Pe la inceputul secolului trecut, Leiba Bronstein (mult mai bine cunoscut sub numele Lev Davidovici Trotki) agita apele si asa foarte tulburi, din fostul Imperiu tarist ce se prabusise asemenea unui joc de carti, sub presiunea multimii dezlantuite... Ideile lui Trotki si ambitia acestuia de a se apropia prea mult de Putere l'au deranjat pe Stalin, un om dintr'o bucata ce nu a stat prea mult pe ganduri, expediindu'si adversarul in exil cu un sut in cur. Ideile inflacarate ale lui Trotki au aprins mici incendii peste tot pe unde a poposit, fie ca este vorba de Turcia, Franta, Norvegia sau Mexic, devenind indezirabil la fiecare dintre aceste adrese provizorii...
In rezumat, Trotki era adeptul "Revolutiei la Export", respectiv prelungirea Revolutiei Sovietice dincolo de granitele fostului imperiu rus si permanentizarea acesteia. Conform teoriilor sale, Revolutia comunista nu se incheie in momentul in care puterea a fost preluata de la fosta Administratie reactionara ci continua, caci vechile metehne se pot reinstaura cu usurinta, in orice moment al istoriei.
Starea de veghe permanenta nu este in definitiv un lucru rau. Ea iti permite sa te menti in "priza", in contact cu tot ce este nou si produce schimbarea din acele momente in care incepi sa te simti comfortabil in vechile haine, obligandu'te sa refuzi orice modificare a ordinii pe care cu mare greutate ai reusit sa o faci acceptabila... Fireste, nu este deloc comod sa stai tot timpul in curentul schimbarilor si de altfel, este aproape imposibil: imbatranind, incepi sa refuzi "noul" pe care'l simti instinctiv devenind o amenintare la valorile personale...
Presupunand ca mi'ai urmarit rationamentul, ai observat ca de vreo 2-3 fraze l'am dat uitarii pe Bronstein, un personaj destul de antipatic de altfel. Scopul acestui preambul stufos este continuarea unei analize privind "vechiul" si "noul" in banda desenata, "Yin si Yang"-ul din cea de'a 9a arta... Echilibrul dintre cele doua entitati a fost rasturnat de fiecare data cand in plan social s'au intamplat modificari sociale si mai ales schimbari importante in mentalul colectiv. Foarte rapid, imi aduc aminte de doua momente ce au schimbat echilibrul "clasic- inovatie" in mod dramatic.
Un prim moment al schimbarii s'a petrecut imediat dupa cel de'al Doilea Razboi Mondial... De abia iesit dintr'o inclestare ce atentase la propria existenta, publicul nu a mai putut, cel putin o vreme, sa fie un simplu consumator neimplicat. Tonul adoptat in filme a devenit mai grav, Stan & Bran s'au dus la culcare si in locul lor au aparut un alt cuplu, Abbot & Costello, nu neaparat mai bun dar in orice caz mult mai cinic, romanticul Errol Flynn s'a apucat de bautura, nemaigasind roluri asemanatoare celor ce l'au facut celebru, iar rolul masculului "feroce" a fost preluat de Marlon Brando...
In banda desenata, Alex Raymond de abia intors de pe front nu mai continua aventurile romantice ale lui "Flash Gordon" si incepe o noua serie, "Rip Kirby": un detectiv particular, fost combatant in Marina americana si proaspat demobilizat (!)... In Europa, "Tintin" imaginat de Herge, impune un stil omogen si cu foarte multe repere realiste...
Vechiul si noul... Paradoxal, inovatia care a rasturnat "ordinea de drept" schimband valorile, cu timpul devine la randul ei "clasic" si urmeaza sa fie si ea contestata atunci cand cineva reuseste sa gaseasca "usa" ce deschisa fiind, provoaca schimbarea. Acest interesanta dezbatere a "debutat" in subsolul unui articol anterior, "Iesirea din tunel...", acolo unde cateva idei au provocat un schimb de replici ce nu meritau sa lancezeasca intr'o pivnita igrasioasa...
