Urmand exemplul "fratelui" mai mic, cel care a reusit, Banda desenata intelege si ea ca trebuie sa se organizeze si sa capete un statut official. O recunoastere publica inseamna putere si o rampa de lansare. In Statele Unite, comics-urile sunt foarte curand luate sub aripa lor protectoare de marile Sindicate din presa. Partea buna este ca aceste "sindicate" vor asigura o difuzare la nivel national dar si international a celor mai importante productii. Astfel, in perioada de aur a Americii (adica dupa Marea Recesiune si pana in perioada razboiului din Vietnam, conflictul ce avea sa declanseze "Revolutia Underground" sau acea miscare ce va topi idealul numit "Visul American"), serii B.D. importante cum ar fi "Prince Valiant" sau "Flash Gordon" erau difuzate in peste 300 de periodice, numai in U.S.A.! Recordul mondial absolut este detinut de o serie complet tampita, "Peanuts" de Charles Schulz, un evreu American care reusea prin intermediul sindicatelor de presa, sa'si publice fiecare strip din seria sa in 2.600 de publicatii din 75 de tari si in 21 de limbi, cum ne informeaza Wikipedia!... Partea proasta este ca incet, sindicatele si avocatii reusesc sa'si adjudece o buna parte din titlurile B.D., lasand autorii pe marginea drumului: Milton Caniff este nevoit sa renunte la marele sau success "Terry and the Pirates", Alex Raymond abandoneaza "Flash Gordon"...
In Europa de west, seriile de B.D. sunt protejate de marii editori, specializati in banda desenata. Fiecare dintre ei editeaza si o revista care este un fel de barometru ce sondeaza opinia publica. In functie de cota pe care un personaj B.D. o atinge intr'un sondaj facut printre cititori, editorul sporeste tirajul albumelor sau promoveaza mai bine respectiva serie. Astfel, Dupuis editeaza in Belgia revista "Spirou", Lombard publica revista "Tintin", Dargaud scotea candva in Franta "Pilote", Casterman- "A suivre", Glenat- "Circus" & "Vecu", Soleil- "Lanfeust", Vaillant- "Pif"...
Haide sa privim inca o data in ochi eroii de hartie, cei care ne'au tinut cu sufletul la gura in copilarie si mult mai tarziu, de fiecare data cand la lumina unei veioze confidentiale rasfoiam revistele si albumele prafuite de care faceam rost cu atata truda...
"Blueberry", o serie mitica de Jean- Michel Charlier & Jean Giraud... O pleiada de personaje remarcabile: Blueberry himself, Chihuahua Pearl, Angel Face...
"Jim Cutlass", cealalta serie western a cuplului Charlier & Giraud si ingropata de Jean Giraud in cateva albume, dupa moartea scenaristului. Un desenator exceptional, Giraud este perfect nul, atunci cand vine vorba de scrie un scenario
Jodorowsky este un scenarist "cult" in Franta. Orice asterne pe hartie si apoi este adaptat in banda desenata e musai sa fie genial. Este foarte adevarat ca QI sau este cu multe etaje deasupra celor mai multi dintre confratii sai, dar asta nu inseamna ca tre' sa inghiti pe nemestecate orice produs marca "Jodo"! Seria Incal-ului a demarat cu foarte multi ani in urma in revista "Metal Hurlant", ca o prelungire a unei scurte povestiri de Dan O'Bannion (scenaristul care avea sa inchipuie primul "Alien", cel regizat de Ridley Scott!), o banda desenata ilustrata de Moebius, adica acelasi artist care se va ocupa si de cele 6 volume "Incal". Aceasta serie demareaza ca o poveste politista galactica, ceva in genul Philip K. Dick, dupa care pica intr'un soi de misticism-filozofie paguboasa si plicticoasa, adica exact ce ar trebui sa placa unei elite de adulti francezi, crescuti si educati cu revista "Pilote"...
Bourgeon, un autor foarte putin prolific si 2 dintre cele 3 serii foarte scurte pe care le'a realizat de'a lungul a peste 30 de ani...
"Thorgal", vikingul extraterestru imaginat de Van Hamme si Rosinski...
Marele erou al lui Roger Lecureux si Andre Cheret : Rahan!
William Vance & Van Hamme si o serie care se vinde ca painea calda: XIII!...
"Comanche", o poveste de Greg & Hermann...
Celalalt erou de succes al tandemului Greg- Hermann: Bernard Prince...
Cothias & Juillard, doi autori care au avut sansa sa gaseasca pepita de aur: "Les 7 Vies de l'Epervier"!...
