Despre Claude Moliterni am mai vorbit de curand, atunci cand am marcat un moment foarte important din banda desenata mondiala, respectiv aparitia unui aparat critic specializat in consemnarea datelor importante din Istoria celei de'a 9a arte, dar si in analiza si evaluarea oricarei manifestari B.D. ("
Iesirea din tunel...")...
Lipsurile si slabiciunile acestui inceput le'am consemnat in articolul anterior si in parte, sunt justificate: atunci cand pasesti pe un teren necunoscut, este normal ca fiecare pas sa nu semene cu cel anterior... "Cadenta" vine cu timpul, atunci cand un limbaj specific este acceptat de toata lumea implicata in respectivul domeniu. Mai greu de explicat sunt insa slabiciunile lui Moliterni, un organizator vizionar si capabil, dominat insa de un ego supradimensionat: majoritatea scenariilor sale b.d. sunt dispensabile iar alegerile pe care le face atunci cand isi ilustreaza "disertatiile", sunt in mare parte discutabile. In cazul sau functioneaza la perfectie dictonul "Cine' mparte, parte'si face!", o zicala ce functioneaza si pe plaiurile mioritice, atunci cand vine vorba de banda desenata locala.
In 1980 la editura Pierre Horay apare un adevarat monument inchinat benzii desenate de pretutindeni: "Histoire Mondiale de la Bande Dessinee", o lucrare monumentala ca importanta, dimensiuni dar si ca implicatii imediate... Volumul este coordonat de Claude Moliterni si se vrea o imagine obiectiva a celei de'a 9a arte, de la origini pana la sfarsitul anilor '70...
Albumul de peste 250 de pagini este editat in conditii tipografice deosebite, neobisnuite pentru acei ani.
Slabiciunea lui Moliterni vine tocmai din faptul ca intreaga osatura a volumui pe care'l coordoneaza se bazeaza pe scoala de banda desenata franceza, pe care el fireste ca o cunoaste foarte bine si pe care mai sunt grefate cateva repere importante: scoala americana si cea belgiana. Fara doar si poate ca Franta este extrem de importanta atunci cand vorbim de banda desenata. Insa, atunci cand iti pui problema sa inalti un monument benzii desenate universale, este bine sa incepi cu inceputul (si aici, nu ma refer la "Columna lui Traian", "Tapiseria de la Bayeux" sau "Imageries d'Epinal"... ci la aparitia unui limbaj comun, pe care'l impart mai multi artisti, adunati in jurul unei publicatii cu mare impact la mase)...
In mod natural, dupa un capitol dedicat erei primitive a benzii desenate, indiferent unde au aparut cele dintai manifestari b.d., urmatorul capitol trebuia dedicat benzii desenate americane, tarii unde banda desenata a intrat pentru prima data in constiinta publicului. Mult mai important, artistii din U.S.A. au anticipat fiecare pas ce avea sa transforme banda desenata, celelalte tari nefacand altceva decat sa preia "gaselnitele" si in unele cazuri, sublimandu'le...
Cel de'al treilea capitol nu avea voie sa fie dedicat altcuiva decat Belgiei, adica tara care a avut la un moment dat doua dintre cele mai importante reviste din Europa, "Spirou" si "Tintin", o tara care a inteles si adaptat cel mai bine lectia americana si care a inspirat banda desenata franceza...
Moliterni avea obligatia morala sa se intereseze de mersul celei de'a 9a arte in toate tarile, inainte de a initia un proiect atat de ambitios, intitulat"Istoria mondiala a Benzii desenate". Felul in care urma sa se documenteze era strict problema domniei sale... Lipsa Internetului fireste ca nu poate fi o scuza. Din comoditate, Moliterni a apelat doar la persoanele din anturajul sau, ori cela care au aflat din intamplare de proiect (este cazul lui Mircea Arapu)...
Este destul de penibil atunci cand rasfoind capitolul "Europa", nu regasesti Romania (articolul lui Mircea a sosit pe ultima suta de metri si nu a mai apucat sa modifice diagrama), dar nici atatea alte tari...
Capitolul dedicat Frantei este generos si destul de bine alcatuit...
Moliterni, incapabil sa simta valoarea unui artefact cand timpul nu hotaraste in locul lui, atunci cand vrea sa sublinieze un anumit trend alege fara discernamant o plansa relativ nula imaginata de Michel Crespin, publicata chiar in acele zile in "Metal Hurlant"...
Plin de subiectivism, il mananca in cur si se da in stamba citand din "Scarlet Dream", o tampenie semnata de el si Gigi, altminteri un desenator onorabil dar nu de citat in "Histoire Mondiale de la Bande Dessinee"...
