marți, 28 iulie 2015

Dezertorul din Apuseni...

             -"Recunosc tot ce mi se imputa, Onorata Instanta. Asa este, valul nemaintalnit de caldura ce s'a napustit asupra Bucurestiului mi'a topit si cel din urma meterez, in dosul caruia se adapostea ceea ce mai ramasese din vointa unui om nevolnic, supus greselilor dar si ispitei. Am abdicat inainte ca cineva sa'mi ceara sa o fac, am lasat in urma toate angajamentele si indatoririle, cautand refugiul si adapostul in adancul muntilor, acolo unde imi inchipuiam ca brazii cei falnici se vor impotrivi caniculei invadatoare... Naiva iluzie, caci potopul de fierbinteala, tot asa de napraznic ca si cel biblic, nu s'a poticnit de cetina stramoseasca, maturand in marsul sau necrutator orice impotrivire!...
             Recunosc ca am cautat scaparea in muntii Apuseni, la o azvarlitura de bat de Abrud si de Campeni, adica acolo unde motii si moatele inca'si mai aduc aminte de Avramut Iancu si vremurile cand tremurau camesile in spinarea ungurasilor... Am dezertat fara mustrari de cuget din transeele datoriei, inchipuindu'mi ca nimeni nu'mi va lua urma. Ros de remuscari insa, la sfarsitul unei decade m'am reintors la cuib, hotarat sa infrunt vipia ca orice cetatean destoinic... Cum "greseala recunoscuta este pe jumatate iertata", astept intelegere de la Inalta Curte si poate un pic de toleranta"...
             Cam asa m'am gandit ca ar trebui sa arate propria apologie, dupa ce m'am refugiat in Apuseni de teama caldurii neobisnuite ce a potopit nu doar Bucurestiul ci toata tara, uitand de cititorul fidel al acestui jurnal... Din aceasta anabasa nu m'am intors insa cu mana goala... In bagajele prafuite am regasit oaresce fiole cu palinka si afinata dar si cateva fotografii, ce te vor determina poate sa cutreieri candva acele minunate meleaguri...
             Imaginile nu sunt photoshopuite decat in masura in care a trebuit sa le repaginez... Culorile sunt strict autentice.










       Incet dar sigur, traditiile se pierd si iarba verde de acasa nu mai intereseaza pe nimeni... Resturile alimentare cu arome pline de E-uri, desavarsite in laboratoarele occidentale, sunt mult mai trendy...














   

joi, 16 iulie 2015

Repetitio Mater Studiorum Est!

        Nu, inca nu am luat'o razna: si in camera mea de lucru termometrul de pe perete a intepenit undeva pe la 35 de grade... si pe mine curg apele ca la marea inundatie din '75 (sper ca nu ai uitat formidabilul documentar "Apa ca un bivol negru"?...)... si la mine in bucatarie frigiderul nu mai este capabil sa aduca sticla de bere la o temperatura decenta, pentru a fi bauta corespunzator... Este firesc sa fie asa, doar suntem la mijlocul verii romanesti! Un "ami" din Camerun, negru ca smoala incinsa, ma intreba daca este o normalitate aceasta temperatura dementiala la paralela 45, adica in Romania, acolo unde populatia majoritara are pielea alba ca laptele... Ce'i puteam raspunde?... Ce mai este normal pe lumea asta, prietene?
        Asa ca intr'o lume in care pozitia "upside down" tinde sa devina o normalitate, de ce nu as putea vorbi de pilda despre scoala in mijlocul vacantei de vara?...
        "Repetitio Mater Studiorum Est" ne povatuia candva sfantul Toma din Aquino, iar mult mai tarziu, Lenin ne repeta "parinteste": "Invatati, invatati, invatati!"...
         Metoda asta cu repetarea unor notiuni sau situatii pana ce reusesti sa ti le bagi bine in cap, se pare ca a functionat de minune dintotdeauna. Astfel, rasfoind la un moment dat un album superb cu "Rahan" ( celebra banda desenata a lui Roger Lecureux si Andre Cheret ce a facut incepand cu 1969 gloria revistei "Pif Gadget"), am remarcat o situatie foarte dificila in care se afla eroul principal, din care acesta reuseste sa scape printr'un procedeu ingenios...
         Cazut intr'o rapa, Rahan reuseste sa scape gratie ingeniozitatii sale si a doua bete solide...




