Paparuda

         
"E multa vreme de cand ploaia ne-a-ndragit
Din prima seara chiar in parc ne-a daruit
Atata i-a speriat pe toti cu stropii grei,
Ca ne-a facut stapani pe parc si pe alei
Ce fericiti copacii uzi ii scuturam
Ca doi copii desculti prin ploaie alergam.

Ploaia dansa impreuna cu noi,
Se-nveselea cand radeam amandoi...
Poaia vedea cum cuvintele mari le-ocolim
Doar pe fete citea cat de mult ne iubim.
Ploaia glumea lunecand printre noi
Poaia visa cand taceam amandoi
Si ne soptea ca nimic nu-i prea mult, nici prea greu
Daca vrem dragostea sa dureze mereu."

 

         "Ploaia si Noi", un minunat cantec de dragoste compus de Vasile Vasilache jr.  pe versurile Flaviei Buref si facut cunoscut de Doinea Badea prin anii '60. O melodie plina de eleganta si nostalgie...

         Ploaia si'a impletit dintotdeauna stropii sai cu destinul oamenilor. Daca la o nastere sau la o cununie ploua, se spune ca nou nascutul dar si tinerii casatoriti vor avea parte de noroc si belsug in viata. Daca la moartea cuiva se scutura norii, inseamna ca insasi natura il plange iar cel dus de la cele lumesti paraseste viata cu parere de rau...

         Ploaia inseamna Renasterea Naturii, tot asa cum absenta ei provoaca adevarate drame. Cand ploaia intarzie sa vina iar recoltele de pe camp incep sa se usuce inainte ca rodul sa dea in parg, agricultorii deznadajduiti reinventeaza obiceiul pagan prin care stramosii nostrii invocau ploaia: Paparuda. Pe vremea cand imi faceam "ucenicia" prin ograda bunicilor, pierduta undeva prin Baragan, iar vara era asa de fierbinte incat aerul incins juca deasupra pamantului crapat nascocind tot felul de miraje, imi amintesc cum batranii ne scoteau pe cei mici in batatura. Copii necopti,  aveam drept vestminte doar cateva ramurele infrunzite in jurul salelor, de parca eram niste adami si eve inca nealungati din Rai. Desi puturile erau aproape secate, se mai gasea cate o galeata cu apa rece ca gheata cu care bunicii ne stropeau far' sa bage in seama tipetele noastre isterice: noi, cei mici nu stiam daca tre' sa ne placa sau sa ne speriem...

          Paparuda trebuie sa fi fost o zeitate primitiva a locului. Aparitia crestinismului ne'a apropiat de biserica si incet, am inceput sa uitam idolii la care pana atunci oamenii cautau speranta. In vremea marilor calduri insa, atunci cand fantanile erau sleite de arsita iar praful din mijlocul ulitei trecea de glezna unui om mare, crestinii si'au reamintit de Paparuda de odinioara, transformand divinitatea intr'un ritual. Cantecelul nostru de copilasi ce invoca norii grei de ploaie suna cam asa (zic "cam asa" caci anii m'au silit sa uit atatea amintiri frumoase, drept care am apelat la Wikipedia): ""Paparudă, rudă vino de ne udă... ca să cadă ploile,  să dea porumburile cât gardurile!"... Este foarte limpede ca invocatia este departe de a fi cea stramoseasca, dat fiind prezenta porumbului in text, o planta care apare in perimetrul romanesc mult dupa descoperirea Americii de catre Cristofor Columb.

         Ceva mai autentic pare textul extras din "Descriptio Moldave" de Dimitrie Cantemir (desi si acesta pare destul de "periat" si "civilizat" de Cantemir; acesta era un erudit si  este greu de crezut ca ar fi transcris un text ad litteram dintr'o romaneasca arhaica, primitiva si aproape incomprehensibila, cum de altfel trebuie sa fi fost orice incantatie pagana) : „În vremea verii, când semănăturile sunt primejduite de secetă, oamenii de la țară îmbracă o copilă mai mică de 10 ani cu o camașă făcută din frunze de copaci și buruieni. Toate celelalte copile o urmează și se duc jucând și cântând prin împrejurimi; iar oriunde sosesc, babele au obiceiul de le toarnă apa rece în cap. Cântecul pe care-l cântă este alcătuit cam așa: Papalugo, suie-te la cer, deschide-i porțile, trimite de acolo ploaia aici, ca să crească bine secara, graul, meiul și altele!"

        Interesant este ca in tarile romane la 1715 nu se vorbea de porumb, ci de grau, secara si mei! Se pare ca epoca moderna a transformat Romania intr'o tara de mamaligari! Cinste tuturor negustorilor si politicienilor care au permis timp de doua secole sa se fure painea de la gura romanului, transformandu'l pe acesta intr'un "fan mamaliga"! La "revolutia" din decembrie 1989 un gazetar (?) hatru a aruncat o metafora tampita pe piata, care a prins: "Mamaliga a expodat!"

 

         Dansul Ploii... Un dans al disperarii care exista la orice populatie  primitiva si care este redescoperit de fiecare data cand speranta moare. Iti mai aduci aminte de ploaia invocata de samanii indieni printr'un dans ritual?...



 

            Bernard Hislaire et Yann lanseaza in 1986 un ciclu in 4 volume : "Sambre". O poveste romantica, plina de iubiri imposibile, de razbunare si revolutie. Stilul grafic al lui Hislaire este impresionant...

                   Un intreg album din seria "Comanche" de Greg & Hermann se intampla sub ploaia care nu conteneste sa cada, suvoiul fara sfarsit parca alterand pana la disolutie caracterele personajelor...

               In "Rahan", Andre Cheret demonstreaza inca o data ca este un mare maestru al benzii desenate: maniera in care reda grafic ploaia in acest episod este greu de egalat!...

             Asterix, Uderzo, Goscinny & Ploaia...

          "Just Singing in the Rain!" racneste in gura mare bardul gal, intr'un soi de celta inventata de Goscinny, provocand aversele de ploaie pe care bietii indieni le asteptau ca pe o izbavire...

                Poate te'ai intrebat vreodata de ce au disparut din periodicele romanesti personajele ce au aparut in "Noile Carti ale Junglei" dar si in seria "Emigrantii"... E simplu: Taica Noe nu mai avea loc pe Arca sa!...
               Un extras din "Pere Noe" de Lee Ivas Anghel...

           Ploaia este omniprezenta in "Zidul", povestea scrisa si desenata de Lee Ivas Anghel...

 

Epilogul unui vis, pe muzica lui Bob Dylan... (Lee Ivas Anghel)

 

Chirie pentru Speranta sau sfarsitul unei ploi ce va veni si va curata tot Pamantul... (Lee Ivas Anghel)

        Curcubeul chiar exista sau este doar inca o iluzie?...