Victime de rangul doi...

        Cand un grup de indivizi, parte a unei populatii ce ocupa un teritoriu structurat din punct de vedere politic si administrativ intr' un stat sau o uniune statala, este discriminat, neacordandu'i'se de catre autoritati aceleasi privilegii de care ceilalti conationali se bucura, respectiva fractiune incepe sa simta ca drepturile sale ii sunt diminuate. Istoria este plina de cazuri de limitare a accesului unui segment din populatie la drepturile de care orice membru al respectivei societati ar trebui sa beneficieze. Acest gen de "segregare" il identifici fara prea mare efort in oricare colt al lumii si in orice epoca istorica, indiferent ca a fost vorba de segregatie religioasa, rasiala, sexuala, fizica sau intelectuala... Fiecare societate ce a practicat "la vedere" acest gen de discriminare s' a simtit obligata sa ofere o explicatie pentru optiunea sa:
       Intr'un regat pragmatic si auster cum era Sparta, copiii nascuti cu handicap fizic sau psihic erau sacrificati, acceptarea acestora impiedicand desfasurarea politicii expansioniste spartane, un stat aflat intr'o permanenta "miscare"...
       Bisericii Catolice i se imputa inca, la cateva sute de ani de la evenimente, atrocitatile savarsite in numele credintei de catre Inchizitie, in noile teritorii cucerite din Africa dar mai ales din America Latina...
        In Statele Unite ale Americii, inca mult timp dupa asasinarea pastorului de culoare Martin Luther King Jr. segregatia rasiala a fost (este?) o parte importanta a constiintei americanului mediu...
        In cel de'al Treilea REICH, un imperiu ce se dorea stapanul Lumii pentru o mie de ani, in realitate un "imperiu" ce a dainuit doar 12 ani, din 1933 pana in 1945, evreii erau considerati rasa inferioara, un balast ce impiedica emanciparea natiunii germane...
        Adeptii echitatii sociale si morale au gasit chiar si in Biblie, Cartea Sfanta, o sumedenie de inechitati pe care omul modern, din fericire le' a indreptat. Sodoma si Gomora, doua cetati libertine, in care moravurile o luasera pe cai gresite, au fost rase de pe fata pamantului de Dumnezeu pentru ca aici se practicau sodomia si iubirea dintre oameni de acelasi sex. Astazi, moralistii au amendat "eroarea" lui Dumnezeu si au inceput sa oblige toate statele ce vor sa aibe acces la "next level" sa accepte casatoria dintre poponari...
        Constientizarea acestei stari de inechitate ce apare la un moment dat intre majoritate si minoritate, a determinat aparitia expresiei "CETATENI DE RANGUL DOI"...
        Prin extensie, am scos din maneca o noua formula: "VICTIME DE RANGUL DOI"... Adica, victime ale unui agresiuni, carora li se acorda in Media si implicit in constiinta publicului, o importanta redusa in comparatie cu "victimele- vedeta"...

           In ianuarie 2.015 la Paris au loc doua atentate ce au socat intreaga lume: in redactia revistei "Charlie Hebdo" sunt asasinati cu sange rece 10 jurnalisti si 2 politisti insarcinati cu paza lor, de catre un comando islamic, format din doi atacatori mascati... In urmatoarele doua zile, un alt atentator ucide inca 5 persoane...
          Doua agresiuni ce vor mobiliza lumea civilizata de pe intregul mapamond impotriva intransigentei de orice fel, impotriva extremismului islamic in mod special si contra musulmanilor, in mod particular. La comemorare vor participa toate capetele "incoronate" ale lumii, cei care conteaza si cei care si'ar dori sa conteze. America, Spania, Germania, Italia... chiar si Romania reprezentata de Klaus, sunt de fata, prin prezenta lor incercand sa exprime coeziunea dintre statele Europei si ale lumii civilizate. Media reactioneaza peste tot, ca o singura voce, exprimandu'si oroarea pentru atrocitatile la care a fost martora: 17 oameni sunt asasinati cu sange rece, cativa dintre ei chiar neavand habar de ce au fost nevoiti sa plateasca acest pret...

       10 luni mai tarziu, Parisul este din nou tinta unor atentate sangeroase... De data aceasta, comandourile islamice vor "purcede" la adevarate masacre in masa: 130 de morti si peste 300 de raniti. Printre victime sunt si cativa romani. Victimele sunt de toate nationalitatile, pe atentator neinteresandu' l sa dea un semnal in acest sens, ca in cazul precedentului masacru, cand majoritatea celor ucisi erau evrei... De data aceasta, prin gestul sau extremist el incearca sa socheze opinia publica, obligand' o sa faca presiuni asupra autoritatilor pentru schimbarea politicii occidentale din Siria...
       M'am asteptat ca reactia lumii "civilizate" sa fie cel putin identica cu cea afisata in ianuarie 2.015, daca nu amplificata de 10 ori, tinand seama de numarul victimelor... Am asteptat... Am sperat... Am crezut ca lumea este corecta si reactioneaza emotional, nicidecum pragmatic, conform unui plan... Am dorit sa'i vad din nou adunati la Paris pe toti conducatorii lumii civilizate, indoliati, cu lacrimi in ochi si cu insigne in piept, inscriptionate in loc de "Je Suis Charlie" cu textul revizuit "Je Suis Paris"...
      Nu s'a intamplat nimic din toate acestea... Lumea este mult mai pragmatica decat mi' am inchipuit eu. Daca de data aceasta semnalul "Alinierea, pentru onor prezentati Arm'!" nu a fost dat, lumea si'a vazut de treaba...
      Chiar si in Romania, in mica lume a benzii desenate, acolo unde nu se' ntampla mare lucru, linistea ce a urmat noilor atentate mi'a inghetat sangele' n vine.
       