              Un an si jumatate mai tarziu, Lecureux recicleaza metoda, imbunatatind'o si facand'o mult mai credibila, refolosind'o tot in seria sa de succes "Rahan"...
              Cazut iarasi intr'o groapa aparent fara iesire, Rahan gaseste imediat solutia, dar si materialele necesare: doua trunchiuri zdravene de copaci, dar si o liana rezistenta. Haide sa'l privim in plina actiune...




          Genial eroul, dar deopotriva scenaristul si desenatorul, nu'i asa?...
          Daca ai rabdare si noroc, scormonind prin banda desenata mai veche poti sa ai surprize din cele mai mari... Astfel, rasfoind un "Vaillant" din 1954, chiar pe prima pagina, in plina aventura cu "Placid & Muzo", vei avea ocazia sa te intalnesti cu Cabrero Arnal!!!... Chiar asa, insusi Arnal, creatorul unor personaje de legenda, cum ar fi Pif, Hercule, Placid, Muzo, Roudoudou...

            Daca vei avea insa suficienta rabdare (caci multe serii desenate sau articole din aceasta perioada sunt demodate si total lipsite de interes pentru cititorul modern) vei avea o alta mare surpriza. Cateva pagini mai departe, in seria care se numeste "Nasdine Hodja" (mai pe romaneste, Nastratin Hogea), scenarizata tot de Roger Lecureux si desenata pe atunci de Le Guen, il vei intalni pe Hodja intr'o situatie jenanta, foarte asemanatoare cu cea in care il vei regasi pe Rahan peste 16 ani: cazut intr'un put, eroul trebuie sa se descurce asa cum poate.
            Sa vedem cum iese din aceasta situatie incurcata......





             Pe la mijlocul anilor '30, un evreu-ungur- francez pe nume Paul Winkler fondeaza in Franta o agentie de presa, ce se va ocupa cu difuzarea in Europa a seriilor americane de banda desenata de mare succes: "Flash Gordon", "Prince Valiant", "Mickey", "Popeye", "The Katzenjammer Kids", "Jungle Jim"... Revistele pe care Winkler le editeaza in Franta cunosc un succes iesit din comun si doar izbucnirea celui de'al Doilea Razboi Mondial reuseste sa le opreasca ascensiunea: "Mickey", "Robinson" sau "Hop La!" sunt de acum adevarate legende si practic au insemnat scoala cea mai buna pentru scenaristii si desenatorii francezi ce au zamislit banda desenata din anii '50- '70, banda desenata ce avea sa influenteze la randul ei cea de'a 9a arta in Romania (un subiect deosebit de important, la care voi reveni foarte curand)...
           In momentul in care in Franta aparea revista "Hop La!", Roger Lecureux (viitorul scenarist de la "Vaillant" si "Pif Gadget", scriitorul ce avea sa inchipuie serii ce au scris istoria benzii desenate europene: : "Les Pionniers de l'Esperance", "Teddy Ted", "Nasdine Hodja", "Rahan"...) avea doar 13 ani... Fara indoiala, Lecureux a rasfoit revistele ce publicau banda desenata americana. O serie ca "Les Pionniers de l' Esperance" este indubitabil inspirata din "Flash Gordon", celebrul erou a lui Alex Raymond (desigur, geniul lui Lecureux a permis ulterior ca seria pe care a imaginat'o sa depaseasca originalul)...

          In "Hop La!" inca de la primul numar avem ocazia sa facem cunostinta cu "Prince Valiant", eroul curajos si fara de prihana imaginat de Hal Foster...


                 La un moment dat, Valiant trebuie sa escaladeze zidul unei cetati... El va reusi sa duca la bun sfarsit aceasta incercare utilizand 3 bete zdravene, legate intre ele cu o funie si folosindu'se de doi contraforti ai cetatii...
             
                Copilul Lecureux trebuie sa fi fost fascinat de imaginatia lui Foster, care la randul sau si'a amintit, atunci cand a scris "Prince Valiant", toate trucurile pe care orice copil le invata in cercetasie...

                      Acest articol a fost inspirat de "Le Recyclage selon Roger Lecureux", un scurt articol de pe blogul "Vaillant- Pif Gadget" si de "Trop drole!", o replica a lui Mircea Arapu in propriul jurnal, "L'Eusses-tu Cru?"...