Imbibat de zecile de cataloage de pe la expozitiile de arta pe care tre' sa le fi vazut, Moliterni isi imagineaza ca un "agrandissement" dintr'o banda desenata va da bine si intr'un album, la fel ca pe simeze...
Astfel, pe doua pagini de format imens, el va mari O IMAGINE din "Corto Maltese" de Hugo Pratt! Moliterni demonstreaza ca nu a inteles nimic din spiritul benzii desenate, care nu este grafica de sevalet ci o naratiune compusa dintr'o succesiune de imagini. Ritmul naratiunii si decupajul paginilor inseamna chiar BANDA DESENATA!... Hugo Pratt este unul dintre cei mai importanti povestitori contemporani, dar nu in sensul de Ispirescu sau Slavici, ci de narator B.D. ... decupajul scenariilor sale atinge perfectiunea in vreo 16-17 din cele 21 de povestiri cu Corto Maltese, publicate in "Pif Gadget (de fapt, singurele benzi desenate geniale facute de Pratt; surprinzator este faptul ca imaginea extrasa din "Corto Maltese" apare la capitolul "B.D. in Italia" desi este un detaliu din epoca franceza a lui Hugo Pratt si face parte dintr'un concept gandit dupa canoanele impuse de revista comunista "Pif Gadget"!)...
Incursiunea prin banda desenata belgiana este aproape episodica, reducand importanta acestei scoli...
Nu exista decat mici aluzii la rolul determinant pe care l'au avut o serie de benzi desenate americane asupra unor serii ce au aparut in Franta de'a lungul timpului, facand scoala: "Flash Gordon" si "Les Pionniers de l' Esperance" sau primele lucrari ale lui Edgar P. Jacobs; "Prince Valiant" si "Yves le Loup" sau "Chevalier Ardent", "Jungle Jim" si "Lynx Blanc" si "Wango", "Tarzan" si "Tounga" sau "Rahan", serii ce au participat activ la devenirea B.D. franceze in ceea ce este astazi...
Este impresionant capitolul dedicat Japoniei, mai ales acum, dupa 35 de ani... Daca in istoria lui Moliterni din cele 250 de pagini, 3 sunt suficiente ca sa rezume pasii timizi ai niponilor, astazi in fiecare librarie specializata in banda desenata aproape jumatate este dedicata fenomenului manga!...
Banda desenata filipineza, o revelatie in acei ani si un suport pentru industria americana de comics (incearca sa faci abstractie de prostiile "suprarealiste" alese de Moliterni!)...
In blogul personal, "
The Dark Side of... Lee Ivas Anghel", am analizat pe scurt articolul despre Romania, semnat de Mircea Arapu si aparut in "Histoire Mondiale de la Bande Dessinee". Am sa reiau cele 3 extrase, remontate pentru o mai buna citire, dupa care in continuare vei putea sa le urmaresti asa cum au aparut in Istoria lui Moliterni...
Participarea lui Mircea Arapu la aceasta aventura editoriala este un eveniment de o importanta exceptionala pentru istoria nationala a b.d. . Intr'un moment cand legaturile Romaniei cu exteriorul pareau rupte pentru totdeauna, CATIVA romani au reusit sa mentina vie in atentia publicului occidental imaginea tarii! Intr'un moment cand singurele informatii despre Romania nu erau altceva decat note catastrofale, CATIVA romani transmiteau Occidentului ca Romania exista si incearca sa se comporte normal...
Articolul lui Mircea Arapu, asa cum a aparut acum 35 de ani...
In pagina de mai sus, o proba de tembelism scenaristic cum rar vei mai putea intalni in vreo banda desenata (cu exceptia Romaniei, tara in care orice este posibil... de altfel, curand am sa revin cu mai multe exemple): Intr'un extras dintr'o banda desenata ("Urmasul lui Tarzan" ?) desenata cuviincios de Albin Stanescu si scenarizata dracu' stie de cine, un personaj exclama: "Urangutanul!"(nimeni nu stie daca este un strigat de groaza sau bucuria de a descoperi ultimul exemplar din aceasta specie), un altul ii raspunde indiferent "Si ce-i cu asta?" si in sfarsit, un altul care tocmai pare sa fi aflat ca fumatul este daunator, zice: "Ciine! Sintem pe drum de doua zile. Unde-i locul, ca-ti crap capul!"... Totul intr'o singura imagine! Inca mai sunt indivizi in Romania care se intreaba de ce nu merge banda desenata in aceasta tara...
Sper ca in lumea asta atat de mica, cum este cea a B.D. din Romania, in care inca un individ ca Dodo Nita continua sa cante fals, toti au aflat ca Mircea Arapu este cel dintai care a rezumat povestea atat de zbuciumata a benzii desenate romanesti... Ceea ce Mircea a uitat sa'ti spuna, poti conta ca vei afla curand de la mine!...
La multi ani, Mircea !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu