Marian Mirescu... Un tip despre care aflasem o multime de lucruri cu ceva timp inainte de a'l cunoaste la Craiova in "carne si oase", pe la inceputul anilor '90. Un craiovean a carui activitate de grafician am urmarit'o cu atentia in cateva dintre cele mai importante si mature publicatii din "Epoca de Aur": almanahul "Anticipatia", ce aparea o data pe an si "Orion", o revista de format foarte mare, dedicata S.F.-ului... Daca in "Anticipatia" banda desenata era destul de sporadic prezenta (cred ca unul dintre responsabilii de la "Anticipatia" era Alexandru Mironov, ex-ministru al tineretului pe vremea lui Ilici Iliescu... cu Mironov am fost o vreme coleg la Palatul Pionierilor si Soimilor Patriei si intr'o discutie particulara, Mironov si'a marturisit aversiunea fata de cea de'a 9a arta ), in "Orion" banda desenata parea chiar gazda acestei publicatii! Din pacate, in biblioteca personala nu am mai gasit niciun numar din cele 6 aparute, asa ca voi "cita" din memoria mea obosita cateva momente pe care mi'e greu sa le uit, mai ales ca aceasta incredibila aventura se'ntampla in '88- '89, adica anii cei mai intunecati pe care generatia mea i'a avut de strabatut... Din intreaga echipa redactionala imi amintesc doar de Marian Mirescu, Viorel Pirligras si Dodo Nita. Toti vorbeau despre banda desenata, desenand'o, scenarizand'o sau analizand'o si acest lucru era de necrezut pentru orice iubitor al celei de'a 9a arte, atunci cand in Romania desertificarea nu cuprinsese doar agricultura ci si mintile noastre...
Dupa '90, Pierre Pascal a sosit in Romania si ajutat de cativa romanasi, au cautat caile prin care puteau sa genereze in constiinta autorilor romani de B.D., sentimentul propriei valori ( Nu uita ca pe plaiurile mioritice banda desenata a fost considerata o cenusareasa a artelor, fiind tolerata doar in "debara" si niciodata invitata in "sufragerie"... Vrei cateva exemple?... Cand Sandu Florea a acumulat 6 albume de banda desenata, adica echivalentul a 6 volume de ilustratii ce i'ar fi permis oricarui grafician sa intre in Uniunea Artistilor Plastici, el si'a depus imediat o cerere pentru a deveni membru. Raspunsul de loc politicos al Uniunii a fost un sut in cur... Un alt exemplu?... In 1980, printr'o coincidenta Sandu Florea si cu mine aveam sa castigam 2 Mari premii internationale pentru B.D., S.Florea in Italia, iar eu in Belgia - Sandu pentru Harap Alb" iar eu pentru "Une Nuit, Un Lache". Reactia locala? O adanca tacere...). Atunci am avut ocazia sa'l cunosc pe "viu" pe Marian Mirescu, adica artistul care a avut nebunia sa'l redeseneze pe Enki Bilal, doar pentru a'l face cunoscut publicului roman!...
Experientele artistice personale, dar si cele editoriale ale lui Mirescu sunt fara numar, fara numar... si intotdeauna de cea mai buna calitate. Doar conjunctura deloc favorabila si primirea rece de care a avut parte banda desenata in Romania "postrevolutionara", pot fi considerate responsabile de faptul ca Marian Mirescu nu a facut o cariera solida in cea de'a 9a arta... Adica mai pe romaneste, faptul ca in Romania nu se prea poate trai din B.D. ...
Astazi, te fac partas la cateva extrase de senzatii, din "Ah, BD!" si "Sanki"... Vei fi surprins de numarul mare de artisti care au raspuns prezent, atunci cand pe culmea dealului buciumul manuit de Mirescu a dat semnalul de alarma...
In dezordine si poate riscand sa omit numele vreunui artist, monstruletii de mai sus au scapat din penitele si pensulele lui : Marian Mirescu, Alex Ciubotariu, Viorel Pirligras, Mircea Arapu, Adrian Barbu, Tudor Popa, Sandu Florea, Drujiniu, Maxim, Valentin Iordache, Nic Moldoveanu, Ionut Popescu... Aproape toata floarea vechiului si noului val...
M.M si Vio Pirligras... In stanga imaginii, poate il recunosti pe Mihnea Columbeanu, un adevarat "monstrulet", aici fara barba si inca in libertate...
Sa inteleg ca ]n cercul apropiatilor dvs. era si maestrul Mihnea Columbeanu?... Interesant, interesant.
RăspundețiȘtergereFoarte interesant, intr'adevar... Nu pierd nicio ocazie ca sa'mi revizuiesc trecutul, incercand sa'mi amintesc daca am fost vreodata atat de imprudent incat sa ma regasesc in compania domniei sale la pisoar, cu nadragii'n vine...
ȘtergereLasand gluma pentru mai tarziu, cand poate am sa reusesc sa regasesc zambetul pe care l'am pierdut de mult, singura amintire importanta pe care o am cu Mihnea este o seara la Palatul Copiilor, cand acesta mi'a facut o vizita. Desi atelierul era plin de copii de toate varstele, nu'mi amintesc ca acesta sa' si fi fixat privirea spre o persoana anume. S'a comportat absolut normal, nelasandu'ma sa inteleg ca are anumite probleme...
In seara despre care'ti vorbesc, mi'a facut o surpriza cum de putine ori ai parte in viata: dintr'o mapa a scos un teanc de hartii A4, poate vreo 100 de coli, toate desenate in creion si insemnand o epopee dementa in banda desenata. Marturisesc ca nu am mai avut un soc atat de mare de prin '88, adica atunci cand am ispravit "Le Mur": 3 ani de efort au reusit sa ma goleasca de orice bunavointa si bunacrestere....
Cele 100 de pagini de banda desenata erau inchipuite de baiatul lui Columbeanu, cred ca tot regizor... Regret ca nu am mai multe informatii dar eu sunt un singuratic si legaturile mele cu Mihnea s'au intrerupt cu vreo 10 (?) ani in urma...
Respectiva banda desenata era o utopie politica, SF, punk si alte demente, cu un Bucuresti bombardat de tot felul de anarhisti islamisti... pe scurt, un cosmar de o coerenta grafica greu de imaginat la un pustan.
Am incercat atunci sa fotocopiez cateva planse cel putin, dar Mihnea a refuzat politicos... Daca cineva care citeste aceste randuri are mai multa putere de convingere decat mine si reuseste sa obtina dreptul de a publica acele materiale, m'as bucura sa am ocazia sa le revad...