"Plume au Vents" sau urmarea complet ratata a seriei in 7 volume "Les 7 Vies de l'Epervier"...
"Who's so Funny?"... Little Annie Fanny, of course!... Imensul succes al lui Harvey Kurtzman & Bill Elder...
Serpierii si incredibilele sale gagici...
Manara; desenatorul fetelor cu picioare de 2 metrii!...
O smecherie pompata la greu dupa universal lui Milton Caniff, cu un scenariu fara greutate de Yann. Ramane o anumita eleganta a liniei, putin cam inghetata si lipsita de dynamism pentru o banda desenata moderna...
Griffo...
Universul delirant al lui Druillet, o lume care a influentat cam tot ce inseamna S.F. de avangarda in ultimii 30 de ani!...
"Valerian & Laureline", o serie de Christin & Mezieres
"The Spirit" de Will Eisner...
"Barbe Rouge" aici desenat de Pellerin pe un scenariu de Charlier...
Buck Danny pictat de Bergesse...
"Ric Hochet" este o serie care numara peste 70 de albume, insumand mai mult de 3.000 de pagini si pe care doar moartea desenatorului Tibet a reusit sa o opreasca!...
Blanc- Dumont si Greg incercandu'si norocul cu o noua serie care nu a avut decat 3 albume...
Jidehem este cel care a desenat primele albume cu Gaston si ii va fi ani buni asistent pentru decoruri si tras in tus lui Franquin. Isi incearca puterile de unul singur cu "Ginger". Privind prim planul cu ochii lui Ginger, vei realiza cat de schematic si conventional este stilul sau grafic...
Herge & Tintin...
Yslaire (Hislaire) si o serie remarcabil realizata grafic in 4 albume: "Sambre" sau povestea fetei cu ochii rosii...
”Recordul mondial absolut este detinut de o serie complet tampita, "Peanuts" de Charles Schulz, un evreu American care reusea prin intermediul sindicatelor de presa, sa'si publice fiecare strip din seria sa in 2.600 de publicatii din 75 de tari si in 21 de limbi, cum ne informeaza Wikipedia!... ”
RăspundețiȘtergerePasajul ăsta ar vrea să sugereze că Shultz, evreu fiind, a reușit să manipuleze sistemul sindcatelor și să-și publice seria în tiraj nemeritat?
" Honni soit qui Mal y pense " cum spune la suparare englezul cu sange albastru.Este o intrebare cam parsivuta, fiindca nu este prima data cand in articolele mele vorbesc despre originile unuia sau altuia dintre subiecti. De pilda, cand am avut ocazia sa vorbesc despre Johnny "Tarzan" Weissmuller, nu am pierdut ocazia sa mentionez ca acesta s'a nascut undeva prin Romania, fiind dintr'o familie svaba. Tot asa, atunci cand i'am mentionat pe Harvey Kurtzman sau pe Will Eisner, doi artisti fabulosi si cu un rol determinant in istoria B.D., am amintit ca amandoi sunt evrei americani. Necazul cu Schulz este ca, indiferent in ce pozitie il vei aranja, chiar si cu curu'n sus, el tot un smecheras ramane, evreu sau nu. Benzile sale desenate, stripuri cotidiene sau plansele de duminica, sunt incredibil de repetitive, plicticoase, intr'un cuvant: tampite. Culmea snobismului sau a unei proaste gestionari editoriale: prin anii '60- '70, in Franta si Italia apareau doua reviste lunare de avangarda ("Charlie" si "Linus", purtand numele unor personaje din seria desenata a lui Schulz), care publicau integral tot ce iesea din mana maestrului!... Nu a fost intentia mea, dar atentionarea pe care mi'ai facut'o incepe sa'mi dea de gandit: oare Charles Schulz le'a facut farmece celor de la Syndicates, de acestia au fost capabili sa vanda desenele sale oriunde in lume?...
ȘtergereIn alta ordine de idei, am ramas dator cu un raspuns la o intrebare pe care ai formulat'o cu ceva timp in urma, legata de afirmatia mea ca Harvey Kurtzman a fost un probabil "colaborationist" al Establishmentului. Incerc sa'mi achit toate datoriile, dar nu reusesc niciodata sa o fac la timp. Articolul despre conditia artistului care s'a lasat ispitit de privirea verde a diavolului este in pregatire si sper sa fie o alta provocare. Nu pretind ca afirmatiile mele sunt infailibile iar interventiile tale sunt intotdeauna constructive. Merci, Alin!
Ugh, Schulz*, ce greșeală odioasă.
RăspundețiȘtergere