Partenerii acestui schimb dialectic de idei sunt Alin Rautoiu ("botezat" de cate ori are ocazia "Ratoiu" de Dodo Nita, aflat intr'o evidenta pierdere de inspiratie si bun simt) si Mihai Iacob... Personal, nu'i cunosc dar printre randuri am priceput ca sunt "adeptii" unei miscari artistice (?) cunoscuta ca "Jumatatea Plina", iar ideile lor, desi formulate oarecum diferit, sunt asemanatoare: amandoi sunt "fani" Marjane Satrapi si David B., doi artisti impinsi la rampa, in plina lumina a reflectoarelor. Recunosc, m'am simtit stingherit in momentul in care am realizat ca cele doua nume imi sunt total necunoscute, mai ales ca Satrapi si B. par a fi de la un timp repere importante pentru o intreaga generatie. Constiincios, am inceput sa'mi fac lectiile dar din pacate nu am gasit foarte multe informatii. Nu este nicio graba... Valorile adevarate pot sa astepte. Ele nu pier niciodata...
Asa sa fie oare?
In continuare, in atentia celor care simt ca trebuie si mai ales ca pot sa produca schimbarea, propun cateva articole focalizate pe mari artisti, ce la timpul lor pareau ca vor cutremura cea de'a 9a arta (primul articol, "Banda Desenata la Confesional...", a aparut cu putin timp in urma)...
"Foamea" la obligat curand sa renunte la banda desenata, reciclandu'se in cinematografie (a regizat impreuna cu complicele sau dintotdeauna, Jean-Pierre Jeunet, cateva mici bijuterii ale celei de'a 7a arte: "Delicatesen" si "La cite des enfants perdus"... Jeunet este cel care a realizat cel de'al patrulea film din franciza "Alien"- "Resurecction")...
Un artist total, la care nu te'ai fi gandit niciodata ca o sa dispara fara urma din cea de'a 9a arta...
Inca de la cele dintai planse publicate, Leconte demonstreaza ca este capabil sa propuna un univers original din punct de vedere grafic, dar si o noua maniera narativa...
Aventura sa grafica continua si in "L'Echo des Savanes"...
Curand insa renunta la banda desenata si se lanseaza in lumea filmului, ca scenarist si regizor (primul sau film de lung metraj este facut in compania lui Marcel "Gai Luron" Gotlib, cu care a pus la punct scenariul)...
Altceva, nu prea s'a mai auzit despre Doury, din pacate... Pe Wikipedia am gasit cu greutate ca a esuat in revista "de confesional" alui Art "Maus" Spiegelman, "Raw"...
Coureuil: mai stie cineva, ceva despre el?...
Voss demonstreaza intr'un stil deja format, ca este capabil sa imagineze un univers coerent si pasionant...
Nu am mai auzit nimic despre el...
Din nou un articol foarte instructiv. Sorin Anghel, ma bucur ca Alin si cu mine te-am stirnit nitelus, in sensul bun. As avea o propunere. Noi activam pe un grup de pe facebook numit "Banda Benzilor Desenate". Ma rog, de "activat" activam mai putin in ultima vreme, chiar daca grupul a a inceput furtunos acum citiva ani, cu activitati de lectura sustinute si interesante (zic eu). Marturie sta arhiva grupului...dar, ale vietii valuri. Oricum, sint incredintat ca multa lume de pe grup ar avea ce invata de la tine si poate ca s-ar isca discutii interesante. Si, ca sa nu crezi ca te-ai simti "singur si stingher", sa stii ca si Marian Mirescu e acolo, iar una dintre colegele mele, si la facultate, si in grup, ti-a dat de curind copilul pe mina ca sa-l inveti sa deseneze...:)
RăspundețiȘtergereMa simt foarte onorat pentru invitatie dar trebuie sa marturisesc ca sunt incapabil sa'mi gestionez timpul pe care mi l'a dat bunul Dumnezeu, risipindu'l fara noima. De aici si intarzierile nepermise atunci cand trebuie sa raspund partenerului de dialog, dar si amanarea sine die a unor articole promise si apoi pierdute prin sertare sau pe duzina de stick-uri cu care sunt inarmat aproape in permanenta...
