nesatul omului lasat in voia lui in fata mesei pline de bucate a dat serios de gandit autoritatilor din toate timpurile. Cum un edict impus de suveran nu facea doua parale in bucataria taranului sau a oraseanului din mahalalele marilor cetati, carmuitorii au apelat la masuri extreme. Astfel, pentru a potoli foamea fara de margini si abuzurile culinaro- bahice ale supusilor, in aceasta ecuatie complexa a fost introdusa si Biserica, a carei autoritate foarte rar a fost contestata de marea multime tacuta. Iar Biserica, in intelepciunea ei a gasit solutii pentru a imbunatatii "starea de sanatate a natiunii": POSTURILE!... Inaintea marilor sarbatori ale crestinatatii, Pastele si Craciunul, ambele celebrate prin colosale abuzuri culinare, biserica a impus Postul, o "Piua!" ca la leapsa pe ouate pe care o jucam in copilarie, un fel de perioada de abstinenta de la cele lumesti.
                          In aceasta perioada de restrictionare a hranei si a bauturii mai ales, dar si de inhibare a unor necesitati fiziologice, omul era indemnat sa se hraneasca cu legume si fructe si sa evite tot ce era "de dulce". Nobilul sau marii proprietari de pamanturi (vorbim de vremurile cand ocupatia de baza a oamenilor era agricultura) nu aveau nevoie de tarani betesugiti de guta sau de alte boli legate de circulatia sangelui si nici de betivi cronici, incapabili sa tina coarnele plugului. Biserica a stiut sa tina aproape de ea oamenii iar atunci cand autoritatea ei morala nu a fost suficienta, a recurs fara vreo inhibitie si la afurisenii, anateme si chiar excomunicari, ca masura extrema.
                           Si pe plaiurile mioritice pofta de mancare si bautura a marcat la greu constiinta colectiva. Din timpuri revolute a ramas o singura informatie importanta: Burebista, exasperate de libatiile continue ale supusilor sai a hotarat sa distruga viile pripasite pe orice delusor expus la soare.Se pare ca dacii il iubeau prea mult pe Dionysos... Mancatul la romani a fost dintotdeauna o activitate favorita si orice pretext colectiv s'a transformat intr'o masa copioasa: Botezul, Nunta, Inmormantarea, Pomenirea, Aniversarile, Onomastica, iesirea la Pensie, primul Salariu, Revederea, Despartirea, Pastele, Craciunul, Revelionul, Pomana Porcului, Taierea Motului, 1 Mai, Alegerile de primari, Banchetul de absolvire, Picnic-urile, Inaugurarile, Asteptarea la bufetul garii a trenului care intarzie... Imi amintesc de vremurile de odinioara cand Berea era o rara avis, insa atunci cand "se baga" la terasa, toata lumea navalea sa'si sperie foamea cu un mititel fezandat si sa rada o bere. Un cunoscut iresponsabil a reusit odata sa biruie o naveta de sticle de bere, adica 24 de sticle de 1/2 litrii fiecare!...
                            
                              Aflat in plin Post al Pastelui, am fost curios sa vad caci porci mistreti a bagat sub mustata cel mai mare mancau din banda desenata, Obelix. Rezultatul este de'a dreptul ametitor.
                              Din respect pentru Postul de la care nu te abati, iti voi prezenta alternativ si cateva retete traditionale de post din bucataria romaneasca, preluate din minunatele carti de bucate ale regretatului Radu Anton Roman...
                               Pofta buna!...

 

 

               Si cum se putea incheia un astfel de festin decat tot printr'un banchet?"...

                        Adevaratul sfarsit al unei petreceri este insa ceva mai putin amuzant. Deviza galilor "Quand l'appetit va, tout va!" nu mai functioneaza cand ai o criza de ficat! Din pacate!...
      Toate imaginile B.D. sunt © Ed. Hachette, Goscinny & Uderzo...

       Daca vrei sa mananci sanatos si diversificat intra pe blogul lui Radu Popovici, cel mai tare bucatar pe care l'am cunoscut : "Retele lui Radu"
       Pe "The Light Side of the Night" vei mai gasi 2 articole pe care citindu'le, iti vei mai potoli foamea : "Venus cea Grasa, Frumoasa si devreme Acasa" si "Marea Crapelnita"...