miercuri, 30 iulie 2014

Marea Evadare


                   Secolul XX este veacul care ne'a invatat sa traim in viteza a patra, obligandu' ne sa renuntam la traditionala contemplare cu care convietuiam intr'o simbioza pasnica de atata amar de timp. Omul modern nu mai are dispozitie sa admire un "artifact", modul de viata alert il obliga sa proceseze rapid informatia si sa reactioneze instantaneu. Reactia de tip "dinosaur" sau "iti pica fisa cam greu!" nu mai este tolerata intr'o epoca in care alegerea "passé-temps"-ului sau a distractiei se face printr'o simpla apasare pe telecomanda sau pe tastatura computerului !... Un caz atat de special ca cel al "Giocondei", la care Leonardo a tot revenit timp de 15 ani pana ce a hotarat ca a spus ultimul cuvant, este aproape de neconceput astazi... Tot asa, celebrele sfere concentrice de fildes sculptate cu migala de mai multe generatii de artisti chinezi: cine s'ar mai incumeta astazi sa capteze interesul fugar al unui public din ce in ce mai grabit, cu o lucrare atat de migaloasa?...
                    Vreau sa fiu bine inteles: prin afirmatiile spuse pe un tot atat de patetic nu caut sa aduc vreo acuza unei generatii care s'a hotarat sa traiasca altfel decat a facut'o generatia mea. Cum as putea'o face, cand eu la randul meu acum vreo 45 de ani ii dadeam de gandit tatalui meu, purtand parul ceva mai lung decat era pe'atunci etic si fredonand un adevarat manifest al acelei epoci, "My Generation" al celor de la ""The Who"?
             "People try to put us d-down (Talkin' 'bout my generation)
             Just because we get around (Talkin' 'bout my generation)
             Things they do look awful c-c-cold (Talkin' 'bout my generation)
              I hope I die before I get old (Talkin' 'bout my generation)"...

                    Insa inlocuirea unor valori si schimbarea criteriilor de evaluare la care suntem martori in ultimul timp nu se poate sa ne lase indiferenti: atata timp cat organismal este capabil sa reactioneze la stimulii exterior, fie ca e vorba de cald-rece, lovituri-mangaieri, sarut-muscatura..., creierul la randul sau trebuie sa reactioneze la schimbarile din rationamentul colectivitatii din care este parte. Ideal este, atata timp cat schimbarea impusa sau propusa inseamna un pas in fata, sa reusim sa ne adaptam la noul Modus Vivendi, renuntand la nostalgia "zapezilor de altadata", care nu inseamna altceva decat o frana in calea emanciparii.
                     Marturisesc ca imi este din ce in ce mai greu sa ma adaptez ritmului furibund in care se petrec schimbarile... Mania cu care noile generatii inlocuiesc aproape fara remuscari vechile valorile incepe insa sa'mi dea de gandit : dar daca au dreptate?... Daca Marea Evadare ne va arata drumul spre Libertate, spre adevarata Emancipare?...

                      Intr'o era a vitezei, arta trebuie sa se adapteze la noile cerinte. Intr'o lume saturata de informatie si "artifacts" care mai de care mai sofisticate, oare cum se poate orienta rapid si fara sa piarda prea mult timp, "consumatorul de cultura"?...
                      Boris Vallejo, un artist american de origine peruana, a inteles foarte rapid cele dintai comenzi ale "Advertising Art":mesaj simplu, culori tari ca intr'un panou publicitar si erotism cat cuprinde! Picturile sale erau foarte cautate in anii '80- '90 pretutindeni in lume, pentru coperti de romane, reviste, calendare, albume de arta...
                      Boris a gasit, daca nu Marele Drum de evadat dintr'o lume minuscula, cel putin o carare... Haide sa facem impreuna cativa pasi pe aceasta poteca serpuitoare!...
                   
                                   























 






joi, 24 iulie 2014

O Informatie pentru Pulitzer !...



