Este singura explicatie logica pe care am reusit sa o gasesc pentru neparticiparea romaneasca la imbogatirea filonului mondial numit "western". Stimulente, har Domnului, au fost cu nemiluita: majoritatea filmele Western importante au rulat pe ecranele cinematografelor din Romania (inclusiv primii 2 "Dolari" ai lui Sergio Leone!), carti esentiale pentru acest gen, adica cele scrise de Fenimore Cooper sau Karl May, au fost traduse in tiraje impresionante iar serii B.D. cum ar fi Sam Billie Bill, Davy Crockett sau Teddy Ted au lipsit doar din casele celor ce nu i'au dorit ca musafiri (foarte greu de procurat in timp "real", revistele "Vaillant" si "Vaillant, le Journal de Pif" se gaseau la anticariate in cantitati impresionante si la preturi foarte abordabile, accesibile oricarui buzunar).
Iar atunci cand in sfarsit cineva s'a indurat sa arate lumii ca si romanu' poa' sa faca western ca oricare alt locuitor al planetei, a facut'o cu jumatate de masura, ca sa nu spun prost!
Daca germanul a nascocit westernul kremwurst, propunand intregii lumi o multime de filme naive, dar foarte antrenante, avand drept eroi pe Winnetou si tovarasii sai... daca italienii au reinventat Vestul american din perioada eroica, intrand in istoria tumultuoasa a cinematografiei cu westernurile spaghetti, noi romanii am simtit din cand in cand nevoia sa ne reamintim de epopeea Far Westului... Acest curent a adiat atat de discret incat nu a apucat sa se coaguleze intr'o expresie "istorica". Am simtit nevoia sa botez "fenomenul" si i'am zis Western Mamaliga"...
Cei care au declansat iuresul "Go West!", au fost artistii din cinematografie...
Doua coproductii franco- germane, cu cai si figuratie romaneasca, adaptari din 1968 dupa scrierile lui Mark Twain, au fost cele dintai semne ca in Romania publicul este pasionat de filmele cu cowboys si indieni... astazi, aceste filme mai pot fi vazute doar de nostalgici, cei care vor sa'si reaminteasca cum aratau in Romania caii de altadata...
Zece ani mai tarziu, adica atunci cand de vreo 5 ani cele din urma ecouri ale Westernurilor spaghetti se stinsesera si nimeni nu'si mai aducea aminte de acest gen atat de popular candva, Titus Popovici impreuna cu Dan Pita si Mircea Veroiu, pun de o trilogie Western Mamaliga. Rezultatul nu este rau de loc, dar el conteaza doar pentru Romania, filmele fiind greu de "digerat" de un spectator occidental.
Trioul Ilarion Ciobanu, Mircea Diaconu si Ovidiu Iuliu Moldovan este memorabil...
In '82, Doru Nastase impreuna cu Eugen Barbu si Florin "Margelatu" Piersic incep un ciclu de vreo 6 filme, pline de aventuri si politichie. "Drumul Oaselor", primul dintre ele, a carui actiune se'ntampla in Muntenia, este construit exact ca un western spaghetti, inclusiv muzica lui George Grigoriu este copiata fara jena dupa Ennio Moriccone si Bruno Nicolai...
Una dintre foarte rarele benzi desenate western romanesti: o poanta de doar 3 pagini imaginata de Val Tanase...
In 1990, Sandu Florea si Nicolae Franculescu incep epopeea "Carusel", una dintre primele inercari "private" din Romania de a relansa banda desenata pe plaiurile mioritice. O aventura ce avea sa se'ncheie lamentabil dupa vreo 11 numere (relatia dintre editor si reteaua de difuzare nu a fost niciodata in Romania una de prietenie, sau cel putin de interese comune... tirajul revistelor "Carusel" era destul de important, dar din pacate difuzarea s'a facut dupa ureche, iar societatea de difuzare nu a avut bunul simt sa anunte editorii ca vanzarea merge prost... spre sfarsitul aventurii, "Ulise" s'a trezit cu o cantitate impresionanta de reviste returnate, ceea ce a insemnat practic falimentul).
In interiorul revistei imi amintesc de doua (sau poate au fost mai multe?) debuturi mai mult decat promitatoare: Bogdan Prejoianu si Victor Trifan. Din pacate, dezinteresul publicului roman fata de banda desenata, dar si calitatea inca sovaielnica a respectivelor benzi, ce nu puteau sa atraga un editor dintr'o tara cu traditie in BD, i'au indepartat pe cei doi artisti de cea de'a 9a arta...
Sandu Florea impreuna cu Franculescu, propun o serie western, inceputa cu ceva timp in urma, inainte de "revolutie", in paginile suplimentelor pentru copii, editate de Uniunea Scriitorilor, adica acolo unde S.F. avea "lipici": "La sud de Rio Bravo"...
Copertile revistei sunt de Val Tanase...
...(reproducerile din "Carusel" sunt foarte aproximative si sunt imprumutate de pe Retea)...
Westernul propus de Sandu Florea este destul de modest ca grafica, de fapt mult sub "Harap Alb", reperul cel mai important din cariera acestui artist. Sandu, un grafician dotat, pare complet dezinteresat de ceea ce face, de parca ar vrea sa scape mai repede de un "ciubuc" neplacut. Comentariile mele cred ca sunt de prisos... Te las sa urmaresti cateva extrase...
Editura "Ulise" (adica cea care edita "Carusel") isi incearca puterile si cu ceva literatura. Una dintre colectii se numeste "Western" si reediteaza lucrarile lui Franculescu...
Sigla acestei colectii este "imprumutata" de la "Teddy Ted", legendara serie imaginata de Roger Lecureux & Gerald Forton pentru revista "Vaillant, le Journal de Pif"...
Calin Stoicanescu-Tim, desenand intr'un stil asemanator celui practicat de Kline in "Davy Crockett" si "Loup Noir", a fost pasionat un timp de western...
Radu (sau Vlad?) Popa este (sunt) admiratori ai lui Jean Giraud si ai seriei sale legendare "Blueberry" (de altfel, in prima plansa care ilustreaza sectiunea "Popa", in imaginea ce deschide "spectacolul" poti sa'i descoperi pe Lucky Luke, Blueberry si McClure... undeva pe casa cred ca este si un Batman microscopic!)... Urmeaza cateva planse de cea mai buna calitate, pentru un debut. Merita sa le urmaresti!...
Sunt un roman get-beget: in loc sa'mi tocesc creioanele desenand cowboys si indieni, am preferat sa stau la umbra nucului din curte... O singura data mi'am incercat puterile in acest gen: atunci cand a murit Giraud, idolul meu dintotdeauna...
Desenul a aparut pe blogul lui Mircea Arapu...
Este foarte frumoasa ultima imagine din articol. Nu am inteles cui apartine.
RăspundețiȘtergereImaginea cu lonesome cowboyul ce'si plange la muzicuta singuratatea, la umbra cactusului, ca de nuc nu poate fi vorba in inima preeriei, este inspirata de disparitia celui mai tare autor B.D. de western, Jean Giraud... Este desenata de Sorin Anghel sau cum imi spun cand ma joc de'a cauboii & indienii, Lee Ivas Anghel... Multumesc pentru apreciere: mi'a mai ridicat si mie putin moralul...
Ștergere