marți, 29 decembrie 2015

Coșmarul Sfântului Anonim

        Cum cei mai mulți dintre noi locuim în blocurile construite în Epoca lui Ceașcă, cu sau fără vrerea noastră am devenit specialiști în materiale și tehnici de construcție. Astfel, orice român știe că o clădire înălțată din betoane se mișcă din toate încheieturile la marile cutremure, dar rezistă eroic seismului. În schimb pereții de beton îți umplu apartamentul de igrasie, dacă nu sunt izolați corespunzător. Cărămizile mari sau panourile de pereți din BCA se cam fisurează la orice mișcare seismică (coșmarul oricărui român ce a trecut prin nenorocirea din '77), dar în schimb sunt izolatoare termice și fonice ideale pentru o locuință. Aparent, România a asimilat foarte repede BCA-ul, acest material de construcție revoluționar, ieftin și spornic, inventat de suedezi... Am zis aparent pentru că imediat după "revoluția" din '89 niște specialiști "binevoitori" din West, veniți în vizită în România, s'au îngrozit de'a dreptul văzând că noi folosim în construcții acest material. "Cum, pe aceste meleaguri încă nu s'a aflat că BCA-ul este cancerigen?"... Receptiv la sfaturile fraților mai mari din West, românii au inchis toate fabricile de BCA. Curând însă, România a descoperit că există o mare nevoie de noi construcții. Dar cu ce să le ridici, din moment ce intreprinderile ce fabricau materiale de construcții au fost lichidate? "Nicio problemă!", au spus "binevoitorii" din West și în câteva clipe, profitând de vidul creat de prostia locală, au înălțat pe ruinele vechilor fabrici alte intreprinderi ce produceau, "Ce anume?" vei întreba... Păi, firește același BCA, la fel de alb, la fel de ușor, la fel de bun izolator, dar mult mai scump!... Despre cancer, nu a mai pomenit nimeni nimic.
        Același procedeu incorect și imoral, pe care "binevoitorii" îl pun în practică (.) cu multă consecvență în economiile unor țări aflate în tranziție (o tranziție pe care nimeni nu se grăbeste sa o scurteze), este aplicat și în viața spirituală. Te gândești probabil că am luat'o pe arătură, cum spunea tataie, Dumnezeu să'l ierte, când dadea strechea'n vite... "Cum poate un străin să' mi modifice tiparul spiritual, atâta timp cât sunt consecvent în idei și cu ochii'n patru la violatorii de suflete?"...
        Procedeul este identic cu tehnica aplicată cu atâta succes în economie, doar durata "terapiei" este mult mai lungă. Este nevoie de multă răbdare din partea "demolatorului"... E nevoie să fiu mai explicit?...
        În articolul anterior, "Ispitirea Sfântului Anonim", constatam cu amărăciune graba cu care ne înghesuim să desacralizăm marile sărbători și evenimente ale Creștinismului, repere atât de importante în devenirea fiecăruia dintre noi. Crăciunul și Paștele ar trebui să fie pentru orice creștin repere esențiale, asemenea unor faruri ce călăuzesc în întuneric și ceață navigatorii rătăciți... În absența unor jaloane spirituale sunt convins că vom deveni mult mai vulnerabili. Pribeagul rătăcit și disperat este dispus să accepte orice compromis.
        Este suficient să privești peste umăr, în trecut, și vei constata că toată civilizația europeană este clădită pe temelia creștinismului. Nici puterea sovietică și nici comunismul nu au fost capabile să demoleze credința. Buldozerele au sfărâmat lăcașuri de cult, dar sufletul nu a putut fi călcat în picioare.
        Constat cu tristețe cum niște "sugestii" venite din afara țării, devin peste noapte legi. Astfel, icoanele creștine au fost alungate din școli... Religia, o "disciplină" redescoperită de români doar de 25 de ani, este practic interzisă în școli, prin transformarea ei într'o "materie" facultativă... Zilele trecute Guvernul "european" de la Bruxelles a încercat marea cu degetul: tot așa cum fumatul a fost interzis în orice local public, de ce nu s'ar interzice la urma urmelor și o urare gen "Crăciun Fericit"? De ce să nu spunem, de pildă, "Sărbători de sezon Fericite"?... De ce să lezăm credința vecinilor de palier, care pot fi hinduși, musulmani, evrei, negri bantu sau inuiți?...
       Si iată cum, dintr'o trăsătură de condei, creștinismul devine egal cu orice viciu condamnabil, cum ar fi fumatul, consumul de alcool, nazismul, antisemitismul sau rasismul în general...