 
                    Intr' o epoca in care clasicele ziare imprimate la rotativa pe hartie de proasta calitate tind sa devina doar o tandra amintire,  imaginile de mai sus nu ii mai spun absolut nimic unui tanar din noua generatie. Astazi, in timpul unei nemaivazute revolutii tehnologice si cand posibilitatea de a te informa este limitata doar de capacitatea noastra de a absorbi Informatiile ce ne bombardeaza neincetat pe toate canalele media, constat surprins o lipsa de interes tot mai accentuata a tinerilor vizavi de viata politica!... Un dezinteres invers proportional cu caile prin care poti obtine Informatia "la cald", din ce in ce mai diversificate si de neimaginat cu doar vreo 2 decenii in urma : cine ar fi visat la o Retea atat de complexa si atotcuprinzatoare cum este Internetul?... cine si' ar fi putut imagina ziua cand telefonul mobil va deveni aproape o prelungire a bratului fiecaruia dintre noi?...
                   Diversificarea cailor prin care Informatia poate fi obtinuta a permis si extinderea domeniilor de interes. Daca prin anii '70 Romania avea doar 2 canale TV cu timp limitat de transmisie, iar Franta cred ca 3, astazi numarul acestora deja a depasit de mult suta! Candva era de neimaginat ca vor exista canale ce transmit incontinuu desene animate!!!... Canale dedicate Istoriei si care vor fi atat de potente financiar incat isi permit sa realizeze propriile reconstituiri ale unor evenimente istorice!!!... Canale pentru muzica populara, pentru sport, manele, moda, geografie, turism, bucatarie, shopping, politica, sex!!!...
                    Suntem martorii unui adevarat bombardament informational, un minunat caleidoscop ce reflecta lumea in culori mai expresive chiar si decat in realitate! Ceea ce ma ingrijoreaza insa este raportul  dintre Informatia Reala si cea Fictiva, balanta incepand sa se incline periculos de mult in favoarea Fictiunii... Nesfarsitele seriale care sezon dupa sezon ne tin cu privirile lipite de ecranele TV,  emisiunile care simuleaza viata adevarata si ele tot pe sezoane, devenind parte din cotidianul nostru curent, emisiunile de tip "Big Brother" care ne permit sa intram in intimitatea altora, molipsindu' ne cu un voaierism maladiv...
                   Habar nu am daca apetenta pentru Divertisment ne este intretinuta si incurajata doar pentru ca televiziunile sunt niste afaceri private, drept care ele traiesc atata timp cat noi spectatorii ne holbam la tot acest circ mediatic...
                   Sau toata panorama difuzata atat de galagios, tehnicolor si Dolby pe canalele TV, prin posturile de radio, prin salile de cinema din mall-uri, prin Retea sau jocurile de pe calculator,... nu este altceva decat o forma premeditata si concertata de a ne tine cat mai departe de lumea Reala, acolo unde se iau adevaratele Decizii, cele care ne hotarasc ziua de maine?...

                   Astazi, cand ziarele clasice pe hartie incep sa dispara, nu pot decat sa arunc o privire plina de nostalgie spre o epoca in care singura sursa de informare, in afara de "radio- sant", erau gazetele cotidiene!... Cand Ziarul era Rege!...

                   Lumea agitata din marile redactii o poti intalni in 3 filme geniale...
                  

                            "His Girl Friday"- un film perfect realizat in 1940 de Howard Hawks, o adaptare a unei piese de teatru bulevardier de mare succes, "The Front Page" de Ben Hecht si Charles MacArthur, cu un Cary Grant foarte inspirat in rolul principal si Rosalind Russell in rolul jurnalistei care poarta premiul Pulitzer in varful pixului, de fiecare data cand se apuca sa redacteze un articol!...


                   Fireste, lumea presei depinde in primul rand de cat de bine merg liniile telefonice!...



                       "The Front Page"- filmul din 1974 al lui Billy Wilder, un remake dupa "His Girl Friday", cu Walter Matthau in rolul patronului de presa, complet lipsit de scrupule si Jack Lemmon in rolul unui reporter teribil de eficace...


                     Viata agitata dintr'o redactie...




                       "Teacher' s Pet", o alta comedie de zile mari din 1958 de George Seaton, cu Clark Gable si Doris Day. O lectie pentru oricine este interesat de gazetarie: un patron de presa, ziarist foarte capabil si un produs 100% al scolii vietii, nu crede ca aceasta meserie are nevoie de prea multe studii...





                 O redactie de legenda : revista "Pilote" si celebrii sai colaboratori.


                O alta echipa redactionala de legenda : artistii care au conceput revista "Vaillant" in anii '50. Interesant este ca in cele 2 fotografii reprezentand echipele care erau responsabile de succesul a 2 reviste concurente, figureaza 2 artisti care desenau deopotriva pentru "Vaillant" dar si pentru "Pilote": Jean Tabary & Raymond Poivet!...


                Prin 1958, Gerard Dorville sau "baiatul bun la toate" din redactia "Vaillant" (printre alte colaborari, este de remarcat ca o vreme a desenat... Placid & Muzo, celebra serie a lui Arnal!!!), a decis ca a sosit timpul sa'i tina la curent pe cititori cu viata tumultuoasa dintr'o redactie. Fireste, el avea sa vorbeasca despre o revista pe care o cunostea foarte bine: "Vaillant"! Asa avea sa se nasca o serie foarte efemera, dar nu lipsita de mult umor de calitate: "Alfred, Auguste, Popaul et Cie..."
                 Marele boss din aceasta serie este... Jean Ollivier, redactorul sef al revistei "Vaillant" din acele vremuri, unul dintre cei mai importanti scenaristi de banda desenata pe care i'a avut banda desenata franceza. Seriile scenarizate de el poarta nume legendare: "Yves le Loup", "Ragnar", "Robin des Bois", "Davy Crockett", "Loup Noir", "Dr. Justice"...
                 Cei 3 comperi (Alfred, Auguste si Popaul) sunt niste neispraviti care se'ncurca in picioarele redactorilor si care se fac atat de nostim ca muncesc!...

















                         Din pacate, "Alfred, Auguste, Popaul et Cie" nu are succesul scontat si revista renunta la aceasta poveste amuzanta... Dupa vreo 2-3 ani seria revine pentru alte vreo 30 de gaguri, din care curand iti voi face cunoscuta o mica selectie. Merita!...
                         (va urma)