Sorin Anghel: Motanul din cupa cu Absint

       Amsterdam este un oraș mohorât, în care vântul înghețat ce suflă dinspre Marea Nordului te găsește fără prea mare efort, indiferent unde te'ai ascunde. Este același vânt ce umfla cândva pânzele corăbierilor olandezi porniți să cucerească lumea... Este vântul de Vest ce a ajutat compania "Dutch East India Company" să descopere insula Manhattan, pe care în generozitatea ei nețărmurită a cumpărat'o de la indigeni cu un butoiaș de rachiu și câteva mărgele colorate, toate în valoare de 60 de florini... Același vânt năpraznic m'a urmărit și pe canalele Amsterdamului, legănând amenințător șalupa din care încercam să surprind reperele unei mari capitale europene... Vântul m'a persecutat și în "Red Light District", cartierul plin de curve expuse în vitrine mai mici decât cele de la covrigăriile bucureștene, nereușind să împrăștie însa mirosul greu de marijuana arsă, ce plutește peste tot cartierul...
Singurul adapost în care vântul și ploaia mocănescă nu au mai reușit să mă șicaneze a fost "Van Gogh Museum". Un muzeu dedicat eroului olandez al picturii moderne... Ideea novatoare ce a stat la baza acestui muzeu este prezentarea operei lui Van Gogh într'un context istoric, conținând deopotrivă influențele sociale și artistice ce i'au forjat personalitatea, atât în tinerețe, în Olanda, cât și la maturitate, în Franța. Practic, sunt învecinate fără prejudecati, picturile și desenele ce l'au influențat, alături de lucrările sale: cele de început înca ezitante și stângaci finalizate, capodoperele din maturitate, dar și dramaticele opere din perioada finală, pictate cu furie în sanatoriu, când artistul știa ca nu mai are suficient timp ca să'și incheie destinul.

În "Absint!!!", "Zana verde" și "L' Alcool tue, l' Alcool abrutit, l' Absinthe rend fou!" am sporovăit despre o bautura pe care o cunoaștem doar din legendele Boemei pariziene: ABSINTUL ( neam cuminte și la locul lui, noi românii am preferat să ne înfrățim cu "Codrule Măria Ta" și cu butelcuța de zaibăr, păcătuind uneori și cu o cinzeacă de țuică de prune)! Absintul sau "Zâna Verde", un alcool ce avea mai multe grade decât un Amiral, ajungand uneori până la 90 de grade!!!... O băutură care era cât pe ce sa ducă la faliment producatorii de vin din Franța și care a reușit să împartă societatea în două tabere, adepții și potrivnicii "zânei verzi".
        Interzisă prin lege în Franța în 1915, în jurul acestei licori parșive începe să se țeasă o adevărată urzeală de legende: pe de o parte, sunt lăudate virtuțile afrodisiace și dezinhibatoare pentru orice imaginație secată, pe de altă parte absintul este incriminat pentru dependența pe care o provoacă, pentru degradarea accelerata a organismului și pentru deconectarea de la realitate a consumatorului. Pe scurt, Magia verde este un alcool damnat... De aici până la a asocia absintul cu ezoterismul și ocultismul nu a mai fost decât un pas. Misterul și vrăjitoria ascunse în licoarea verde începeau să fie "descifrate" în cercurile intelectuale selecte...

       Interesant este asocierea imaginii motanului negru cu magia absintului, o alăturare pe care nu puțini artiști din epocă ( deci când băutura încă nu era considerată damnată ) au facut'o în magnificele lor afișe publicitare. Este știut, motanul negru face parte din recuzita vrăjitorului, alături de tradiționala bufniță, de grimoarul prăfuit plin de formule magice și de ceaunul în care clocotesc blestemele. "Avant la lettre", artiștii au intuit direcția spre care va "curge" de acum încolo absintul...

        Un desenator extraordinar de talentat este sârbul Gradimir Smudja... Fascinat de "La Belle Epoque" și de boema pariziana, Smudja debutează ca pictor, intenția sa fiind să poată imita orice stil din era post-impresionistă. Astfel, Van Gogh, Gauguin, Toulouse- Lautrec, Cezanne sau Degas îi devin foarte familiari, curând fiind capabil să creeze compoziții originale în "maniera" marilor Maeștrii!
        Pasul spre cea de'a 9a artă a venit absolut firesc, iar primul său album, "Vincent & Van Gogh" este un omagiu tulburător adus pictorului olandez, atât de chinuit de propria creație. Într'o lume magică, la limita realului și a imaginarului, o fantezie în genul minunatelor povești cu Alice scrise de Lewis Carroll, Vincent este un motan gras și plin de personalitate, de fapt un alter-ego al lui Van Gogh.
   Un alt motan ce ține să ne reamintească legatura trainică ce a ținut până în ultima clipă, dintre Van Gogh și cel mai bun prieten al său: Absintul!...

Motanii "Vincent Van Gogh" pictați atât de inspirat de Susan Herbert...

Citatele și apropourile culturale sunt atât de importante în benzile desenate ale lui Smudja: paleta de pictură scăpată de la balcon îi aparține lui Gauguin, ce îi va fi lui Van Gogh într'un viitor apropiat și pentru o foarte scurtă perioadă de timp, prieten și tovarăș de atelier la Arles. Paleta scăpată, un accident sau mâna Destinului?...
Amuzantă este prezenta pe balcon a celor două tahitiene despuiate, pozându'i lui Gauguin pentru un tablou celebru...