          În câteva decenii, cu o viteza uluitoare începem să demolăm Stâlpul în jurul căruia gravităm de 2000 de ani.
          Creștinismul s'a ridicat greu din praful arenelor circurilor romane... Încet dar sigur, noua credință a început să conteze. Iar în momentul în care creștinismul s'a răspândit în întreg imperiul roman, riscând să devină o putere planetară, o forță necunoscută mie a produs cea dintâi Mare Schismă. Astfel, a apărut Biserica Ortodoxă și Biserica Catolică...
          Va mai fi nevoie de 1000 de ani ca aceași forță necunoscută mie să reînceapă să smulgă alte hălci din Creștinism. Astfel, apare Reforma Protestantă, o mișcare ce șubrezește puterea papală, o mișcare contestatară ce va purta diferite nume, în funcție de zona în care s'a produs schisma: Biserica luterană, anglicană, reformată (calvinistă), anabaptistă... În Franța secolului al XVI-lea, protestanții erau cunoscuți sub numele de hughenoți iar tensiunea dintre biserica oficială și nou inființata biserică avea să culmineze cu masacrul a 30.000 de noi- credincioși, în "Noaptea Sfântului Bartolomeu"...
          Cu cât ne apropiem de istoria modernă, cu atât se produc mai multe schisme în cadrul Bisericii Catolice, fiecare frântura pretinzând ca este deținătoarea adevărului absolut și singura care cunoaște calea către Izbăvire... "Libertatea" deplină de gândire și conștiintă promovată de SUA a încurajat la greu ritmul accelerat de sciziune a Bisericii Creștine. Părți scindate cândva se vor fărâmița la rândul lor în alte mișcări religioase, mai importante sau mai obscure, "martori" sau "scientologi" de toate felurile... Libertatea de exprimare a încurajat fărâmițarea creștinismului într'un număr imposibil de ținut minte, de biserici și bisericuțe.
       
         Zilele trecute urmăream pe un canal TV un documentar foarte instructiv și care m'a pus pe gânduri... Într'un cadru din film, un rabin săvârșea un ritual strămoșesc, cu aceleași gesturi pe care înaintașii lui le făceau cu mii de ani în urmă: deschidea ușile unui dulap de ceremonii, din care scotea cu multă grijă câteva suluri sacre pentru evrei- Tora sau Pentateuhul... O "carte" în care nu a fost modificată nici măcar o virgulă de'a lungul mileniilor, deși între timp lumea materială a evoluat, s'a schimbat atât de mult încât te întrebi ce sens mai au niște legi ce reglementează printre altele, procedura prin care se aplanează un conflict între un hoț ce a fost prins furând o capră și cel păgubit?... De ce trebuie păstrată o lege care se referă la un incident ce nu se mai poate întâmpla, dat fiind că în Israel nu mai există capre?!?
        Stabilitatea spirituală este o condiție esențială pentru păstrarea unității unei comunități. Un adevăr pe care creștinii de aici și de aiurea l'au uitat de multă vreme. O Forță necunoscută mie a reușit să ne facă să uităm această realitate elementară, din păcate...
        Amintește' ți de parabola cu cărămizile de BCA, cu care începe acest articol... Așa cum am fost povățuiți să aruncăm la gunoi materialele cu care ne înălțam cândva adaposturile, tot așa suntem sfătuiți să demolăm spiritualitatea noastră, cărămidă cu cărămidă...
         Mane, Tekel, Fares ( Profeţie scrisă de o mână invizibilă pe zidurile sălii de ospăţ a lui Balthazar, regele caldeilor, pe cînd Cirus se afla la porţile Babilonului şi pe care profetul Daniel a tălmăcit' o astfel: mene „zilele lui Balthazar sunt numărate", techel „el cîntăreşte puţin în balanţă", fares- ufarsin „regatul său va fi împărţit între mezi şi perşi". Avertisment împotriva unui pericol grav şi iminent. /expr. ebr. „numărat, cântărit, împărțit".)... Mane, Tekel, Fares... Aceste cuvinte se întrebuințează și astăzĭ ca o înștiințare a soarteĭ cuĭva. În sens larg, avertisment împotriva unui pericol grav și iminent (Dex)... 
 