ȘtergereSi apropo, pentru acest jurnal mi'am impus o regula. Mi'ar face placere daca si prietenii de dialog ar respecta'o: Sorin Anghel trebuie sa ramana acelasi anonim ca in viata de zi cu zi... singurul care poate fi tavalit in noroi sau tras de urechi se numeste Lee Ivas... Multumesc pentru intelegere...
In regula, Lee Ivas...:)
ȘtergereAstăzi, revoluția permanentă este pe Facebook !
RăspundețiȘtergereAsa trebuie sa fie, Mircea, dar ti'am mai spus si o repet: am avut o experienta Facebook, dar dupa ce intimitatea mi'a fost invadata de o hoarda de necunoscuti, fara niciun metru patrat de teritoriu comun cu persoana mea si cu ceea ce mi'ar face placere sa fiu, am renuntat... mi'am pus palmele la urechi, refuzand sa mai ascult cacofonia pe care o starnisem...
ȘtergereAșadar, nu de la tine trebuie să așteptăm revoluția permanentă, dar poate că permanentă, permanentă, dar o pauză odihnitoare din când în când, nu strică, vorba ceea, „pauzele lungi și dese…”
ȘtergereFolosiți diacriticele, pentru numele lui Dumnezeu! Nivelul condeiului dvs. o cere, iar limba română merită respectul ăsta.
RăspundețiȘtergereȘi eu am vrut de multă vreme să vă fac recomandarea asta: schimbați programul și folosiți diacriticele în text. Efortul este minim și informația pe care o oferiți îl merită. Suntem români și dacă noi nu ne respectăm limba, atunci cine s-o facă?...
ȘtergereProbabil economia matura a Romaniei, precum si guvernul... amandoi capabili sa ofere si sa sustina, nu numai educatia necesara folosirii corecte a limbii romane, dar si oportunitati atractive celor care se bazeaza predominant pe cunoasterea acestei limbi (mai ales in ceea ce priveste faptul ca poti gasi in limba romana date, informatii, carti traduse / deja scrise cu diacritice, toate de mare angajament intelectual... dar numai daca vei cauta bine).
ȘtergereMare păcat pentru că nu avem și laicuri ca pe Fesbuc!
ȘtergereLa nouvelle BD, c'est sur Facebok qu'elle est !
N-as fi zis ca Antoine e un nume romanesc! David sau Aaron, Sara ori Rebeca, da, dar Antoine... Poate, Anton.
ȘtergereSorry, nici eu n-am diacriticele disponibile! Voi remedia problema.
Dragul mosului, incep prin a'mi cere scuze: nicio clipa nu am avut intentia sa iau peste picior limba romana, mai ales ca la varsta mea onorabila ma consider inca un invatacel ce sta cu DEX-ul alaturi, poate in felul acesta evit sa ajung de rasu' satului!... Adevarul este ca sunt un inadaptabil, poate si din cauza ca pricep mai greu. Cand Academia a hotarat ca "sint" se va scrie de acum incolo "sunt", am reusit sa bag la cap... si tot asa, schimbarile le cunoastem aproape cu totii...
ȘtergereDiacriticele... Aici este o problema recunosc, pe care nu prea pot sa o depasesc. Marturisesc ca fiecare dintre articolele pe care le pun in jurnal, ori de cate ori gasesc ceva important de comunicat, este foarte cronofag, "mancandu'mi" cel putin vreo 6 ore (scenariul, rascolitul prin biblioteca dupa materiale, scanatul, prelucratul in Photoshop si in sfarsit, partea cea mai grea, redactarea mesajului). Din pacate, nu sunt capabil sa scriu decat cu un singur deget (vorba unui prieten, ce m'a auzit candva cum redactam un text: "Parca esti o gaina care ciuguleste grauntele aruncate cu zgarcenie pe jos, de un gospodar sarac!")... Cautarea tastelor aferente literelor cu diacritice mi'ar dubla probabil timpul rezervat textului...
Nu este o scuza, dar ma gandesc ca daca mi'am pus ceva cenusa in cap, poate arat mai frumos...
ca sa vezi ce furtuna au starnit niste palarioare si niste codite de deasupra si de sub literele obisnuite! Ati si uitat de subiectul articolului.
RăspundețiȘtergere