A Streetcar Named Desire...

            "Du'ma acasa, mai Tramvai!"... Aglomeratia?... O scena obisnuita in Bucurestiul de dinainte de Revolutie. Sunt parte din generatia care facea blatul pa scarile tramvaiului, agatat de umarul norocosului aflat cu o treapta mai sus si riscandu'mi viata pentru cateva minute castigate. Sunt foarte familiarizat cu aglomeratia din mijloacele de transport din anii '70- '80, dar in momentul in care am inceput sa scormonesc prin Arhive, incercand sa gasesc imagini legate de tramvaiele de altadata, am  constatat ca aceeasi imbranceala era si cu 40- 50 de ani mai devreme!... Bucurestiul, desi poreclit cu multa tandrete "Micul Paris", a fost dintotdeauna o metropola plina de contraste, un Neo- Babilon nascut nu din fantezia vreunui primar sau architect prea-plin de fantezie ci din furia cu care s'au repezit influentele  Balcanice, Levantine, Evreiesti si Turcesti asupra orasului, furie careia autohtonii, mai molcomi si mioritici asa cum i'a modelat spatial mioritic sau spatial deal- vale identificat de Blaga, nu i s'au opus de fel... Bucurestiul a fost un oras in care s'a construit fara noima, o capitala in care primarii care s'au succedat aveau doar o singura trasatura comuna: adancimea buzunarului!!!  Astfel, nu tre' sa te mire ca langa palate somptuoase, imbracate in piatra scumpa se izmeneau bordeie de paianta!... Marile "bulevarde" regretate de nostalgici, Calea Rahovei, Calea Mosilor, "Sfanta Vineri", nu erau decat niste cacatisuri, pline de pivnite insalubre si construite pe sistemul "vagon". Toate zonele sus mentionate erau cartiere evreiesti, parasite de proprietari atunci cand in Romania chifteaua a inceput sa puta! Imediat dupa Revolutie, Autoritatile nu au fost capabile sa stabileasca un criteriu al Retrocedarilor (o lege absolut necesara intr'o tara in care atatea schimbari dramatice s'au petrecut intr'un timp atat de scurt)... Ori, profitand de vacuumul legislativ, de impotenta si apetenta pentru pesches a unei clase politice inconstiente, fostii proprietari au revendicat la preturile din West terenurile si locuintele PARASITE si DEJA RASCUMPARATE de statul communist la pretul convenit in momentul PARASIRII respectivei locuinte! Am multi prieteni care au trecut prin aceste imprejurari dramatice... Smulgerea radacinilor din pamantul Natal si cautarea unui alt teritoriu in care radacinile tale ar putea fi admise fara reserve este o grea incercare... O drama care implica o lupta cu un sistem care nu raspunde asteptarilor tale... Nu'i condamn pe cei care au plecat, a fost sansa lor, dar ii fac pe toti cei care au avut revendicari ulterioare plecarii lor responsabili de pozitia "la colt si in genunchi" a unui intreg popor, nevoit sa plateasca despagubiri nejustificate. Familia mea a avut o casa cu teren, care a fost demolata ca sa faca loc unui viitor bloc comunist. La vremea respectiva am primit o despagubire simbolica, asa cum se'ntampla in cazul tuturor nationalizarilor in interes de stat. In alta ordine de idei, la Revolutie fiecare roman gospodar avea depusi la banca banii pentru o Dacia 1300, cum era obiceiul locului (aveai nevoie de o vechime de 5-6 ani ca sa poti accede la ravnita masina!). Suma era echivalentul unei garsoniere intr'o zona civilizata!... Dupa Revolutie, banii au fost pierduti. Ca noi au fost o multime de alti romani... De obicei, genul asta de pierderi se numesc Pierderi Colaterale si nu le despagubeste nimeni. Revendicarile au fost onorate doar in momentul in care in spatele lor s'au ridicat armate de avocati. Iar despagubirile, fireste, au fost achitate din buzunarul fiecarui contribuabil! In definitive, Statul suntem noi, ce mama masii!...  Peste tot unde Istoria a trecut cu tancul, nu am auzit vorbindu'se de prea multe revendicari acceptate si rezolvate, cum s'a intamplat in Romania... Istoria este plina de nedreptati: personal, nu am aflat de prea multi urmasi ai regilor Frantei care au revendicat palatal Luvru sau Versailles!...          Intr'o postare anterioara, "Once Upon a Time in Bucharest", un prieten ANONIM imi reprosa: "Nu inteleg,, daca aia e "adunatura ignobila" (e vorba de Calea Mosilor) , hala Unirii era "mizerabila" de ce mai postezi aceste poze?"... Pai tocmai de aceea, draga prietene anonim! Eu nu pot sa trec cu privirea peste o gramada de mizerie si sa nu simt nevoia sa pun mana pe "matura". Cred ca indiferenta si atitudinea de genul "las' ca merge si asa!" ne'a adus intr'un punct in care Bucurestiul este o capitala din ce in ce mai departe de inima Europei!... Desigur, nu demolarea orasului vechi este Solutia care ne poate integra in Europa ( desi daca observe atitudinea de 24 de ani a autoritatilor vizavi de Centrul Vechi din Bucuresti, complet abandonat in mana tiganilor, incepi sa crezi ca intentia tuturor este sa faca "tabula rasa" in intreaga zona si apoi sa o ia de la capat!...)... Ideea care ar trebui sa o urmareasca orice edil care se succede la Primaria Capitalei este dezvoltarea unui oras modern si capabil sa raspunda unor comenzi contemporane, pastrand in acelasi timp valorile ce l'au individualizat dintotdeauna ...  

 

..."Du'ma acasa, mai tramvai!..."