        Astăzi, continui cu un bestiar insolit, în care am alăturat gravurilor și picturilor de epocă, imagini desprinse din benzile desenate ale unor mari artiști contemporani...
         Sunt "Bestii" ivite din coșmarurile cele mai negre... Dar atenție, Fiara nu este întotdeauna ceea ce credem noi!...
          Imaginile din benzi desenate sunt realizate de Francois Bourgeon (© Ed. Casterman & Bourgeon), Jean "Moebius" Giraud (© Ed. Les Humanoides Associes), Juan Gimenez (© Ed. Les Humanoides Associes)...
























      (va urma)...

vineri, 25 decembrie 2015

Just a Christmas Card...

       De când mă știu, am fost un fan al imaginilor frumoase... Meditațiilor de genul "Dar de fapt ce este Frumosul?... Când incepe Frumusețea și în ce moment un artefact încetează să mai fie frumos?..." n'am de gând să le răspund în seara asta. Afară este o lună plină magnifică cum n'am mai văzut de peste 30 de ani, în cinzeaca familiei mi'am turnat câteva degete de whisky recolta 2015 (altminteri, un an foarte bun pentru tării), pe care'l savurez în tihnă, în timp ce mă delectez privind cărți poștale de pe vremea bunicilor și străbunicilor... Niște Kitsch-uri absolute, fără doar și poate, dar cât de mult mă mișcă naivitatea și stângăcia deopotriva a artiștilor care le'au închipuit, dar și a editorilor ce le'au imprimat! Sentimentalismul (un cuvânt decent pentru dulcegăriile și siropelul ce se preling din abundență de pe fiecare bucată de carton imprimat) era cuvântul de ordine. Felicitările de Crăciun de altădată parcă sunt niște fărâmițe apetisante de turtă dulce, din care îți vine să muști necontrolat. Toată lumea era conștientă că visează, toți știau foarte bine că odraslele lor nu arătau deloc ca îngerașii bucălați din cărțile poștale, că nu vor avea niciodată pașaportul pentru "slumberland"... Și totuși, continuau să viseze cu ochii deschiși, bucurandu'se de Utopia ce nu va fi niciodată lumea lor.
       Pe această temă tulburătoare, a posibilității de a alege dintre realitate și ficțiune, The Wachowski Brothers au zamislit în 1999 o capodopera a cinematografiei, pe care sunt convins ca nu aveai cum să o ratezi: "The Matrix".
       Când realitatea în care te miști, închipuindu'ți că reprezinți și tu ceva, începe să pută ca o cloacă în care nici măcar un godac nu s'ar simți confortabil, când eforturile tale de a schimba lumea pe cale legală dau mai puține rezultate decât bașina pe care o scapă un purice, când oamenii politici în care ai investit toate speranțele tale votându'i, privesc prin tine de parcă ai fi omul invizibil, atunci nu'ți mai rămân prea multe opțiuni: fie devii un anarhist pentru care libertatea și drepturile vecinului tău nu valorează nici cât un scuipat, fie emigrezi în Utopia, țara în care singura dimensiune reală este ficțiunea...
       Și atunci, dragul moșului, cum să nu'ți placă imaginile frumoase, imaginile ce'ți întredeschid pentru o clipă poarta spre Utopia?...

       Am căutat pe Rețea imagini tandre, închipuite cândva de niște visători de doi bani. Firește, toate sunt legate de Crăciun, indiferent că sunt închipuite de artiști americani, germani sau francezi... Dacă majoritatea sunt contraindicate pentru persoanele cu diabet, câteva "felicitări" de Crăciun germane transmit fără efort câte ceva din tensiunile din interiorul celui de'al Doilea Reich și al celui de'al Treilea Reich...
       
























         Crăciun fericit, prietene!...