         La o zi dupa atentatele din noiembrie, am publicat cateva cuvinte si imagini despre cumplita tragedie petrecuta practic sub ochii nostri ("Asediul")... Am asteptat cu sufletul la gura reactia, pro sau contra a "camarazilor de suferinta", a prietenilor sau neprietenilor din banda desenata... In definitiv, toti suntem inca niste organisme vii, inca avem dreptul la opinie, inca suntem liberi sa spunem ceea ce gandim. Tacerea desenatorilor si "criticilor" de banda desenata m'a lasat un timp fara cuvinte, de unde si aceasta luare de pozitie oarecum intarziata.
        Intr' o replica la un comentariu al meu, un tembel notoriu afirma foarte mandru ca el "vorbeste doar despre ceea ce cunoaste", adica doar despre "materiile" invatate sarguincios la "scoala"... Cu alte cuvinte, cine imi da dreptul sa afisez o opinie politica, daca nu am studii politice?... Respectivul tembel practic imi reprosa curajul de a avea o opinie!!!...
        

          Atentatele din ianuarie au provocat o adevarata isterie mediatica. Toata lumea declara "Je Suis Charlie", orice cetatean care se respecta trebuia sa afiseze la vedere sloganul la moda, daca isi dorea sa mai "conteze". Stiind cate ceva despre politica "Hara Kiri- Charlie", mi'am permis sa am o opinie diametral opusa trendului general. Ca replica la "dizidenta" mea, Dodo Nita, un prieten de la Craiova, a incercat in cateva articole furibunde sa' mi dezarticuleze imaginea. Din fericire, vocabularul sau sumar si gandirea sa liniara nu au avut niciun impact (articolele cu pricina sunt "Who' s Afraid of the Comics World?", "Freedom of Speach... It' s not Enough!", "Goodbye, Charlie!" si "Cabu, Wolinsky, Tignous, Charb- o moarte tampa si rea", "Ei sunt Charlie!"...). In siajul cumplitelor evenimente petrecute la Paris acum o luna, cred ca nu ti'ar strica sa parcurgi "in diagonala" respectivele articole. Este o lectura instructiva, acum cand "emotia" initiala s'a mai estompat...

       Toata lumea buna a raspuns "prezent!" la chemarea civilizatiei: Uderzo...

       ...Gotlib...

       ...toata gasca de la "Spirou"...

         ...Costel B.D.   
        ...dar si ceilalti artisti romani au fost stimulati de drama de la "redactia "Charlie Hebdo"... Articolele lui Dodo Nita din acele zile sunt pline de reactiile grafice ale autorilor autohtoni, care mai de care mai inspirat.
         Au trecut 10 luni. Cumplita drama s'a repetat, amplificata de 10 ori. S'a intamplat tot in Franta, chiar in Paris, capitala lumii... De data aceasta, nicio capetenie nu si'a mai deranjat curu' pana pe Champs- Elysees. Toti au preferat sa rosteasca un ferpar de circumstanta, pe nesfarsitele canale de televiziune... Artistii care nu de mult se inghesuiau sa fie "Charlie", astazi tac, de parca a fi "Paris" ar fi sinonim cu a fi lepros.

       Doar Costel B.D. a incercat timid, la vreo saptamana de la tragicele evenimente sa' si afirme adeziunea... Din pacate, semnalul sau a trecut neobservat.
       Nu te cuprinde asa, un soi de greata, cand simti in jurul tau mirosul scarbos al oportunismului?
       Daca in ianurie Dodo Nita reusea sa insaileze nu mai putin de 10 articole despre "Charlie", despre drama din noiembrie nu a fost capabil sa articuleze nici macar un cuvant!...

      Victime de rangul intai, Victime de rangul doi...
      De fapt, care este diferenta uriasa dintre cele doua evenimente?
      Majoritatea victimelor din ianuarie de la "Charlie Hebdo" nu erau civili inocenti, ca in cazul celor asasinati la "Bataclan" sau pe terasele pariziene. Artistii de la "Charlie" isi transformasera de mult inocentele scule de desenat in arme, la fel de periculoase ca orice Kalasnikov. Nu degeaba redactia era pazita zi si noapte de politisti antrenati (foarte prost, de altminteri, ei fiind cele dintai victime).
      De obicei, orice societate normala isi va proteja civilii, "soldatii" fiind obisnuiti sa isi apere singuri pielea. Si atunci, atunci de ce exista victime de mai multe categorii?
      E foarte simplu si sunt convins ca raspunsul il sti si tu: victimele de rangul intai au avut parte de o mediatizare de mare clasa. Comunitatea evreiasca si'a impus mesajul fara probleme...
       Victimele de rangul doi, desi majoritare, nu au fost capabile sa suspine atat de profund incat sa fie auzite de toata planeta.
       Asta'i viata, prietene!...
 

               Costel B.D., ultimul samurai...